Despre ARD, vot si miza alegerilor. Plus, ceva despre C. P. Tariceanu

Dragos Paul Aligica 25.11.2012

De același autor

Nu voi cere nimanui sa voteze intr-un anumit fel. Nu am nici autoritatea nici inclinatia sa fac asta. Voi expune doar schita unei linii de argumentare ce s-a degajat intr-o discutie in contradictoriu cu un amic politic. Cititorul este rugat sa se concentreze asupra esentei argumentului si apoi sa traga propriile concluzii. La sfarsit sa-mi spuna cum as putea contra-argumenta sustinand in continuare necesitatea boicotarii ARD sau a alegerilor, data fiind logica ideilor de mai jos:

“Nu vrei sa iesi la vot, vrei sa boicotezi ARD?! Gandeste asa, a zis amicul: Sunt multe mize in joc dar pana la urma totul se reduce la o chestiune ultima si fundamentala: Condamnarea in instanta si arestarea unei figuri publice majore, personaj ale carui manevre, ascensiune, influenta -iar acum potentiala prabusire- au marcat perioada post-comunista in Romania intr-o masura cu totul remarcabila.

Este o cursa contra-cronometru intre Justitie si acest individ, sa-l numim Capo di tutti capi, desi in context romanesc este chiar mai mult decat atat. Totul se invarteste la aceasta ora in jurul urmatoarei mize: Va merge sau nu va merge dupa gratii? Sigur mai sunt si altii, chiar foarte multi, speriati de perspectiva intalnirii frontale cu sistemul de justitie si care fac toti, evident, corp comun cu impricinatul. Dar Marea Miza este exact situatia sa: va mai putea el opera in libertate pentru multa vreme?

Cine nu crede, sa revada cu ochiul mintii filmul si sa incerce sa reciteasca istoria ultimelor 12 luni prin aceasta prisma. Mai ales sa se uite la timing-ul unor evenimente si decizii cheie in raport cu ceasul si bratul justitiei. E o constatare, nu o interpretare. Corelatia e prea mare ca sa fie o intamplare statistica.

Care este relavanta ultima? E simplu: In momentul in care Capo di tutti capi ajunge dupa gratii, mega-structura creata de acesta si prin care isi extrage resursele de la statul roman si isi exercita  influenta in viata publica, se prabuseste. Aceasta mega-structura are patru compontente: doua vizibile si doua putin vizibile public. Cele de la vedere (si de care romanii se lovesc zilnic) se sprijina pe cele nevazute.  Problema este ca structura de organizare a acestora doua din urma este construita de asa natura ca nu rezista decapitarii. Este construita de un singur om, pentru un singur om, administrata de un singur om. Cand Capo di tutti capi trece dupa gratii, spre deosebire de echivalentele italiene sau americane ce functioneaza in regim colectiv si se reorganizeaza rapid, reteaua de fata se va pulveriza.

In acel moment, peisajul politic, si atmosfera publica in Romania se vor schimba drastic. Va fi o schimbare de magnitudini tectonice. Este implicit in cele spuse aici si un elogiu adus talentelor acestui om. Faptul ca tine statul roman si viata politica romaneasca in sah, ca a transformat radical mass media si politica din Romania, ca a distorsionat dupa chipul si interesele sale atmosfera, discursul public si viata publica a unei intregi natiuni, spun ceva despre el. Pe de alta parte, toate astea spun ceva si despre poporul roman dar nu are rost sa intram in aceasta discutie aici.

Sa revenim si sa subliniem un lucru: Conglomeratul creat de Capo di tutti capi nu va rezista probabil nici macar trei luni din momentul in care el va ajunge dupa gratii. Toti satelitii politici, retelele din cele patru nivele, tot ce graviteaza in jurul sau, vor intra in vrie. Va urma colapsul, cu tot ceea ce inseamna el politic, mediatic, economic. Nu este o dorinta: Este o simpla predictie institutionala, o expresie a designului organizational ce sta la baza Conglomeratului creat de acest individ.

Va rezolva aceasta evolutie problemele Romaniei? Depinde. Este ca si cum ai avea un pacient bolnav de hepatita, astm si inca alte 2-3 boli minore dar care are si un cancer accentuat. Extirparea tumorii este un progres. Garanteaza deplina insanatosire? Nu. Dar mai da o sansa pacientului.

Acestea fiind spunse si daca asta este miza ultima, cum se vad optiunile de vot in lumina celor de mai sus?

Simplu. Orice alegator ia decizia in functie de urmatoarele doua variante:

  1. Votul meu mareste probabilitatea ca individul in cauza si cei ca el sa ajunga dupa gratii;
  2. Votul meu mareste probabilitatea ca individul si asociatii sai sa puna o stapanire absoluta asupra tarii, anihiland serviciile si Justitia.

