De la Armaghedon la stenograme

Reacţia autorităţilor nu s-a lăsat mult aşteptată, Mihail Popescu, şeful Statului Major al Armatei, a catalogat documentul drept „o diversiune totală, iar acest aşa-zis raport face parte dintr-un plan de discreditare a Armatei“. La data respectivă, dezvăluirile nu au avut ecoul aşteptat. Un singur deputat de la PRM a cerut constituirea unei comisii parlamentare pentru analiza datelor cuprinse în raport. Politicienii au audiat cinci generali ai MApN care s-au străduit să desfiinţeze documentul înspre calmarea spiritelor. Două săptămâni mai târziu, adresele de e-mail ale unor cotidiane centrale, dar şi ale principalelor ambasade primeau aşa-numitul „Armaghedon II“.

Năstase patru case - Armaghedon II

Premierul acelor vremi, Adrian Năstase, era acuzat de spălare de bani şi de comiterea unor grave fapte de corupţie. „Familia Năstase dispune de 4 locuinţe de lux în Bucureşti şi provincie şi are în construcţie încă 2 imobile de lux, printre care un hotel în Predeal şi un imobil de 6 nivele în strada Zambaccian“. Colecţia de artă a familiei Năstase este apreciată la aproximativ 2.000.000 de dolari.

Cunoscută „fiind apetenţa aproape patologică a lui Adrian Năstase pentru obiecte de artă, cu ocazia zilei sale aniversare acesta a primit astfel de cadouri evaluate la 300.000 de dolari“, se arăta în document. Acelaşi raport anonim continua să prezinte legăturile fostului premier cu afacerişti controversaţi, printre care S.O. Vântu, Adrian Costea sau Sever Mureşan. „Începând cu anul 1996, Sorin Ovidiu Vântu l-a finanţat pe Adrian Năstase cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari lunar. La sfârşitul lunii decembrie, considerând compromisă relaţia cu Năstase şi iritat de informaţiile pe care le avea că Mihai Iacob, adversarul său, este susţinut de premier, Vântu a hotărât să-l atace pe Adrian Năstase, anunţând dezvăluiri extraordinare pentru începutul anului 2002, care să ducă la căderea guvernului. Negocierile ulterioare dintre părţi l-au oprit pe Vântu să-l mai atace pe Năstase“.

Înainte de a fi făcute publice aceste informaţii, premierul dezminţea raportul prin intermediul unui comunicat oficial. Imediat după apariţia în presă a materialului anonim, Parchetul General s-a autosesizat şi a început o anchetă pentru descoperirea autorului. În mai puţin de o zi, a fost reţinut administratorul unei societăţi care a difuzat materialul primit de la Mugur Ciuvică. Cel din urmă a fost reţinut pe stradă şi dus pe sus la audieri, fiind acuzat de răspândirea de informaţii false. Ulterior, cei doi au fost eliberaţi.

Armaghedonul securiştilor şi Geoană

Pe 26 martie 2002, Mircea Toma lansa Armaghedonul „securiştilor preluaţi după 1990 în structurile serviciilor secrete, administrative, partidele politice şi în mediile de afaceri“. Lista cuprindea 1.600 de nume şi, în dreptul fiecăruia, o scurtă biografie a securistului devoalat.

În decembrie 2006, cu trei zile înaintea Congresului PSD ce urma să aleagă preşedintele partidului între Mircea Geoană şi Sorin Oprescu, era dat publicităţii „Armaghedonul Geoană“. Documentul prezenta câteva adrese ale unor presupuse imobile din SUA care ar fi aparţinut lui Geoană. „Cei care utilizează astfel de instrumente de discreditare şi care se însoţesc de practici anticolegiale şi mafiote se descalifică singuri“, a fost reacţia lui Geoană.

