Copiii lui Kim Jong-Il

La început, puţini au crezut în Nicuşor Dan. Puţin boem, puţin autist, mereu preocupat de soar­ta clădirilor Bucureştilor, luate cu asalt de rechinii imobiliari. Si­renele lui Oprescu i-au pus în cârcă... părăginirea Halei Ma­ta­che! Când a venit cu ideea de a candida la Primăria Generală a Bucureştilor, până şi colegii lui de platformă, în loc să-l susţină, s-au găsit să-l privească cir­cumspect - i-au pus în faţă un „contract“. La fel ca tuturor ce­lorlalţi candidaţi. Unii au spus că e un „iepure“ de partid. Alţii, că e omul lui... Andrei Pleşu. Că e de dreapta. Că are un sediu de campanie ca vai de mama lui şi niciun ban. Că are/n-are bască. În fine, că n-are nicio şansă. Strângerea anevoioasă a sem­nă­turilor a întărit scepticismul mul­tora. Bonzii Oprescu şi Prigoană au refuzat categoric o dezbatere faţă în faţă cu el.

Televiziunile i-au acordat ceea ce „merita“, con­­form Legii electorale: un timp de antenă minuscul, la gră­madă cu Irinel Columbeanu şi alţi ex­centrici. Nicuşor Dan, însă, in­di­ferent de împrejurare, putea fi văzut şi auzit rostindu-şi di­s­cursul cu aceeaşi precizie şi în­că­păţânată candoare, fie că avea în faţă un prieten sau un ad­versar. În fine, casele de sondare a opiniei publice l-au garat la un descurajant 3%.

Înainte de numărătoarea finală, Nicuşor Dan are peste 9%, se ştie deja că va fi consilier la Pri­măria Capitalei, iar „analiştii“ îl nu­­mesc „fenomenul Nicuşor Dan“. „Miza acestei campanii a fost să reclădim încrederea unei clase întregi de oameni care era total dezamăgită de felul în care le conduce viaţa clasa politică“, spunea Nicuşor Dan în seara de 10 iunie, după anunţarea exit poll-urilor, adăugând: „S-a ter­minat o campanie şi, după toate semnalele, intrăm în politica ma­re“.

Copiii plângând în jurul lui Kim Jong-Il din caricatura care a cir­culat pe Internet ştiu ce-o să fa­că de luni!