Asta este tot. Doua variante si numai doua:

  1. Cu cat calculele coalitiei formate in jurul lui Capo di tutti capi sunt ingreunate, cu cat marja ei de miscare este mai redusa, cu cat planurile lor sunt impiedicate si incetinite, cu atat Justitia poate sa castige timp si sa stranga lantul in jurul sau.
  2. Cu cat calculele coalitiei formate in jurul lui Capo di tutti capi sunt facilitate, cu cat marja ei de miscare este mai larga, cu cat planurile lor sunt faciliate, cu atat Capo di tutti capi poate sa stranga lantul mai bine in jurul Justitiei.

Despre asta sunt in ultima instanta aceste alegeri. Nu despre stanga, nu despre dreapta, nu despre programe economice, nu despre reforme institutionale, nu despre criza economica sau politica europeana, nu despre euro, nu despre buget. Nici macar despre integritate, traseism sau competenta. In conditii normale, evaluarea facuta de Mirel Axinte aici ar trebui sa puna capat discutiei.

Dar Miza este una ce apartine unui registru cu totul special. Atat de grava este situatia. Asa de rau am ajuns. Vorbim sau nu vorbim despre un cancer al vietii publice ajuns intr-un stadiu critic. Daca vezi lucrurile astfel, e greu sa nu concluzionezi ca in acest moment extirparea tumorii primeaza si ca restul –oricat de important este odata privit din alte unghiuri si cu alte criterii- devine momentan secundar.

Faptul ca in viata publica nu se vad lucrurile atat de clar si simplu are doua motive:

  1. Masinaria de propaganda, agitatie si diversiuni controlata de personajul in cauza si aliatii sai a creat o imensa perdea de fum in jurul mizei reale a ceea ce se intampla in Romania in anul de gratie 2012. Este o masinarie imensa, agresiva si bine intretinuta dar ea nu ar fi atat de eficienta daca nu ar mai fi in joc si celalat motiv, motivul
  2. Multi politicieni si figuri publice care nu fac parte din reteaua Conglomeratului si sunt in Opozitie se tem la randul lor de Justitie si spera tacit in infrangerea ei. Cu Capo di tutti capi si aliatii lui te poti intelege. Pana la urma sunt cu totii –Putere si Opozitie- parte a Cartelului Politic Transpartinic, constituit exact ca sa plaseze mai presus de lege membrii sai. Atat timp cat Justitia nu este controlata de Cartelul Transpartinic (fie el functionand ca oligopol, ca acum, fie aflat sub control monoplist, cum se intentioneaza dupa alegeri) - incertitudinea e prea mare ca sa risti.

Sa concluzionam: faptul ca lucrurile nu se vad clar in dezbaterea publica nu inseamna ca ele nu sunt clare: Sunt multe mize in joc pe 9 Decembrie dar pana la urma totul se reduce la o chestiune ultima si fundamentala: lupta statului de drept cu un Conglomerat economic-politic-mediatic nefast intrat in panica decapitarii.

Dupa expunerea celor de mai sus au mai ramas doua intrebari neadresate:

Prima: Care e chestia cu C. P. Tariceanu Prim-Ministru? De ce sa sustii si sa readuci la viata cadavrul politic al groparului PNL si al economei romanesti?

Nu stim ce planuri are Presedintele in privinta nominalizarii deci nu poate fi vorba de sustinere in acest moment. Vorbim aici doar de spalatul cadavrului in vederea refolosirii. Este adevarat, Tariceanu este o catastrofa ambulanta sub multiple planuri (este artizanul distrugerii din interior a PNL fapt ce a dus la evolutiile grotesti de azi, a facut praf cei mai buni 4 ani din ultima suta de ani de istorie economica a Romaniei transformandu-i in deficit, este o inteligenta pe care cu generozitate o poti numi submediocra si are un caracter de o micime ce face ca inteligenta-i sa para brilianta in comparatie).

DAR: Daca hepatita ne ajuta sa scapam de cancer, hepatita sa fie! Daca Romania trebuie sa-l mai aiba patru ani Prim Ministru pe C. P. Tariceanu ca sa scape de dezastrul USL-ist gandit si gestionat de Capo di tutti capi, asta e! Daca mai bine de atat nu putem, e bine si asa. Atat poate momentan poporul roman liber si democrat si clasa sa politica. Sa fim multumiti. Evident ca se poate si mai rau.

