De data asta nu-i din vina FMI!

De-acum pare ca FMI se va intoarce in stabilirea politicilor economice din Romania. Daca nu il cheama guvernantii de la Bucuresti, il va aduce chiar Uniunea Europeana, care, in caz ca se apeleaza la ea pentru situatii de urgenta, iti vara pe gat FMI pretinzand ca nu are expertiza in supravegheri macroeconomice. O misiune a institutiei vine de altfel la Bucuresti sa evalueze situatia macroeconomica a tarii, dar probabil si sa initieze acordarea unui sprijin financiar in vederea depasirii situatiei in care a ajuns Romania si bugetul de stat.
Penalizata cu degradari de rating de catre agentiile internationale de evaluare economico-financiara pentru vulnerabilitatile extreme create de o indatorare privata externa considerata nefinantabila in conditiile actuale, de criza financiara internationala, Romania da semne ca nu se va descurca fara sprijin institutional extern. Statul roman insusi, desi slab indatorat extern, plateste oalele sparte de angajamentele private supradimensionate fata de strainatate si, in conformitate cu ratingurile de tara deteriorate, trebuie sa plateasca exorbitant eventuale recurgeri la finantari externe. Ba, dupa semnale din piata, s-ar putea chiar sa nu gaseasca "fizic" finantare in cazul in care s-ar lansa intr-o oferta de imprumut, indiferent de cost. Mai ales ca deficitul bugetar - ale carui dimensiuni relativ reduse pareau pana prin vara anului trecut sa constituie un atu - a luat-o razna, trecand mult de baremurile admise de Uniunea Europeana.
Un nou acord cu FMI ar asigura, pe de o parte, acces la o anumita finantare externa care, dincolo de accesul in sine, ar fi si mai ieftina, iar, pe de alta parte, si poate inca mai important, ar deschide, avand girul FMI la spate, cai de apel la finantare externa privata. Desigur, in schimbul unui acord care va conditiona totul de aplicarea unui program, scris de FMI, continand bine cunoscutele (pentru Romania) constrangeri privind cheltuielile publice, salariile, pensiile. Constrangeri care, avand in vedere situatia actuala a economiei, vor avea mai mult decat sigur amplitudini mai severe ca niciodata.
Pentru ca, sa fie clar, dupa ce in ultimii ani s-a sarit complet calul in ce priveste traiul peste plapuma proprie pe bani externi, prin consum pe baza de import pe credit, ajustarea care trebuie sa intervina este necesar sa fie si ea masiva. Ajustare este un termen chiar din jargonul folosit la tot pasul de catre FMI si care, in traducere pentru omul de rand, inseamna aducerea consumului mai aproape de posibilitati, adica reducerea nivelului de trai. Nu trebuie sa fii economist pentru a intelege problema. Cand te indatorezi, poti trai mai bine. Cand incepi sa platesti indatorarea, nu poti trai decat mai prost!
Nu sunt decat vreo trei ani si ceva de cand guvernul Tariceanu dadea cu fit FMI-ului, considerand ca Romania nu mai are nevoie nu doar de asistenta financiara a organizatiei, dar nici macar de expertiza si recomandarile acesteia. "Desprinderea" a fost salutata de mai multi analisti, printre care ma numar, pe considerentul real ca retetele FMI stiu sa aduca echilibru in economie prin restrangeri, dar nu si sa promoveze cresterea economica. Era insa inimaginabil atunci ca, dupa numai trei-patru ani, Romania va fi adusa in situatia de a ajunge din nou la mana FMI. Este o mostra perfecta de gestiune lamentabila, jalnica a economiei in aceasta perioada. Este, intr-un fel, cel mai rasunator si peremptoriu esec din intreaga perioada postdecembrista, pentru ca reintoarcerea FMI se produce nu dupa o cadere a economiei, ci dupa o crestere a acesteia.
Ramane un mare semn de intrebare daca acest esec poate fi contabilizat doar in carca guvernului Tariceanu sau este expresia stadiului in care se gaseste intreaga clasa politica romaneasca in materie de gestiune economica. Cu atat mai mult cu cat guvernul Tariceanu a fost primul din perioada postdecembrista care a avut de gestionat bani in crestere la tescherea, si nu penurii.
Ar fi fost altfel daca un alt guvern era la carma? Tulburatoarea intrebare se pune pentru ca, exact in aceasta perioada, a avut loc o masiva si rapida implicare a capitalului strain privat in economie, care este aproape integral responsabila de cresterea economica obtinuta, dar, deopotriva, de dezechilibrele profunde create in economie, adica exact de dezechilibrele pentru care este depunctata acum Romania de catre agentiile de rating, care genereaza vulnerabilitatile extreme in conditiile crizei financiare si economice internationale si pentru care Romania ajunge din nou la mana FMI.
Fara indoiala, insa, guvernul Tariceanu are partea sa serioasa de contributie. Pe de o parte, prin inocularea unei frenezii elucubrante si destabilizatoare in economie cu mesaje absolut cretine de genul economia duduie (Tariceanu) sau nevoia de deficit extern pentru cresterea economica (Vosganian), fara macar un avertisment fata de pericolele pe care le incumbau deficitul extern imens, indatorarea fara noima si cresterea economica bazata pe import. Pe de alta parte, prin politica aventurista promovata de echipa Tariceanu-Vosganian, atat de des criticata de FMI ca fiind "prociclica", respectiv de natura a turna permanent gaz peste foc prin stimularea consumului, cand economia suferea tocmai de o supradimensionare a consumului. Daca n-ar fi fost aceasta politica aventurista, acum in conturile tarii ar fi fost mai putin dezastru decat este, in ciuda ravagiilor facute de expansiunea dezarticulanta a capitalului privat strain. Guvernul Tariceanu nu numai ca nu a pus nimic deoparte pentru zile mai grele din incasarile bugetare in crestere ale perioadei, dar a intins peste limite si deficitul bugetar. Situatie tipica in care este chemat FMI sa readuca echilibrele. Cu retete pe care le cunoaste toata lumea perfect. Si pe care le-a aplicat si Romania ani si ani. Si pe care le va aplica din nou.
Teribilul paradox este ca FMI va prescrie tocmai masuri "prociclice", adica exact de natura imputata guvernului Tariceanu. Mai precis, intr-o perioada de criza, de scadere a activitatii economice, se adopta masuri de promovare a acesteia, prin stimularea consumului si investitiilor. FMI va reclama insa amputarea severa a consumului, prin blocarea cresterilor salariale si majorarea impozitelor. Si aceasta insa nu din cauza FMI, ci din cauza faptului ca buba economiei din Romania este supraconsumul fata de posibilitati (productie si castiguri). Si ajustarea se va face cu pretul restrangerii activitatii economice. In spiritul FMI! Dar, de data aceasta, nu din vina FMI.