Datoriile opoziţiei

Datoria de bază a opoziţiei este să se opună guvernării, dar nu doar prin discursuri colorate, în talk-show-uri la televizor, ci prin luptă parlamentară din care oamenii să poată înţelege că ea, opoziţia, este o alternativă credibilă la guvernare.

La câteva zile după alegerile europarlamentare, Marius Bălăşescu, delegatul PNL în Biroul Electoral Central a refuzat să semneze procesul verbal privind scrutinul, pe motiv că „PNL nu poate să certifice prin semnătura reprezentantului său alegerile la care singura formă de turism care s-a dezvoltat sub mandatul doamnei ministru actual este acela electoral“. Un gest firesc, normal – deşi inutil în plan concret, întrucât procesul de validare nu a fost afectat –, venit din partea opoziţiei, faţă de multiplele şi gravele nereguli semnalate. Remarcăm două lucruri în declaraţia de mai sus: 1) lipsa probelor, întrucât d-l Bălăşescu se baza doar pe relatări ale presei, şi nu pe rapoartele activiştilor de partid, probe care ar fi putut fi instrumentate penal contra vinovaţilor şi 2) ironia ieftină care, din păcate, a început să ia locul oricărui conţinut politic adecvat. De altfel, acest gest al PNL, pe umerii căruia apasă în prezent responsabilitatea de a se opune unei coaliţii uriaşe aflate la guvernare, a fost anulat de prezenţa şefului de partid, Crin Antonescu, la ceremonia cu şampanie de la sediul BEC, pentru înmânarea certificatelor de europarlamentar.

Pornind de la acest episod, să examinăm mai îndeaproape cum funcţionează opoziţia, PNL adică, ştiind că o guvernare puternică (PD-L+PSD) are nevoie de o opoziţie puternică. Întâi de toate, noua conducere rezultată din congresul recent a întârziat (şi nu dă semne că ar avea de gând să înceapă măcar) limpezirea ideologică. Afirmând în continuare opţiunea de a fi mai degrabă cu PSD, deşi nu mai există raţiunea pragmatică de pe vremea lui Tăriceanu a rămâ­nerii la putere, cu riscul renunţării la angajamentele ideologice, PNL riscă să piardă încrederea şi onorabilitatea până şi a nucleului său dur. Necum să atragă „majorităţi tăcute“, aşa cum îşi doreşte noul şef liberal, Crin Antonescu. Pierderea celor 5 procente o dovedeşte.

Printr-o vociferare necontenită, centrată doar pe obsesivul „pericol Băsescu“, PNL înfruntă riscul de a nu depăşi stadiul discursurilor, produse nu în arena parlamentului, ci pe platourile TV, exprimând punctele de vedere ale unei minorităţi în continuă scădere. Aruncarea precoce în campania prezidenţială a arătat lipsa de materie, de antrenament politic şi patinarea tot mai obosită în cuvinte goale. Spectacolul dat pe ecran nu ţine locul luptei din parlament, singurul câmp de acţiune al opoziţiei. De altfel, supraexpunerea la TV a arătat că ofensivul Crin Antonescu este un leu de pluş în faţa unor jurnalişti, care, într-o anumită seară, nu au chef să-l facă ţăndări pe Băsescu. Şi a mai arătat ceva prezenţa neobosită la TV: politica de cadre mediocră, chiar dezastruoasă dusă de Tăriceanu a fost înlocuită cu o politică la fel de dezastruoasă, dar şi haotică pe deasupra, din care doar clientela de moment a avut de câştigat. Stabilirea listelor pentru PE dovedeşte o periculoasă suspendare a criteriilor calitative, care, pe termen scurt şi mediu, va ciobi din prestigiul PNL. Ideea de a o pune pe Norica Nicolai cap de listă, doar pentru că te-a sprijinit să iei puterea în partid, este sinucigaşă.

Ideea de a-ţi pune tovarăşa de viaţă – cu care s-a văzut, vai!, că d-l Antonescu împărtăşeşte clasa şi stilul – pe un loc eligibil este penibilă. Şi asta s-a făcut cu scoaterea pe tuşă a lui Daniel Dăianu, Adrian Cioroianu şi, nu în ultimul rând, cu debarasarea de Smaranda Enache. S-o ai pe Smaranda Enache în partid şi să ignori competenţa şi experienţa ei în politică şi afaceri europene, ca să nu mai vorbim de eleganţa şi prestanţa ei, la ani lumină de genul Norica Nicolai sau Adina Vălean, este ca şi cum ţi-ai trage un glonţ în aripă. Dar prezenţa lui Petre Roman în PNL, îmbrăţişat şi pupat de femeile liberale, la fel cum o făceau muncitoarele de la APACA în 1990? După ce s-a ratat în construcţii care de care mai socialiste, inclusiv cu Ion Iliescu, Petre Roman, şi el cu un mare dinte contra lui Băsescu, a devenit purtător de flamură în PNL.

Opoziţia făcută azi de PNL este debilă şi se limitează doar la discursul negativ, la televizor, contra lui Traian Băsescu şi a politicii guvernului, chiar şi atunci când evidenţele îl contrazic (vezi acordul cu FMI). //