În ianuarie 2009, un document anonim vorbea despre intenţia Grupului de la Cluj de a rupe PSD cu ajutorul lui Virgil Ardelean. În spatele operaţiunii era plasat Traian Băsescu, care i-ar fi cerut lui Ardelean să racoleze, de cele mai multe ori prin şantaj, mai mulţi parlamentari PSD pentru a-i determina să treacă la PDL. //

* * *

Stenogramele PSD

Toamna anului 2004 a marcat dezvăluirea mai multor pasaje din cadrul unor discuţii ce au avut loc la şedinţele delegaţiilor permanente ale PSD. Sursa „Mihai Eminescu“ a dat publicităţii mai multe stenograme de la întâlnirile partidului de guvernământ din care reieşeau fapte grave de subordonare a justiţiei faţă de politic. Curtea de Conturi, subordonarea mass-media şi fabricarea de dosare au fost printre temele de discuţie prezentate în respectivele înscrisuri. Astfel, fostul ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu întreba în una dintre aceste şedinţe dacă poate da undă verde pentru dosarul „Flota“, în timp ce Florin Georgescu arăta că preşedintele Curţii de Conturi, Dan Drosu Şaguna, nu mai asculta de ordinele partidului. „Am întrebat chiar şi în şedinţe mari când dăm verde pentru Băsescu“, ar fi declarat Rodica Stănoiu la data de 20 octombrie 2004.

Stenogramele au provocat rumoare printre pesedişti, care au declarat la unison că sunt nişte falsuri grosolane. Singur Miron Mitrea a arătat la momentul respectiv că „oficial, aceste stenograme nu au existat în PSD. Recunosc însă anumite pasaje ca discuţii purtate la şedinţele avute la partid. După părerea mea, au fost oameni care ori au înregistrat o parte din discuţii, ori au povestit la ieşire ce s-a discutat în şedinţele PSD“, declara Mitrea, care la data realizării stenogramelor era vicepreşedinte al partidului.

La sesizarea mai multor organizaţii nonguvernamentale, Parchetul a început o anchetă în acest caz. Rodica Stănoiu şi Florin Georgescu au fost puşi sub acuzare la data de 18 august 2005, fiind cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Adrian Năstase, Şerban Mihăilescu, Miron Mitrea, Florin Georgescu, Dan Matei Agathon şi Dorina Mihăilescu au fost chemaţi la Parchet pentru a aduce lămuriri în acest dosar. Cauza a fost clasată în noiembrie 2005, când procurorii au decis neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni.

În aceeaşi perioadă, sursa „Mihai Eminescu“ a dat publicităţii o nouă stenogramă de la şedinţele PSD din 2004 în care se dezbătea strategia partidului în vederea alegerilor generale. Preocuparea majoră a PSD era ca ieşirile televizate ale politicienilor să nu se suprapună cu meciurile de fotbal importante, care înregistrau o audienţă net superioară.

„Eminescu“ mai cerea Dorinei Mihăilescu (fosta şefă a Departamentului de Analiză Instituţională şi Socială) să recunoască autenticitatea stenogramelor şi faptul că ele au fost transcrise de pe casete audio de stenodactilografele de la guvern. //

* * *

Reţeaua vorbeşte (Un scandal băgat sub preş)

