Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
| Editie scrisa
08.02.2006

Despre demnitate (nationala si umana)

de MIRCEA MARTIN 

1305 afisari din 21.02.2013 | 1 comentariu

Dupa decizia Curtii Martiale din Virginia de a-l achita pe sergentul Christopher Van Goethem, ucigasul lui Teo Peter, s-a vorbit si s-a scris la noi despre demnitatea nationala, despre demnitatea calcata in picioare chiar de catre aliatii nostri americani. Presedintele insusi a vorbit despre “dispret”, premierul a promis sprijin guvernamental pentru deschiderea unui proces civil. Ma intreb insa daca n-ar fi fost cazul - daca nu este cazul - ca presedintele nostru sa-i trimita un mesaj presedintelui Bush, in care sa-i atraga atentia in modul cel mai formal cu putinta asupra injustitiei flagrante a respectivei hotarari judecatoresti, care sfideaza fapte certe, cunoscute, difuzate prin mass-media intr-un teritoriu locuit de o populatie catusi de putin ostila, acceptand, dimpotriva, riscurile instalarii unor baze militare americane? Dupa accidentul produs, dupa crima prin imprudenta si iresponsabilitate, comisa de puscasul marin, decizia achitarii lui nu poate provoca aici decat stupefactie si consternare generala. La ce ne mai putem astepta din partea militarilor americani protejati intr-un asemenea mod?

Desigur, tratatul pe care Romania l-a semnat cu Statele Unite - si ale carui consecinte incepem sa le masuram abia acum, desi partenerii nostri europeni ni le-au semnalat din vreme - limiteaza din start posibilitatile de reactie oficiale, dar a face doar declaratii pentru presa autohtona inseamna foarte putin. Ma intreb, la fel, daca autoritatile noastre juridice n-ar fi trebuit sa se ocupe de acest caz macar atat incat sa faca posibila prezenta soferului de taxi supravietuitor al accidentului ca martor la procesul din America. Am lasat totul pe seama justitiei americane, pe seama unui procuror militar care - spre dezonoarea lui - a instrumentat astfel probele, incat din cuprinsul lor a lipsit insasi victima.

Exista in Romania un veritabil mit al justitiei americane, bine intretinut de literatura, de filme, de ideea larg raspandita ca americanii se raporteaza la lege ca la o religie. Ei bine, Curtea Martiala din Virginia ne-a eliberat de acest mit, aratandu-ne ca: 1) legea este ceva abstract, fara legatura cu faptele propriu-zise si ca 2) daca e vorba sa se aplice, ea se aplica in chip diferit, special, pentru puscasii marini.

Si cred ca e nevoie sa insist asupra faptului ca accidentul soldat cu moartea unui om nu s-a petrecut in Irak, nici in Afganistan, ci in Romania, si nu in conditii de razboi, ci intr-o noapte pasnica, nu in intuneric si ceata, ci la o rascruce bine luminata (si corect marcata) a Bucurestiului; omuciderea s-a produs nu sub imperiul spaimei, ci al alcoolului, nu in misiune, ci in afara oricarei misiuni.

Ar mai exista o posibilitate de recurs moral: presa americana. Dar ce ziar american important s-ar ocupa de acest caz, avand de infruntat nu doar autoritati judiciare si o opinie publica natural partizana, ci si imaginea negativa a Romaniei aproape pretutindeni in lume, inclusiv in America? Nu tin sa abat in acest fel discutia, dar nici nu cred ca putem face abstractie de aceasta situatie.

Nu pot sa nu ma intreb daca hotararea respectiva ar fi fost posibila in conditiile in care accidentul criminal s-ar fi intamplat - nu zic in Germania ori Franta - dar in Polonia sau Cehia. Ma tem ca nu. Justitia militara si diplomatia americana ar fi gandit mai atent, ar fi cumpanit lucrurile mai indelung si mai bine, adica mai corect. De ce? Pentru ca aceste tari, prin modul de viata al cetatenilor lor, prin comportamentul reprezentantilor alesi, prin imaginea pe care au reusit s-o impuna despre natiunea lor, ar fi facut o asemenea solutie greu de imaginat si de admis, chiar si de catre americani. Aceste tari s-au facut respectate in lume, ele detin un capital real de demnitate nationala.

