Desfiintarea Curtii Constitutionale

Catalin Avramescu 04.10.2005

De același autor

Da, ati citit bine: desfiintarea completa a Curtii Constitutionale. Daca Romania doreste sa efectueze o reforma veritabila, care sa o aduca mai aproape de democratiile consolidate, Curtea Constitutionala trebuie eliminata.
Stiu ca, in fiecare zi, publicul aude altceva. Stiu ca actualii politicieni pretind ca aceasta institutie e unul din pilonii democratiei. In realitate insa, lucrurile stau cu totul altfel. Argumentele mele nu sunt din universul analizei comparate, ci al dreptului constitutional si al teoriei politice. Ar fi simplu sa observ ca o Curte Constitutionala nu e un element necesar unei democratii, asa cum sunt alegerile libere, pluralismul politic, presa libera sau parlamentul. Exista democratii respectabile, precum Marea Britanie, care nu au o Curte Constitutionala. Iar concluzia mea nu vizeaza anume aceasta Curte, cat locul si legitimitatea oricarei Curti Constitutionale care e organizata pe principii similare celor din actuala Constitutie a Romaniei.
Inainte de orice, trebuie sa eliminam o neintelegere fundamentala. Curtea Constitutionala nu este, prin natura sa, o institutie juridica. Acei domni care apar in robe violete si pretind ca sunt “judecatori” nu sunt si nici nu pot fi astfel. E o confuzie pe care juristii o perpetueaza din ignoranta si din interes. Haideti sa lamurim putin lucrurile. Intr-un sistem ca al Romaniei, caracterizat de existenta unui Cod Civil, sarcina unui judecator e relativ simpla. El asigura legalitatea procesului si emite sentinta. Altfel spus, judecatorul se conformeaza unui set restrans de reguli. De pilda, daca Ion a furat un ou, el constata vinovatia omului si aplica articolul relativ la furt din Codul Penal. In principiu, judecatorul nici nu poate si nici nu are dreptul sa faca altceva.
Sa privim o clipa la Ion cel cu oul, adus in fata tribunalului. Cercetarea faptului (cum Ion a patruns in cuibar etc.) nu cade in sarcina judecatorului, precum se intampla in acele sisteme care admit institutia judecatorului-anchetator; la noi, de asta de ocupa procurorul. Rezulta de aici ca judecatorul nostru nu are experienta in materie de ancheta a faptelor relevante legal, cel putin nu una directa. Cercetarea dreptului (care e legea asa cum apare ea in precedente, daca ea e conforma cu declaratiile fundamentale ale dreptului etc.) nu cade nici ea in sarcina judecatorului, precum in sistemele dreptului comun (common law). Rezulta de aici ca judecatorul nostru nu are experienta in materie de cercetare a principiilor legale.
De aici decurge o consecinta importanta. Actul de a judeca, in sistemul nostru, nu presupune stapanirea unei stiinte. O stiinta e fie bazata pe acumularea enciclopedica a informatiilor provenite din experienta (cum e cazul istoriei), fie pe descoperirea unor legi sau principii generale (cum e cazul sociologiei). Or, judecatorul, la noi, nu face nimic altceva decat sa respecte o procedura cu un set restrans de reguli, cele din Codul Penal si Codul de Procedura Penala. El este precum un contabil, care, atunci cand primeste un ordin de plata, verifica legalitatea lui si completeaza anumite hartii in evidentele sale. S-ar putea ca acest sistem sa aiba oarecare avantaje. De pilda, actul de justitie ar fi, in teorie, previzibil in rezultatele sale. Dar el presupune si un dezavantaj fundamental: in sfera judiciarului prospera indivizi fara nici o pregatire stiintifica, de nici un fel. Nivelul intelectual al acestei clase este catastrofal. Nici nu e de mirare, atata vreme cat poti, de regula, sa judeci un caz doar pe baza frunzaririi unei brosuri de cateva zeci de pagini. In contrast, sistemele de tip common law presupun o educatie elevata a judecatorilor. In Statele Unite, spre exemplu, viitorii juristi nu sunt selectati dintr-o masa de juni de 18 ani care invata cu meditator dupa un manual scolar. A intra intr-un Law School necesita o diploma intr-o alta specialitate decat dreptul. Diferenta dintre un judecator american si unul roman e una ca de la zi la noapte.