Daca sub C. P. Tariceanu, Justitia este lasata sa mearga mai departe si ceasul sau nu este oprit in marile procese de coruptie, asta e tot. Restul se rezolva: Dreapta castiga un moment de respiro si se poate reorganiza sub MRU, economia nu poate fi gestionata mai rau decat este acum, galopul Moscovei va fi stopat pentru moment samd.  Nu va fi grozav dar va fi un respiro ce va permite doua lucruri: (i) regruparea si reorganizarea fortelor pro-occidentale si reformiste si (ii) mersul mai departe al mecanismelor justitiei.

E putin dar in comparativ cu alternativele, e destul. Si astfel am ajus la a doua intrebare: “Bine, dar cine ne garanteaza ca in scenariul ARD-Tariceanu lucrurile vor merge asa cum spune argumentul?”.

Raspuns: Nimeni. Dar aveti un alt scenariu mai bun? Alt nume fezabil? De acord cu orice si oricine trece testul de fezabilitate. Dar formulati alternative intai si apoi discutam.

In plus, credea cineva ca il va vedea pe Noul Maiorascu, marele literat si cenaclist al realitatii zilelor noastre, dupa gratii? Iata ca s-a putut, sub o Putere din care faceau parte stipendiatii sai si cei ce plateau taxa de protectie la televiziunile sale. Credea cineva ca il va vedea pe El Insusi dand autografe prin mandatati la lansari de carti scrise precum Marchizul de Sade, dupa gratii? Iata ca s-a putut si se poate chiar si sub guverne conduse de pupilii Marelui Om Politic Premiat de Majestatea Sa, Regele Insusi. Deci ce s-a inceput sub PDL si s-a continuat sub USL s-ar putea foarte bine finaliza sub un C. P. Tariceanu care astfel va avea sansa istorica unica sa repare miraculos tot ceea ce a stricat intr-o cariera publica in cel mai bun caz parazitara, atunci cand nu a fost distructiva pur si simplu.

Adevarata intrebare nu este daca e bine sau rau. Intrebarea este daca chiar poate sa fie el omul care sa disloce si segmenteze USL si sa-si creeeze o coalitie de guvernare. E capabil? Asta este intrebarea.

Dar fim si mai pragmatici: Pana la urma, care este cel mai rau lucru ce se poate intampla in scenariul Tariceanu, presupunand ca reuseste sa-si formeze o coalitie din ARD, UDMR si parti din PNL? Unul singur: Sa fie egal cu propria-i mediocritate, sa nu se ridice deci la inaltimea momentului si sa defecteze. Si ajungem astfel in scenariul care oricum acum este deschis si inevitabil si fara C. P. Tariceanu: USL si Capo di tutti capi in control absolut.

Deci ce avem de pierdut daca votam ARD ca sa dam marje de manevra Presedintelui astfel incat sa poata sa vina cu o solutie de Prim Ministru care sa disloce USL? Mai nimic. Doua-trei ore din viata, intr-un ciclu de patru ani. Un minim calcul rational ne spune ca merita: Daca iese, e bine, mai dai o sansa. Daca nu, oricum ajungem unde am fi fost inevitabil. Merita insa incercat, nu? Cel putin stii ca ti-ai facut datoria pana la capat. Ai dat o sansa, atat cat a tinut de tine. Ai constiinta impacata. Tu ai facut tot ce se putea face in fata circumstantelor si istoriei. Daca nu iese, nu va mai fi responsabilitatea ta.”

Cam acesta este argumentul in linii mari. Intreb deci acum cititorii: cum as putea contra-argumenta sustinand in continuare necesitatea boicotarii ARD sau a alegerilor, date fiind observatiile de mai sus? Sunt pregatit sa o fac. Dar cu ce argumente?

 

PS: Este de urmarit oarecum amuzanta situatie in care s-a trezit C. P. Tariceanu: Pe de o parte sansa unei vieti. Revenire in prim plan, razbunare in fata rivalului acum sef de partid, posibilitatea reabilitarii publice in urma esecului ca Prim Ministru. Pe de alta, comoditatile si lasitatile sale bine stiute, puse in fata ghilotinei eliminarii din partid, ghilotina pe care a institutionalizat-o el insusi, cand era lider. Ce va face? Logica situatiei spune ca trebuie sa actioneze.

Daca este adevarat zvonul ca e invitat la mutare, nu mai poate da inapoi. Trebuie sa mute si trebuie sa o faca rapid inainte ca fereastra de oportunitate sa se inchida, probabil pentru totdeauna pentru el. Va avea temeritatea? Daca nu este invitat insa la mutare si totul este doar un zvon, atunci chiar ca nu se putea o mai spectaculoasa dezumflare finala de cariera politica pentru domnia sa.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22