Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara
Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Poker Online
Adauga anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Politica | Editie scrisa
17.11.2009

„Democraţie vs. presă“?

de Andrei Cornea 

3 comentarii

Sunt actualele alegeri expresia unui conflict „între presă şi democraţie“? Dacă presa se prostituează pentru interese politice şi economice, atunci democraţia se construieşte pe cadavrul unei asemenea prese. Sau invers.

Felul în care s-a discutat în ultima săptămână despre încercarea lui Sorin Roşca Stănescu şi a lui Bogdan Chirieac de a-l şantaja pe şeful ANI este aproape la fel de relevant pentru starea morală jalnică a presei româneşti de azi ca faptul în sine. Mai întâi, când ştirea a apărut în Curentul, ea a fost ignorată de Realitatea şi de Antene. Deja, seara se discuta la postul B1 TV, favorabil lui Traian Băsescu, cu d-l Macovei (şeful ANI) despre şantaj, dar televiziunile „mogulilor“ tăceau. Oricine ştie că asemenea ştiri trebuie să reprezinte breaking news. (Ceva mai înainte, când apăruseră înregistrările cu Hayssam şi generalul Degeratu, atitudinea fusese cu totul alta.)

Apoi, când ştirea nu a mai putut fi oprită nicăieri, au apărut talk-show-uri la televiziunile anti, care să relativizeze scandalul. S-a încercat din răsputeri să se prezinte dezvăluirile drept un atentat la viaţa personală a unor persoane. Ce-i drept, împrejurările în care fusese obţinută înregistrarea, precum şi identitatea celui care o făcuse rămâ­neau misterioase, creând suspiciuni, până la un punct, justificate. Faptul că discuţii private sau care nu sunt prin definiţie destinate publicităţii sunt înregistrate în ascuns şi apoi apar în presă nu trebuie bagatelizat. Jurnaliştii sunt, totuşi, ipocriţi când strigă împotriva „scurgerilor“, de vreme ce ei înşişi sunt cei care, dacă nu comandă înregistrările, măcar le găzduiesc şi încurajează încălcarea legii prin protejarea „surselor“.

În cazul de faţă, lucrul despre care trebuia discutat mai înainte de orice era şantajul însuşi, exercitat de jurnalişti importanţi, mai asemănători prin limbaj şi intenţii cu mafioţii de duzină decât cu „câinii de pază ai democraţiei“. Răspunsul oamenilor de presă a fost relativ anemic. Au existat, totuşi, unele proteste din partea unor organizaţii media şi târziu, la aproape o săptămână distanţă, Realitatea a decis să nu-i mai invite pe cei doi. Un talk-show organizat sâmbătă seara de Robert Turcescu, cu mai mulţi jurnalişti, şi-a propus să dezbată chestiunea, dar n-a reuşit decât să creeze sentimentul că destui oameni de presă cunoscuţi nu vor sau nu pot să vadă adevărul: organizaţiile media de care aparţin mulţi dintre ei nu au ca obiect informarea corectă şi dezbaterea echilibrată, ci propaganda mai mult sau mai puţin făţişă în susţinerea unor interese politice şi economice.

Iar pentru această stare sunt vinovaţi, desigur, politicienii, apoi „mogulii“, dar în primul rând jurnaliştii înşişi: mai întâi cei care şi-au vândut conştiinţele, apoi cei care, ştiindu-şi colegii corupţi, tac intimidaţi sau complice. Desigur, nimeni nu-l poate opri pe jurnalist să exprime opinii, când scrie editoriale, comentarii, analize. A avea chiar un partizanat manifest nu e deloc un delict şi este ultima mârşăvie a dori „să-l explici“ prin insinuarea că respectivul este „aservit“ fie „mogulilor“, fie „Cotrocenilor“, fie nu ştiu cărui partid. Dar trebuie să distingem între exprimarea opiniilor şi relatarea faptelor: în acest ultim caz, „opiniile“ nu au ce căuta. Relatarea unor evenimente trebuie să fie nonpartizană, lipsită de insinuări sau de moralizare condescendentă şi la fel şi climatul interviurilor. Când însă, în mod sistematic şi evident, faptele sunt distorsionate, prezentările – tendenţioase, mizanscenele – partizane, avem dreptul să credem că instituţia de presă respectivă are interese propagandistice disimulate.

