Directorii Europei Libere

Pe doi dintre ei, care au murit în condiţii suspecte, i-am auzit doar la radio, pe un al treilea l-am cunoscut vag, iar cu cel de-al patrulea sunt prieten şi azi. Primii doi sunt Noël Bernard şi Vlad Georgescu, al treilea e Nicolae Stroescu-Stânişoară, iar cel de-a patrulea e Nestor Ratesh.

După cutremurul din 1977, când Radio România amuţise, singurul post de radio care le-a vorbit românilor în acea noapte a fost Europa Liberă. În zilele următoare, Europa Liberă a făcut un armistiţiu unilateral cu regimul de la Bucureşti şi a deschis o linie de telefon cu ajutorul căreia românii din străinătate, dar şi cei din ţară puteau afla ce se întâmplase cu rudele şi prietenii lor în noaptea de 4 martie. Se primeau şi se transmiteau mesaje fără întrerupere. Regimul de la Bucureşti a închis ochii (sau şi-a astupat urechile!) timp de mai multe zile. Nu ştiu dacă atunci s-a recurs şi la bunele oficii ale Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, pentru ca autorităţile autohtone să fie prevenite asupra acestei iniţiative fără precedent şi să nu bruieze telefoanele sau să taie legăturile.

Linia de urgenţă a funcţionat suficient de mult, încât să se afle de ea în toată ţara, cu efecte de durată greu de anticipat pe moment. De atunci, audienţa şi credibilitatea Europei Libere au crescut în permanenţă.

Directorul Departamentului românesc era Noël Bernard. Lui i-a aparţinut decizia deschiderii acestei linii de comunicare şi tot el a remodelat emisiunile Europei Libere pentru a face programul postului mai prietenos cu ascultătorii.

Autoritatea şi flerul său jurnalistic erau invocate până în ultimii ani de viaţă a Departamentului românesc.

Comentariile lui critice la adresa regimului şi în mod special împotriva lui Ceauşescu l-au înfuriat atât de tare pe cel din urmă, încât a cerut ca lui Noël Bernard să i se dea „Radu“, adică să fie iradiat. Asta a susţinut mai târziu fostul om de încredere al Ceauşeştilor, generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa, care a afirmat că Ceauşescu i-ar fi ordonat personal acest lucru, în timpul unei vânători în Delta Dunării, spunându-i că nu era nevoie să-l informeze după aceea, fiindcă avea să afle din presa occidentală dacă ordinul fusese îndeplinit. Pacepa s-a refugiat în Statele Unite în 1978. Noël Bernard a murit trei ani mai târziu, în urma unei forme galopante de cancer. N-avea decât 56 de ani.

Până în prezent nu s-a putut dovedi că Noël Bernard ar fi fost iradiat, dar apropiaţii săi sunt convinşi că asta ar fi adevărata cauză a cancerului care l-a răpus în doar câteva luni. Ipoteza e cu atât mai demnă de crezare cu cât Vlad Georgescu, şi el fost director al Europei Libere, a murit de o formă asemănătoare de cancer în 1988, după ce a autorizat difuzarea în serial a cărţii generalului Pacepa, Orizonturi roşii, în care generalul făcea dezvăluiri compromiţătoare despre regimul Ceauşescu şi despre Nicolae şi Elena Ceauşescu înşişi.

Vlad Georgescu a mărturisit public că primise ameninţări cu moartea din partea Securităţii, pentru a întrerupe difuzarea serialului. Recent, a ieşit la iveală că unul dintre informatorii Securităţii, Constantin Bălăceanu Stolnici, care l-a vizitat pe Vlad Georgescu acasă, la München, primise ordinul de a memora cât mai amănunţit planul casei acestuia, ordin de care Bălăceanu Stolnici s-a achitat desenând apoi cu mâna lui, pentru Securitate, planul casei prietenilor săi de familie. //