Cu ochii unui vest-european (II)

Pe marginea prapastiei sau drumul spinos de la o criza la alta
Se pune intrebarea daca un stat ajuns la ananghie si cu sabia lui Damocles deasupra capului poate da cumva faliment. Desigur, dar si mai rau e ca, odata deschisa cutia Pandorei, reactia in lant nu mai e de oprit.
Traind cu spaima falimentului, nu numai Islanda se intreaba astazi ce mai e de facut. In timp ce statele bogate sunt hotarate sa stinga focul cu miliarde si paramiliarde din tezaurul ce-l au la dispozitie (700 de miliarde de dolari - SUA, 500 de miliarde de euro - Germania si 400 de miliarde de euro - Franta), Ungaria, Ucraina si Bielorusia au convins Fondul Monetar International (FMI), UE si Banca Centrala Europeana (BCE) sa le acorde de urgenta credite de supravietuire. La coada stau si ceilalti premianti din zilele trecute: Estonia si Letonia, Romania si Bulgaria, pusi acum sub carantina. Agentiile internationale de rating apreciaza bonitatea Rusiei, Ucrainei, Ungariei, Romaniei, Serbiei si a }arilor Baltice ca gasindu-se in cadere libera, iar multe dintre aceste state sunt cotate, in momentul de fata, precum societatile pe actiuni, in care bursa nu mai are incredere.
Lipsa de incredere este intemeiata, falimentul unor economii si monede nationale, previzibil.
In disperarea lor, Banca Centrala a Islandei a ridicat dobanda de imprumut institutional (leitzins) la 18%, Serbia la 17,7%, Banca Nationala a Ungariei la 11,5%. Dobanda astronomica, cu care bancile de mai sus cauta sa salveze ce ar mai putea fi salvat, e extrem de riscanta, putand avea repercusiuni puternice asupra bugetului, afectand indicele de dezvoltare economica si stimuland inflatia si somajul. Mai ales in situatia in care BCE, ca de altfel si sistemul bancilor centrale anglo-americane (FED), ataca exact in directie opusa, scazand leitzinsul la numai 3,5% (Anglia: 3,0%).
Pentru anul viitor se avizeaza o dobanda institutionala sub 2,5%.
Cum cutremurele nu raman izolate, frica se propaga de data asta si de la Est la Vest, avand in vedere riscurile mari la care Vestul s-a angajat in finantarea Europei Rasaritene. Deosebit de periclitata este situatia Austriei, cu credite acordate in suma de circa 300 de miliarde de dolari, ce reprezinta 80% din PIB-ul national austriac. Erste Bank si Raifeisenbank sunt cei mai mari creditori ai Ungariei si Ucrainei - tarile ce lupta astazi cu cele mai mari probleme.
In situatia in care coeficientul mondial de dezvoltare economica va scadea in anul 2009, asa cum se asteapta, la numai 1%, iar transferul de capital se va reduce de la 575 de miliarde la numai 230 de miliarde de dolari, pierderea de capital de aproape 60% va afecta in mod dezastruos economia tarilor a caror dezvoltare este in continuare dependenta de injectiile de capital strain.

Ungaria: datorii externe in valoare de 186 de miliarde

Istoria dezastrului nu se deosebeste prea mult de scenariile din Romania, doar ca populatia tarii este mai mica. In dorinta de a creste nivelul de trai, ungurii au apelat insistent la creditele straine, usor de dobandit. Ca urmare, automobile hiperdimensionate infunda astazi strazile Budapestei la fel ca si in Bucuresti, magazinele de lux strajuiesc pe Vaci Uca ca si pe Calea Victoriei, creditele imobiliare au fost incheiate in euro, iar luptele dintre guvern si opozitie ingreuneaza orice incercare a statului de a se stabiliza prin economii. S-au marit salariile si pensiile considerabil, in ciuda situatiei economice proaste. In final, guvernul a considerat datoria externa drept un rau acceptabil, daca nu chiar necesar, avand in vedere ca, in viitorul apropiat, euro va deveni, oricum, moneda oficiala, ceea ce pare, in situatia de fata, iluzoriu.
Odata cu inceputul crizei financiare, majoritatea oamenilor de afaceri si-au retras depozitele de euro de pe piata interna, iar bancile straine i-au cam urmat, dat fiind lipsa de numerar la ei acasa. Pe piata ungara euro a devenit din ce in ce mai rar si mai scump, cantitatea de forinti din ce in ce mai mare si mai ieftina, fapt ce a dus la devalorizarea rapida a forintului fata de dolar, si anume de peste 33% in decurs de numai 4 luni, cu tendinta progresiva, pentru ca oamenii trebuie sa-si plateasca ratele la creditele in euro pentru casa si masina, altii chiar si chiria, iar euro e tare scump si nu se prea mai gaseste. S-a deschis astfel si drumul spre inflatie.
Pentru moment, Ungaria a mai obtinut cateva credite internationale in valoare de 20 de miliarde de euro, ceea ce, pe de o parte, nu e suficient, iar pe de alta parte, putin probabil in viitor, data fiind nevoia crescanda de lichiditate valutara in tarile creditoare.