„Stenogramele Voicu“, senatorul PSD arestat şi judecat pentru corupţie, au arătat opiniei publice faţa deformată a politicii şi justiţiei. Ca şi în cazul „stenogramelor ruşinii“ din presă, ceea ce mulţi intuiau şi chiar ştiau apare în convorbirile din dosarul „Reţeaua“: complicitatea dintre magistraţi şi poliţiştii corupţi, dintre politicieni şi oameni de afaceri, adevărata infrastructură a unui stat mafiot, construit imediat după revoluţie sub oblăduirea lui Ion Iliescu. Unele dintre personajele stenogramelor, fostul şef al SPP, Dumitru Iliescu, Cătălin Voicu, magistratul Florin Costiniu, îşi trag sevele din acea perioadă, altele, ca Mircea Geoană, afaceriştii Locic şi Căşuneanu, sunt creaţia vremurilor care au urmat. Triada magistraţi corupţi-politicieni PSD-oameni de afaceri dubioşi s-a dezvoltat în vremea guvernării Năstase şi intenţiona să pună din nou mâna pe stat. „Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia, ai toată Curtea (...) Am Poliţia, vreau să-l arestez pe Onţanu, vreau să-i fac dosare lui Oprea (...) Colegule, dacă mă duc acolo, în trei ani de zile pot face toată reţeaua din România! Acu, dacă pierdem alegerile, reţeaua e în funcţiune. Ai reţea, rezişti ca să facem gherila urbană“, îi spune Cătălin Voicu lui Alexandru Mazăre. Reţeaua lui Voicu funcţiona pe un traseu bine cunoscut, poliţist, procuror, judecător, politician. „Poliţiştii au şi cârciumile, au şi casele de c..., au şi economicu în mână, au şi buticarii. Deci, procuroru lucrează prin mâ­na poliţistului, el supraveghează dosaru.“ Judecătorii sunt controlaţi, Florin Costiniu bate ascultător din pinteni, indiferent ce comandă primeşte, politicienii au şi ei probleme cu dosarele, şi cercul se închide. „Geoană şi cu toţi americanii lui, care ni i-a adus la Curtea Supremă, că mulţi au dosare. Şi cu toate golăncile, cu şeful organizaţiei PSD de la Dolj. Suta aia cu serele, cu tot… Mulţi! Domne, i-am rezolvat pe toţi, domne, că unde n-a fost loc de rezolvat, am dat suspendare, n-a plecat cu puşcărie.“

Desigur, Voicu mai avea unele probleme cu procurorii aduşi de Monica Macovei, de aceea DNA trebuia purificat şi unificat cu Parchetul General („dau pe toată lumea afară de la DNA“). Să nu uităm că, în 2007, liberalul Chiuariu pregătea un proiect de lege în acest sens, că parlamentarii PSD, PNL, PC şi UDMR voiau modificarea Codului de Procedură Penală, iar Geoană spunea că îi va înlocui pe Kö­vesi şi Morar de la şefia parchetelor.

Apărute în martie 2010, stenogramele Voicu au produs un cutremur pe scena politică, în special pentru PSD, actorul lor principal. Liderii PSD s-au dezis rapid de Voicu, deşi acesta le rezolva „chestiunile juridice“ şi ştia multe despre „colegi“ şi dosarele lor văzute şi nevăzute. Afacerea a fost îngropată cu ajutorul televiziunilor mogulilor, prejudiciile de imagine ale PSD fiind minime din acest motiv. Un scandal care, oriunde în altă parte a lumii democratice, s-ar fi lăsat cu demisii la vârf din partid, cu anchete în poliţie, servicii secrete, procuratură şi în rândul magistraţilor a fost băgat sub preş în cel mai pur stil românesc. //

* * *

Stenogramele ruşinii jurnalistice

Două rânduri de stenograme au zguduit credibilitatea presei, devoalând modul în care unii jurnalişti au transformat meseria într-o armă de luptă aflată în slujba politicienilor, a intereselor mogulilor, ale lumii interlope şi diferiţilor afacerişti. Atât stenogramele convorbirilor dintre Sorin Roşca-Stănescu, Bogdan Chirieac şi Cătălin Macovei (şeful ANI), apărute la începutul lunii noiembrie 2009, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, cât şi cele dintre mogulul Sorin Ovidiu Vântu, patronul trustului Realitatea-Caţavencu, şi angajaţii săi, publicate acum o săptămână, sunt veritabile fotografii ale relaţiilor strâmbe dintre patronat şi presă, dintre aceasta şi instituţiile statului; arată peisajul dezolant al unui jurnalism fără deontologie, al cărui scop nu mai este servirea binelui public, ci a intereselor mogulilor.

Pentru Roşca-Stănescu, fost informator al Securităţii, ajuns să joace în „liga mare“ a milionarilor de presă, important era să obţină de la şeful ANI informaţii compromiţătoare despre trei miniştri ai Cabinetului PDL, Videanu, Blaga şi Berceanu, pentru a le lansa „la momentul potrivit“. „Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui (e vorba de Berceanu, n.r.). Şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare“, spune Roşca încurajat de Chirieac. Metoda este şantajul. Cei doi îl ameninţă pe şeful ANI că au un „document compromiţător“ despre el. „Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca garanţie că îi vei da banii. Probabil vrea să te antenţioneze prin mine (...) Ajută opinia publică, te rog frumos (...) În definitiv, şi tu ai nevoie să se vadă că şi voi munciţi acolo (...) Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care nu au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască nimic“, îl avertizează Roşca pe Cătălin Macovei.