Un exemplu: dezbaterea de sâmbătă de la Cluj, dintre Antonescu şi Băsescu, a fost prezentată, în mod tendenţios, de Realitatea în jurnalele de ştiri de seară şi de a doua zi, ca având drept teme numai femeile, flota, şi, în general, subiecte nesemnificative, candidaţii preferând astfel să se preteze la „atacuri murdare“ (cum permanent stătea scris pe ecran), văduvind, chipurile, privitorul de o „dezbatere serioasă“ a „agendei ceăţeanului“. Prezentare falsă: în fapt, în cea mai mare parte a timpului, candidaţii au discutat teme serioase: depolitizarea instituţiilor, educaţia, taxa unică, agricultură şi economie rurală. Dar există, pesemne, o „agendă ascunsă“ în această prezentare tendenţioasă: demobilizarea electoratului, căruia i se spune continuu – chiar şi atunci când nu este cazul – că politicienii nu fac decât să se sfădească între ei pe subiecte futile. O populaţie căreia i se repetă zilnic că politica e o mizerie devine uşor de condus de o oligarhie.

Cu gunoiul de sub covorul presei ajuns la lumină, s-ar părea că a căpătat o anumită confirmare teza lui Traian Băsescu că presa aservită s-a mobilizat împotriva lui pentru a servi interesele oculte ale acestei oligarhii – mai cu seamă că atât Stănescu, cât şi Chirieac făceau parte dintre cei mai acerbi critici ai săi din presă. Ar fi totuşi bine ca Traian Băsescu, mai ales dacă va obţine un al doilea mandat, să nu facă eroarea fatală de a crede că oricine îl critică este vândut şi corupt şi că oricine îl laudă este obiectiv şi dezinteresat. (A făcut deja nu o dată această eroare.)

Sunt actualele alegeri expresia unui conflict „între presă şi democraţie“, cum a spus, provocator, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu? Depinde de ce sens dăm cuvintelor: fireşte, presa în sensul bun al termenului este aliata democraţiei, dar dacă ea se prostituează pentru interese politice şi economice, preferând să îndoctrineze şi nu să informeze corect, atunci democraţia se construieşte pe cadavrul unei asemenea prese. Sau invers. //

 

