„Corupţia este bine ascunsă. Să decojim temeinic ceapa“

78% dintre cetăţenii UE cred că fenomenul corupţiei este o problemă majoră (cf. Eurobarometrului din 2009). Anual, la nivelul UE, corupţia costă în jur de 58 de miliarde de euro şi, deseori, ea se află mână în mână cu crima organizată şi spălarea de bani. Instrumentele deja existente, GRECO şi OLAF, ca şi planul de acţiune anticorupţie convenit la Stockholm, ce ar fi trebuit să fie elaborat până în iunie 2010, par să nu mai suscite reacţii pozitive din partea ţărilor membre. Cu puteri sporite, după adoptarea Tratatului constituţional, Parlamentul European, prin eurodeputatul Monica Macovei, solicita Comisiei şi statelor membre adoptarea unui mecanism anticorupţie care să controleze şi să sancţioneze abaterile de la normele stabilite.

„Acest mecanism trebuie pregătit cu grijă – ceea ce poţi face bine nu poţi face şi repede -, sperând să-l avem gata până în 2011. El este binevenit, pentru că, deşi există legislaţie în domeniu, nu există zonă liberă de corupţie în UE, costând enorm şi fiind ataşat deseori crimei organizate“ – a precizat comisarul Cecilia Malmström. Articularea noului mecanism trebuie să ţină cont de faptul că problematica corupţiei are multiple şi schimbătoare faţete, că subminează încrederea oamenilor în instituţiile publice şi că nu trebuie să multiplicăm ceva ce deja există, ci să completăm. Cu atât mai mult cu cât fiecare stat membru vede diferit şi acţionează diferit împotriva corupţiei: ceea ce, de pildă, într-o ţară este cutumă în alta constituie infracţiune, a mai argumentat Malmström, în favoarea noului mecanism. „În plus, criza a pus o presiune foarte mare pe noi, la nivelul UE, scoţând de multe ori la suprafaţă fenomenul de corupţie. Pentru anul viitor, Comisia va face o propunere după ce va studia problematica şi după ce va dezbate modalitatea de a constitui acest mecanism şi de a-l face funcţional“ – a concluzionat comisarul.

Nu va fi uşor, pentru că, în cele din urmă, va fi nevoie de voinţă politică din partea statelor membre, pachetul final de măsuri trebuind a fi adoptat de Consiliu.

Dar cum s-ar putea cuantifica un fenomen atât de complex, atât de diferit de la o ţară la alta şi aflat în permanentă schimbare/adaptare? Alina Mungiu-Pippidi, în calitate de profesor la Hertie School of Governance, a venit cu câteva propuneri concrete privind funcţionalitatea noului mecanism: punctul de pornire poate fi nemulţumirea oamenilor faţă de diferenţa pe care ei o sesizează între normă şi practică în cazul politicienilor aleşi/numiţi în funcţii publice; mai mult decât mita, pe cetăţeni îi irită devierea de la etică: felul în care se fac privatizările, cine şi cum ocupă posturi în sectorul public, cum se fac achiziţiile, licitaţiile etc. În fapt, discuţia s-ar purta în jurul bunei guvernări, care, la noii veniţi (nu toţi), merge prost. Dar percepţia oamenilor în raport cu devierea etică rămâne un indice valabil peste tot, a precizat Alina Mungiu-Pippidi, adăugând că, în acest sens, societatea civilă ar putea juca un rol important.

„În fond, ne angajăm să luptăm împotriva naturii umane, a lăcomiei“ – a spus în intervenţia sa Hans Nilsson, şeful Departamentului de cooperare judiciară în cadrul Consiliului. Pentru o mai eficientă luptă împotriva corupţiei, el nu a exclus varianta modernizării instituţiilor deja existente în cadrul UE, de tipul GRECO şi OLAF. În paralel, a sugerat Nilsson, este nevoie de o mai bună formare a poliţiştilor şi magistraţilor, acţiune care necesită fonduri şi cursuri de training.

Aşteptată cu interes a fost intervenţia lui Thierry Cretin, director de investigaţii OLAF. Cum clauza de confidenţialitate nu îi permite descrierea unui caz real, T. Cretin a schiţat o situaţie avută în cercetare la un moment dat, înglobând problemele de la faţa locului şi făcând recomandări pentru întregul proces al accesării banului public comunitar. Pornind de la o reclamaţie de fraudă, OLAF a descoperit acte de corupţie la persoane din administraţia publică, care mimau pe deplin legalitatea şi care reuşiseră să implice în malversaţiunile lor inclusiv funcţionari europeni. „Corupţia este bine ascunsă. Să decojim temeinic ceapa“ – a îndemnat T. Cretin, arătând cât de important este schimbul de informaţii, dar şi curiozitatea care trebuie să te împingă să vezi beneficiarul din spatele cortinei, chiar şi atunci când nu sunt dovezi. „Corupţia înfloreşte în locurile tolerante cu ea“ şi „Vorbiţi, vă rog! Cel mai bun prieten al corupţiei este tăcerea“ – a încheiat T. Cretin.

De foarte puţine ori îţi este dat să auzi cuvinte de laudă la adresa unui politician român. Mai cu seamă când ele vin din partea unor înalţi oficiali europeni. Dar poate tocmai pentru că este un politician atipic, străină de demagogie, ba dimpotrivă, de o francheţe ucigătoare, Monica Macovei se bucură de o apreciere unanimă, atât din partea colegilor ei din Grupul PPE, dar şi a Comisiei sau OLAF. „Obiectivul meu este de a crea, a susţine şi a face să funcţioneze acest mecanism la nivelul UE. Până acum, ţările membre credeau că lupta împotriva corupţiei o face fiecare guvern în parte, dar acum ne e clar că nu e aşa. Trebuie să acţionăm la nivel de UE, dacă vrem să avem rezultate, pentru că fenomenul corupţiei pune în pericol siguranţa întregului spaţiu comunitar.“

„Sunt state membre care se enervează când sunt criticate la Bruxelles. Avem nevoie de acest mecanism anticorupţie şi vom lucra pentru el. Ar trebui să întrebăm fiecare stat membru, fiecare guvern dacă susţine direct, public – fiindcă, altfel, lucrurile se spun în camere cu uşi închise. Dacă multe nu susţin, înseamnă că nu vor. Nu pentru că mecanismul în sine nu e important, dimpotrivă. Poate că existenţa lui le sperie.“ Sunt doar câteva opinii ale Monicăi Macovei. Revista 22 va reveni asupra subiectului într-un supliment dedicat acţiunii din PE.