Ucraina: datorii externe de 100 de miliarde

In 4 luni de zile, din iunie si pana in octombrie, asistam, si in Ucraina, la devalorizarea grivnei cu 35%.
In plus, se inregistreaza o criza acuta din industria otelului ucrainean, unde pretul tonei de otel a scazut la export de la 200 la numai 59 de dolari, in timp ce Rusia le-a ridicat simtitor pretul gazului.
Cele 13 miliarde acordate ca ajutor de supravietuire de catre FMI sunt ca picatura de apa pe piatra incinsa. Si la ce pret s-a obtinut acest ajutor? Guvernul s-a obligat sa ridice pretul la gaze, sa nu mareasca salariile, sa inghete subventiile la bunurile de larg consum. E clar ca numai o alta conducere politica va putea scoate tara din criza in care se gaseste.

Rusia: datorii externe de 300 de miliarde si exitul bursei de valori

Rusia este cotata international drept o economie riscanta. In momentul in care s-a declansat criza, investitorii si-au ridicat, si aici, banii, iar Rusia a remarcat, cu surprindere, ca sursele externe de refinantare au cam secat. Bursa de valori s-a prabusit in ultimele luni in agonie, indexul RTS a pierdut aproape 80% din valoarea pe care o avea asta-vara si e practic K.O. Pretul petrolului, in puternica regresie pe piata internationala, a dezechilibrat balanta de plati si bugetul rus, dat fiind ca exportul de petrol asigura, pana de curand, 50% din venitul national. Din iunie incoace, Rusia a pierdut astfel 110 miliarde de dolari, cam 20% din rezerva valutara, de aproximativ 500 de miliarde de dolari, recordul detinandu-l penultima saptamana, cu pierderi de circa 30 de miliarde de dolari.
Si in Rusia scenariul a fost cam acelasi ca peste tot. Rusii, care stiu din anii trecuti ce repede se pierd banii la ei acasa, s-au repezit sa-si salveze economiile. Bancile pierd, asadar, si ultimele resturi de rezerva valutara. Guvernul a pus la dispozitie 260 de miliarde de dolari, in incercarea de a stabiliza situatia -, rezervele libere ale Rusiei au picat, asadar, la mai putin de 200 de miliarde de dolari. Programul de ajutorare acordat de stat s-ar putea, insa, topi ca gheata din Siberia cand iese soarele, dat fiind ca jumatate dintre institutiile financiare ale tarii, peste 500 la numar, se gasesc in pericol de implozie.
Ce repede se schimba timpurile! In iarna trecuta, pista din statiunea elvetiana Davos nu mai prididea cu aterizarea si decolarea avioanelor particulare ale magnatilor rusi. Peste 400 de manevre pe zi. Iar buticurile de pe aeroport si din statiune aveau greutati sa ofere sortimentul de bijuterii cerut de rusi, obiecte de la 50.000 de euro in sus.
Astazi, presa americana apreciaza ca oligarhia rusa ar fi pierdut, in ultima vreme, vreo 230 de miliarde de dolari. Rau atins pare a fi celebrul Roman Abramovici, proprietarul clubului Chelsea din Londra, cotat, pana de curand, la 23 de miliarde si saracit, acum, la numai 3 miliarde, prin pierderile masive de la bursa. Si mai rau s-a pacalit Oleg Deripaska, care a cumparat, in primavara, pentru 13 miliarde de dolari, 25% din actiunile de la Norilsk Nickel, de la colegul oligarh Mihail Prohorov.
In general, averea oligarhilor e subventionata de bancile internationale, prin credite in valoare de miliarde, grevate pe obiectele finantate si garantate prin restul proprietatilor.
Dar si aceste garantii au pierdut, in ultima vreme, enorm din valoare, asa ca bancile cer despagubiri sau noi garantii. In aceste conditii, Deripaska a trebuit sa se desparta de cele mai frumoase piese din imperiul sau economic. Saptamana trecuta, se pare, a mai obtinut un credit pentru refinantarea pachetului de actiuni de la Norilsk Nickel, dat fiind ca Putin nu doreste ca nichelul rusesc sa cada in mana trusturilor straine. Dar pretul la metale continua sa scada si cine stie ce se va mai intampla.
Exemplul arata noile restructurari din lumea oligarhiei ruse, unde "nenorocirea" unora duce la succesul altora. Oligarhii ce si-au pastrat banii lichizi cumpara, in toiul crizei, ieftin, tot ceea ce se poate gasi la un pret convenabil, aratand ca au invatat bine si repede lectia capitalista.
Rusul de rand, luptand cu problemele zilei, ramane pasiv la problemele multimiliardarilor si zice ca, oricum, nu numai viata, dar si bogatia este trecatoare.