Şi, poate, chiar nu ar fi bănuit, dacă nu apăreau stenogramele. Imensul scandal izbucnit pe fondul tensionat al unei campanii extrem de murdare a avut pe moment câteva „rezultate“ ce păreau în folosul breslei. Clubul Român de Presă a decis ca Roşca şi Chirieac să nu mai poarte titulatura de jurnalişti, dezbaterea a fost consistentă, ridicând problema deontologiei şi a derapajului de la bunele practici, iar ANI şi şeful ei au intrat sub reflector, suspectate fiind de tranzacţionarea informaţiilor din dosare.

Lucrurile s-au oprit însă aici. Cei doi „şantajişti“ au fost recuperaţi în timp record de trusturile lui Vântu şi Voiculescu, unde continuă să practice intoxicarea sub ochii mulţumiţi ai politicienilor, plângerile penale la adresa lor au dispărut în uitare, iar campania de recredibilizare a unor astfel de metode jurnalistice merge la turaţie maximă.

Noul scandal declanşat de „stenogramele Vântu“ este de o mai mare anvergură, arătând nu doar cazuri individuale de malpraxis, ci transformarea unui întreg trust de presă într-o „organizaţie“ la „comanda lui Vântu“, unde „libertatea editorială este o glumiţă care trebuie să înceteze“. Văzută de mogul ca o „armată“ care „iese din cazărmi“ pentru a-i apăra „interesele de business“, a băga spaima în „procurorii şi judecătorii“ care altfel l-ar putea „trata ca pe orice cârnăţar“, Realitatea TV şi-a jucat rolul cu brio, ratând la mustaţă instalarea preşedintelui-pavăză pentru Sorin Ovidiu Vântu. Stenogramele nu sunt decât confirmarea a ceea ce se vede pe ecran, a ceea ce intuiam că se află în spatele campaniilor, explicaţia pentru derapajele de pe scena politică. „Suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru că mi-a deschis dosarul Banca Agricolă“, îi spune Vântu lui Chirieac, adăugând „cu mogulul nu te joci“. „Organizaţia“ nu mai are nicio legătură cu presa, atacând sau protejând doar la comandă şi în funcţie de interese punctuale. „La fel îl f... pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, Isărescu caca, e rău“, „Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu“. La rândul lor, jurnaliştii funcţionează ca „Audi-ul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit“, „Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!“.

Până la un punct, adică până la scurt timp după alegerile prezidenţiale, Vântu a lăsat nişte „supape“, Academia Caţavencu, Radio Guerrilla, Vox Publica, unde şurubul nu era strâns la maximum, „supape“ folositoare pentru credibilizare, dar şi loc de „disidenţă“ pentru jurnaliştii care nu reuşeau să fie soldaţii disciplinaţi de care mogulul avea nevoie.

Stenogramele arată un individ primitiv, vulgar şi complexat, speriat de justiţie şi dispus să facă orice pentru a-l înlătura pe Băsescu de la putere, arată cum presa mogulistă, aşa cum a spus-o mai de mult raportul Oxford Analytica, nu mai serveşte democraţiei.

Ca şi în cazul stenogramelor Roşca-Chirieac, reacţia societăţii civile este şi acum slabă. Clubul Român de Presă a luat poziţie, condamnând în principal apariţia în public a stenogramelor, iar polemica se duce mai mult pe site-uri şi bloguri. Motiv pentru care scandalul va fi uitat şi îngropat, „organizaţia“ va prospera, iar jurnaliştii-mercenari îşi vor vedea de luptele în folosul lui Vântu. Cu toate acestea, credibilitatea presei moguliste este serios zdruncinată, iar stenogramele vor ajunge obiect didactic la şcolile de jurnalism. Ceea ce este în interesul major al publicului. //

Taguri:

stenograme, securisti, Geoana, Nastase, PSD.