Comentarii (3)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 22.11.2009 | Mario a scris:
    Multumim D-le Cornea, articolul este extrem de concis (ca de altfel tot ce scrieti), prin analiza si incisivitate! Cosider comentariul "Carmen Popa" foarte valoros.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.11.2009 | carmen popa a scris:
    Dupa ce Realitatea TV s-a hotarat in sfarsit sa dezbata problema eticii jurnalistice, pornind de la acest eveniment, intr-un mod extrem de riscant, Robert Turcescu a provocat dezbaterile pornind de la afirmatia consilierului prezidential Al.Lazaroiu potrivit caruia, in prezent, lupta electorala se da intre presa si democratie. Robert Turcescu parea la fel de indignat ca un evlavios in fata unei blasfemii. Din tot talmes balmesul care a urmat singurul raspuns pertinent si profund a fost dat de Emil Hurezeanu, insa exprimarea sa erudita, academica a fost ca mangaierea maestrului pe crestetul discipolilor "gresiti baieti, mai aveti de invatat". Dojana academica a dlui Hurezeanu sau flagelarea la care ii supune Andreea Pora a corijat oarecum comportamentul jurnalistilor de la Realitatea, atacurile nu mai sunt stridente ci subversive, prin subtitluri parodice. Revenind la esential "presa vs. democratie", ma intreb daca este cazul sa le reamintim jurnalistilor principiile, idealurile pe care poate le-au uitat studiind tehnicile de comunicare?! Presa poate fi unul din stalpii democratiei daca respecta reguli simple: informare completa si obiectiva, limbaj civilizat, respect pentru dreptul oricaruia de a avea o opinie. Aceste reguli simple garanteaza drepturile constitutionale ale fiecaruia, dreptul la informare si dreptul la libertatea de exprimare. Corect si complet informat fiecare dintre noi isi formeaza convingerile si isi exprima optiunile potrivit aspiratiilor si intereselor sale. Daca relativ la un eveniment, anumite informatii adevarate sunt date publicului, iar alte informatii esentiale sunt ascunse, nu se rosteste adevarul ci minciuna prin omisiune. Daca modul de redactare a frazelor, titlurilor si subtitlurilor orienteaza publicul are loc manipularea. Deci, minciuna prin omisiune si manipularea viciaza optiunile publicului, care este orientat intr-o directie pe care nu ar fi urmat-o daca ar fi cunoscut in mod obiectiv intreg adevarul. Daca astfel de tehnici de comunicare/manipulare sunt izolate sau contrabalansate prin alte mijloace de informare accesibile publicului, jocul democratic nu este amenintat. Daca insa cea mai mare parte a mijloacelor mass mediei este cartelizata iar manipularea este administrata zilnic la ore fixe, publicul va avea un comportament indus ca in experimentul cu cainele lui Pavlov. Optiunea publicului nu mai este liber aleasa, atata timp cat dreptul la informare si dreptul la libera exprimare au fost deturnate. Iata deci metoda prin care presa poate deveni dusmanul democratiei. Nu numai cenzura este dusmanul presei ci si autocenzura jurnalistului ingrozit de anonimat sau de saracie. Au mai incercat dumnealor sa-si motiveze pacatele prin virulenta campaniei electorale pe care, vezi Doamne, ei nu au facut decat sa o infatiseze publicului. Scuze prostesti. Politicienii sunt in competitie, este normal sa se atace reciproc, sindicatele nu iubesc guvernele mai ales in perioade de criza, confrun

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.11.2009 | futuristul a scris:
    E nu inteleg cum, chiar si dumneavoastra, va legati de incidentul cu femeile? E adevarat, a fost ceva la care ar fi trebuit sa ne asteptam mai putin, dar ati fi putut aborda teme mult mai importante pe care cei doi candidati le-au prezentat acolo. Din pacate, ati cazut in acelasi derizoriu ca majoritatea care au scris despre dezbatere: ati uitat de esential si v-ati blocat la mica sfada ca intre "baietii de dupa bloc". Pacat. Cititorii ar fi avut nevoie de mai mult. O analiza a marile teme abordate era mai binevenita, daca nu chiar necesara.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Pragmatici versus profitori

Când vor începe și politicienii noștri să fie oameni pragmatici? Cum așa?, va sări ...

Ponta şi Mang

Deja, în cazul Ioan Mang, mingea e la primul ministru: îl va demite sau nu din funcția de ministru al ...

Pedeliști sau ungureni

Pentru ca pedeliştii să devină „ungureni“ este necesar ca ei să ajungă aproape de ...

Satana și politica

Liderii useliști și-au dat seama că au dărâmat un guvern, creând enorme așteptări ...

"Era" Băsescu s-a încheiat

Guvernul Ungureanu cade după nici trei luni de guvernare. Traseiștii au avut ultimul cuvînt. Beneficiarul ...

Toate articolele (339)

Politica

Editie scrisa | Stefan Vianu

(I)moralitate şi politică

În țara în care doctoratele se produc pe bandă rulantă și în care profesori plagiatori ...

Editie scrisa | Andreea Pora

Politizarea roşie

Metamorfozarea lui Victor Ponta din lider de opoziţie, Che Guevara şi luptător în spilhozen împotriva ...

Editie scrisa | Laura Stefan

Jocul de uzură cu marile dosare

E pentru prima dată în istoria României când oameni importanți ajung să dea socoteală ...

Editie scrisa | Lidia Moise

Leul în tranşeele crizei

Se poate spune că întrega piaţă financiară a lumii s-a poziţionat în tranşee. ...

Editie scrisa | Laurentiu Diaconu Colintineanu

Grexit

Ieşirea din ruină, falimentul sau sfârşitul definitiv - acestea sunt trei scenarii posibile, în ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei