Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Editorial | Editie scrisa

16.06.2009

Cârpaciul legiuitor

de Andrei Cornea

5 comentarii

A da unui Executiv puterea de a legifera e, oricum, eronat. Dar e o nebunie a oferi libertatea de a cârpi şi petici haina legislativă unui Executiv ce seamănă cu un croitor cu vederea mioapă, de care toţi clienţii s-au plâns şi la care, pe deasupra, nici nu ştie stânga ce face dreapta!

Până săptămâna trecută, guvernul putea modifica sau abroga o lege prin ordonanţe de urgenţă numai după ce legea intra în vigoare. O definire constituţională vagă a noţiunii de „urgenţă“ a transformat toate guvernele României în instanţe legislative. N-a fost destul. De acum, conform unei noi ordonanţe de urgenţă, legile pot fi modificate sau abrogate în orice moment între promulgare şi intrarea în vigoare. În cauză sunt mai ales cele patru coduri juridice pe care Executivul vrea să le adopte prin asumarea răspunderii. În cazul lor, între promulgare şi intrarea în vigoare poate trece un an sau chiar mai mult.

Nu numai că aceste coduri nu vor mai fi dezbătute în parlament, dar, în general, parlamentul aproape că nu va mai avea nicio răspundere în votul de încredere pe care îl va da guvernului. Într-adevăr, acesta va putea cârpi mereu codurile timp de un an de zile, sperând ca, după ce a blocat orice posibilitate a unei dezbateri responsabile, să obţină totuşi un ţesut juridic integru şi la modă. Dar o lege, ca şi o haină, cu cât e peticită mai mult, cu atât e mai rea, arătând nepriceperea croitorului.

În sinea lui, politicianul român crede, la fel ca majoritatea naţiunii, că parlamentul e o instanţă decorativă, impusă de instanţele europene, a cărei principală menire e de a acorda sinecuri şi de a comite mari nerozii colective – precum suspendarea preşedintelui sau votul în unanimitate pentru majorarea cu 50% a salariilor din educaţie. Are dreptate, dar până la un anumit punct. Într-adevăr, dacă guvernantul nostru ar fi un Solon sau un John Adams, ne-am putea înclina înaintea-i, lăsându-i libertatea legiferării, mai ales a celei de importanţa codurilor juridice. Dar el e adesea incompetent, labil moral, dominat de partizanat. E un cârpaci, şi nu un croitor de lux. Singura şansă atunci de a avea legi măcar acceptabile este de a permite să fie dezbătute intens, complet şi responsabil de cei care le vor adopta, adică de parlament, sub ochii opiniei publice. Niciun fel de termene cerute de UE nu pot justifica scurtcircuitarea dezbaterii şi cu atât mai puţin intenţia declarată de a „ameliora“ până la desfigurare o lege deja adoptată. În fapt, parlamentele şi guvernele ultimilor ani au întârziat nepermis votarea celor patru coduri, aşa încât acum, sub pretextul sancţiunilor europene, guvernul cere, în fapt, puteri legislative excepţionale. //

Comentarii (5)

Adauga comentariu