In ce priveste “dreptul constitutional”, acesta este insa o stiinta, o ramura a teoriei dreptului. Or, vedeti si dumneavoastra ca activitatea judecatorilor din aceasta tara nu ii califica in nici un fel ca experti in drept constitutional. Intr-adevar, cineva care a fost doar judecator in Romania are o experienta riguros egala cu zero in materie de cazuri ce tin de dreptul constitutional. Normal, pentru ca ei nu au judecat niciodata asa ceva pana sa fie numiti la Curtea Constitutionala. Cu toate ca ei pretind ca sunt un fel de experti, in realitate calificarea lor practica nu e diferita de aceea a oricarui cititor al acestui articol. Mai mult, “dreptul constitutional” nici macar nu este o stiinta care tine de domeniul pur al juridicului. Avem iarasi de-a face cu o confuzie pe care o perpetueaza o clasa de juristi instruita sub stalinism. O constitutie este, inainte de orice, declaratia de vointa a unei intregi natiuni politice. Ea consfinteste respectul drepturilor fundamentale, al moralei si al traditiei. Or, este limpede ca aceste lucruri nu sunt in primul rand apanajul juristului, ci al filozofului politic, al moralistului, al istoricului, al sociologului, al strategului. Nici un principiu abstract de drept nu interzice, de pilda, ca Romania sa devina un stat federal, daca asta e “pohta ce pohtim”. Criteriile care ne permit sa decidem sunt complexe: strategice, istorice, sociale si culturale. De aceea, unele dintre statele normale care au o Curte Constitutionala sau un Consiliu Constitutional nu limiteaza accesul in aceasta institutie la cei calificati ca judecatori. Presedintele Curtii Constitutionale germane (institutie care nu are sediul la Berlin sau Bonn, ci la Karlsruhe) era, recent, un istoric de meserie. In universitatile occidentale, teoria fundamentala a dreptului sau a normelor este un domeniu in care activeaza, de regula, savanti care sunt de formatie filozofi.
S-ar obiecta insa ca scopul unei asemenea Curti nu este acela de a cerceta, precum Socrate, principiile dreptatii in genere, ci doar acela, limitat, de a efectua o verificare “tehnica”, anume daca textul legilor adoptate in parlament e conform cu litera constitutiei. Si aceasta obiectie e neintemeiata, din urmatoarele motive.
Mai intai, pentru ca ar fi bizar sa pretinzi ca cineva poate fi expert in conformitatea unei legi cu o constitutie, dar nu e expert in materie de constitutii. Din pacate acesta este exact cazul majoritatii indivizilor care compun actuala Curte Constitutionala.
In al doilea rand, pentru ca, daca aprecierea constitutionalitatii ar fi o chestiune pur juridica, ne-am lovi de problema incompatibilitatii. Tentativa actualei puteri de a reglementa aceasta problema nu e decat un paliativ. Intr-un tribunal normal, e relativ simplu sa vezi cine se afla intr-o situatie de incompatibilitate: de pilda cel care judeca un caz in care e implicata firma nevestei. Dar o constitutie are prevederi care, prin definitie, ne angajeaza pe toti si fata de care fiecare are o pozitie, un fel de partizanat.
La final, dar in primul rand ca importanta, este faptul ca interpretarea autorizata a unei constitutii nu trebuie sa fie exclusiv sarcina expertilor. Asta pentru simplul motiv ca o constitutie, prin natura ei, trebuie sa fie ceva accesibil tuturor. Pentru a ma referi iarasi la Aristotel, ea e ultimul bun al unei comunitati politice. O constitutie e, in principiu, inteligibila pentru toti care au uzul ratiunii. Sensul ei nu trebuie sa fie obscur, un gen de sanscrita juridica. Ar fi deplorabil ca acelasi text sa fie inteles intr-un fel de o casta de juristi si in cu totul alt fel de majoritatea publicului si a reprezentantilor sai.
Constitutionalitatea legilor poate si trebuie asigurata altfel, prin mecanismele deja existente ale comisiilor juridice, dezbaterilor in parlament sau prin veto-ul prezidential. E inacceptabil ca un grup de indivizi care nu au un mandat de la popor, care nu dau socoteala nimanui si care nu au pregatirea necesara sa cenzureze fara drept de apel deciziile puterii supreme in stat, Legislativul.
Curtea Constitutionala trebuie deci desfiintata. Ma indoiesc ca o va regreta cineva, afara de cei care iau un salariu de acolo si care nu au miscat un deget atunci cand patronul lor a calcat in picioare Constitutia, facand campanie electorala pe cand ocupa, pentru a treia oara, oficiul de presedinte.
In cele din urma, Constitutia este, ca atare, aceea care trebuie abolita si inlocuita cu ceva demn de acest nume. Actuala Constitutie este un monument de confuzie, dupa chipul si asemanarea parintelui sau cu vorba grea, un membru de partid si un avocat pe la a carui firma fac pelerinaj personaje certate cu legea. Intrebarea care se pune, pana la urma, este daca putem intra in Europa anului 2007 cu o Constitutie de pe vremea regimului Iliescu?

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22