Despre limite, capitulari si esecuri

Ce ar mai fi de spus dupa dezagregarea nucleului dur al CNSAS, saptamana trecuta, prin scindarea grupului celor patru membri care se incapatanau sa demaste manevrele fostilor securisti? Intelegem poate mai usor demisia lui Andrei Plesu, daca ne gandim la limita "fizica" pe care a invocat-o. Mai greu pe cea a lui Mircea Dinescu, motivat, dupa propriile-i spuse, de "scarba". Tot astfel s-a declarat si Emil Constantinescu dezgustat de politica si a fost taxat drept tradator de fostii sai adepti. Cei care renunta din scarba sau dezgust ar trebui din cand in cand sa-si aminteasca de faptul ca au fost alesi sau desemnati de mii sau chiar milioane de oameni, carora le este tot atata scarba de aspectele reprobabile ale societatii noastre, dar care au sperat ca personalitatile civice vor lupta pentru victoria adevarului, legalitatii si a unui set minim de valori morale. Orice capitulare din "scarba" este un esec nu numai pentru protagonist, ci si pentru acel segment al societatii de a carui incredere s-a bucurat. Fatarnicia marilor retele de televiziune a facut ca protestul celor patru membri CNSAS sa nu capete amploarea pe care o merita. Jurnalele de stiri au consemnat sec evenimentul, urmat de replica brutala a lui Corneliu Vadim Tudor. Televiziunea nationala s-a distins prin spatiul acordat liderului PRM. In rest, tacere: nici o dezbatere, nici un talk-show consacrat subiectului, ca si cand nu ar fi vorba de o boala nevindecata a sistemului nostru politic, a societatii in ansamblu. Sau poate tocmai de aceea.
Odiseea CNSAS se apropie de sfarsit. Securitatea a triumfat asupra societatii romanesti. Urmasii sai din SRI si din MApN (sa nu uitam ca DSS a fost preluat de armata in decembrie 1989) au reusit sa zadarniceasca orice efort de aplicare a Legii deconspirarii Securitatii, blocand preluarea arhivei. In consecinta, timp de peste patru ani, Colegiul CNSAS a emis verdicte privind activitatea de politie politica in functie de datele pe care binevoia SRI sa le furnizeze. Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici si Mircea Dinescu au atras de multe ori atentia asupra acestei situatii, cu precadere in perioadele preelectorale, cand se verificau dosarele candidatilor. Tot ei au observat inadvertente intre dosarele pe care le primeau de la SRI si alte documente. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca accesul la dosarele preluate de MApN a fost refuzat fara drept de apel. Tot ce au obtinut membrii CNSAS de la puterea PSD-ista au fost o cladire improprie pentru adapostirea arhivei si cateva remarce insultatoare din partea primului ministru, care i-a acuzat ca "ling dosare".

Societatea s-a obisnuit cu aceasta situatie. Nici o organizatie civica semnificativa nu a fost creata pentru a o remedia. Presa s-a plictisit repede, considerand ca lupta impotriva securistilor nu are sorti de izbanda. De acelasi lucru a fost convins, se pare, si presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru. Desemnat de PNL, istoricul iesean a fost de la bun inceput mai "impaciuitorist". In asa masura, incat la un moment dat PNL i-a retras sprijinul politic. Nu a fost nici o pierdere pentru domnul Onisoru: isi asigurase deja sprijinul PSD si PRM. Iata-l, asadar, decan in cadrul Universitatii "Spiru Haret", creatia lui Aurelian Bondrea, despre care multi spun ca ar fi avut solide legaturi cu Securitatea si PCR. Gheorghe Onisoru pare sa fi uitat insa ca exista nu numai istorici, ci si istorie. Or, istoria va consemna votul sau decisiv din 5 octombrie in cazul Vadim Tudor, dupa cum va retine si motivatia sa penibila: nu memorii catre Securitate ar fi scris Corneliu Vadim Tudor, ci "note de conversatie". Continutul "scrierilor" liderilor PRM demonstreaza clar ca e vorba de memorii, si nu de vreun proces-verbal. Dar, chiar daca am trece peste acest continut, se stie cine intocmea note de conversatie: securistii si colaboratorii lor. Scuza lui Gheorghe Onisoru este deci lovita de nulitate.

Cat despre justificarea liderului PRM, care sustine ca scria "memorii literare" ca sa se apere intr-o lupta intre confrati, nu putem spune decat ca nu ne-am dat seama pana acum ca generalii de securitate, carora le erau adresate memoriile, erau de fapt oameni de litere. Merita insa sa consemnam inca o data brutalitatea reactiei lui Corneliu Vadim Tudor, dezinvoltura cu care-i numeste pe Plesu, Dinescu si Patapievici "ratati" si "frustrati" si tupeul cu care-i actioneaza in judecata. Nu crede nici el ca ar avea sanse sa castige procesul, dar savureaza ideea ca-i va tari pe cei patru prin tribunale. Soarta CNSAS este acum in mana Parlamentului, care va trebui sa-i desemneze pe inlocuitorii celor doi demisionari. Suntem sceptici cu privire la intelepciunea deciziei ce va fi luata. Constatam insa ca micul cutremur de joia trecuta a avut darul de a scoate in evidenta limitele pe care Securitatea le-a stabilit pentru actiunea celor care-i ating interesele. Puterea PSD-ista este gardianul vigilent al acestor limite. Suntem inca sub dominatia securistilor.

Din pacate, in fata asaltului brutal al puterii ticalosite, oamenii de buna-credinta nu sunt in stare de actiuni solidare. Televiziunile evita subiectele periculoase. Societatea civila da din umeri neputincioasa, iar Corneliu Vadim Tudor ne rade in nas tuturor. Chiar in ziua in care Ion Iliescu declara ca anul 2004 este la fel de important in istorie ca si revolutia din decembrie.