Ce demnitate nationala poate avea o Romanie in care coruptia a stat mereu cu guvernantii la masa - si probabil ca sta in continuare, dar vom afla mai tarziu -, in care procesul de polarizare a societatii se accentueaza continuu, in care, vreme de 16 ani, nu s-au putut construi nici locuinte sociale, nici sosele, in care satele recad incet intr-un fel de ev mediu straniu, dotat cu baruri de noapte, in care gramezile de gunoaie devin forme de relief, in care haitele de caini vagabonzi fac zilnic zeci de victime, in care...? Ce ne spun aceste stari de fapt despre respectul statului si al conducatorilor sai pentru cetatenii obisnuiti? Respectul fiecarui cetatean fata de sine insusi nu poate fi pus in discutie cata vreme intolerabilul e, totusi, tolerat cu rabdare, cu inconstienta, cu tragica indiferenta.

La postul TV pe care-l urmaream zilele trecute, stirea despre achitarea sergentului criminal a fost urmata de o alta - atat de familiara noua - cu privire la insuficienta medicamentelor compensate in farmacii. Vedeam zeci de batrani asteptand cu disperare in frig...

Cata demnitate nationala incape aici? Si ce respect sa asteptam de la altii, cata vreme noi insine nu ne respectam?

... Dar solutia data in cazul Van Goethem nu atinge atat demnitatea nationala, cat demnitatea umana in genere. Criteriile acesteia nu se pot schimba trecand un ocean, iar daca nu raman aceleasi, cum sa mai vorbim de o lume euroatlantica? Aici nu e vorba de romanul Teo Peter si de americanul Van Goethem, ci de o victima si de un ucigas.

Decizia Curtii Martiale americane jigneste insusi simtul dreptatii, acel potential infinit pretios pe care il sadeste in fiinta umana educatia religioasa si civica, traditia culturala si care, in ultima instanta, desparte lumea civilizata de barbarie.

 

Comentarii (1)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 23.11.2009 | sergiu a scris:
    ti super

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
1

De acelasi autor

Bucurestiul Cultural, nr. 120 - B. Fondane despre Baudelaire

Alături de Nietzsche, Baudelaire este au­torul cel mai citat de B. Fundoianu de-a lungul activităţii ...


Institutia "Adrian Marino"

Intr-o cultura care a trait - si inca mai traieste - in mirajul subiectivitatii, care este in continuare obsedata de specificitate ...


Ar trebui scriitorii sa fie inchisi?

Tema conferintei noastre este o intrebare pe care bunul-simt o califica pe loc drept retorica: Ce sa caute scriitorii in ...


Cultura romana intre comunism si nationalism (VIII)

Destalinizarea: solutia romaneasca Cineva ar putea sa intrebe - si eu insumi m-am intrebat la inceput - daca nu e vorba ...


Cultura romana intre comunism si nationalism (VII)

A fost Noica un "guru" al ceausismului? "Dar cine nu stie ca regimul comunist - înca de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ...


Toate articolele (12)

Editie scrisa | Marek Michalak

Copilul este o fiinţă independentă, nu proprietatea noastră

Seimul Poloniei a declarat 2012 „Anul Janusz Korczak“, pentru a comemora 70 de ani de la moartea tragică, ...


Editie scrisa | Madalina Schiopu

Când o cantină e mai mult decât mâncare

În jurul Centrului Social al Asociaţiei Caritas Bucureşti s-a format o adevărată comunitate, ...


Editie online

Mafia stimulentelor in Ministerul Finantelor: Stimulente date angajatilor cu conditia ca o parte din bani sa se intoarca la sefi

Un ordin intern semnat in iulie 2010 de Sebastian Vladescu, fostul ministru al Finantelor Publice, arata abuzurile pe care ...


Editie scrisa | Octavian Manea

Drepturile omului sunt încălcate în Republica Moldova

Grupul pentru Dialog Social (GDS), împreună cu Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România (AZIR) ...


Editie scrisa | Dan Marin*

Cum este înţeleasă astăzi în România protecţia patrimoniului istoric

Din punctul meu de vedere, o discuţie asupra intenţiei de a construi în spatele Palatului Ştirbei din Bucureşti ...

Recomandarea editorilor