De același autor
USL are deja probleme de imagine şi de selecţie a cadrelor, ca să folosim un termen în consonanţă cu parfumul greu adus de cabinetul Ponta.
Primul ministru încă desemnat, Victor Ponta, a retras duminică seara nominalizarea pentru funcția de ministru al Educației. Perspectiva prezenței la Ministerul Învățământului a Corinei Dumitrescu, rectorul unei universități particulare aflate în litigiu cu instituția pe care ar fi trebuit să o gestioneze, a stârnit un bombardament mediatic, din partea presei și a societății civile. Mobilizarea cvasi-generală - inclusiv a mediilor academice de înalt nivel - a fost, se pare, eficace.
Cu toate acestea, noua nominalizare - senatorul PSD de Bihor Ioan Mang - nu e de natură să lumineze foarte mult perspectivele învățământului românesc.
Despre afacerile cu statul ale senatorului Mang se vorbește deja, la 12 ore de la anunțul privind desemnarea sa. Nici reputația sa ca profesor în cadrul Universității Oradea nu este, se pare, mai presus de orice reproş, iar prezența familiei în structurile aceleiași universități sugerează că Legea educației naționale, gândite să descurajeze nepotismul, ar putea să nu fie pe placul ministrului desemnat.
Profilul personal al lui Ioan Mang se completează cu o diplomă emisă de American Biographical Institute, care obișnuiește să condiționeze eliberarea acestor acte nu de competențe în domeniul științific al titularului, ci de contribuția în numerar. Cu alte cuvinte, nu mai avem un ministru cu o pretinsă diplomă de la Stanford, ci unul cu o diplomă reală procurată, pare-se, contra cost.
La aceste detalii încurajatoare se adaugă și agenda programului de guvernare al Cabinetului Ponta în chestiunea educației. Pe lângă generalități inadmisibile sau declarații de intenție pe programe aflate deja în derulare - cum este cazul burselor doctorale și postdoctorale POSDRU -, programul de guvernare USL are ca prioritate fundamentală revenirea la Codul educației inițiat de senatorul PSD Ecaterina Andronescu, fost ministru de resort. Abandonată la vremea respectivă, reforma în varianta Andronescu are mari șanse să revină în forță, indiferent de numele vremelnicului deținător al portofoliului. Trebuie amintit că Ecaterina Andronescu este, în plus, autoarea cunoscutului proiect de lege prin care dorea să introducă posibilitatea înscrierii la facultate, într-un soi de „clasă pregătitoare“, a picaților la bacalaureatul de anul trecut. „Reparația morală“ preconizată urmărea ștergerea traumelor psihice și materiale ale unui examen de absolvire a liceului dat după standarde minimale de calitate. După cum se profilează acum situația, elevii de clasa a douăsprezecea pot deja să-și facă bagajele pentru fabricile de diplome gestionate de profesori făcuți la „Standford“. Calea e liberă, camerele de supraveghere vor fi folosite în scopuri mai nobile decât traumatizarea bieților elevi împiedicați să copieze în liniște.
Nu e loc, se pare, de prea multe iluzii în domeniul educației. Tabloul începe chiar de la clasa pregătitoare: părinții s-au dat peste cap să-și înscrie copiii în clasa 0, iar acum li se sugerează că s-ar putea ca de la toamnă să revină la grădiniță. Într-un domeniu cum este învățământul, în care continuitatea, siguranța, predictibilitatea sunt cuvinte cheie, să anunți, aproape de pe o zi pe alta, măcar posibilitatea unei răsturnări de situație este un demers cel puțin iresponsabil. Soarta multor generații de copii este în continuare jucată de ambițiile nemăsurate ale unui guvern sau ale altuia. Regulile parcursului școlar se schimbă de câteva ori de-a lungul a doisprezece sau treisprezece ani de școală. Adaptarea se face din mers, cu sufletul la gură, iar sintagma „proiecție de viitor“ a devenit de mult străină atât părinților, cât și profesorilor. Cuvântul „supraviețuire“ definește cel mai bine strategia optimă pentru învățământ în România.
Din povestea celei care a fost și după aceea nu a mai fost ministrul desemnat al Educației se pot trage totuși anumite învățăminte. Primul ar fi - pus în conexiune cu retragerea mult mai discretă a lui Victor Alistar de pe lista cabinetului - că noul guvern USL are deja grave probleme de imagine și de selecție a cadrelor, ca să folosim un termen în consonanță cu parfumul greu adus în scenă de lumea din care provine Corina Dumitrescu și semenii ei.
Pentru cel mai „cinstit“ guvern de după 1989, prezența dintr-un foc a trei incompatibili în funcții importante aduce cu sine serioase semne de întrebare: intențiile declarate ale primului ministru riscă să devină vorbe goale de campanie electorală sau de discurs la tribuna parlamentului. În ceea ce o privește pe Corina Dumitrescu, în mod particular, lipsa de seriozitate a numirii ei e cel puțin îngrijorătoare și criteriile care au dus la prezența, fie și trecătoare, a unui reprezentant din liga C a învățământului superior, într-un guvern împachetat în ambalajul atrăgător al corectitudinii și competenței, riscă să anuleze orice eventuală bună intenție.
În al doilea rând, există în mod vizibil o disponibilitate marcată a lui Victor Ponta de a păstra mass-media alături de el. Dând satisfacție campaniei de presă desfășurate în aceste zile, primul ministru vrea să deseneze tabloul unui politician mereu cu urechea aplecată la doleanțele societății civile. Victor Ponta a exploatat bine momentul, alegând să facă anunțul imediat după aflarea estimărilor privind prezidențialele din Franța. Victoria lui Hollande - prezentată într-o atmosferă de sărbătoare personală - a fost fundalul utilizat pentru o ultimă întâlnire cu presa înaintea audierilor membrilor cabinetului. Însă ce a urmat nu a demonstrat decât că numirea Corinei Dumitrescu nu a fost o eroare, ci o posibilă marcă a noii guvernări. //
