Conspiraţie?

Marea eroare a antibăsescienilor, pe care o va plăti scump Mircea Geoană, a fost că au acceptat să vină la guvernare în iarnă. Acum sunt captivi, iar sabotarea dinăuntru a guvernului nu produce decât un efect contrar intenţiilor lor, făcându-i să apară nesiguri, neloiali şi ostili reformelor.

Probabil că „cei 322“ reloaded, plus Realitatea şi Antenele 3,2,1, plus diferite publicaţii, precum Cotidianul şi Curierul naţional, au decis, la o întâlnire de taină, să facă orice ca să asigure realegerea lui Traian Băsescu ca preşedinte, sacrificându-l pe Mircea Geoană. Desigur că scopul, fiind ţinut secret, trebuie camuflat în aşa fel încât publicul mare şi naiv să creadă că, dimpotrivă, coaliţia luptă dârz pentru dărâmarea actualului preşedinte. Într-adevăr, cum altfel, decât printr-o conspiraţie subtilă, se pot explica neghiobiile majore pe care le fac în ultimul timp adversarii lui „Zeus“? Iar asta cu atât mai mult cu cât dispun, se pare, de consilieri străini şi autohtoni valoroşi, vreau să spun bine plătiţi...

Un exemplu: „comisia Udrea“. Pesediştii şi liberalii au crezut că pot să repete „cazul Ridzi“ şi să verse în capul preşedintelui slăbiciunile sale pentru paradigma feminină a politicianului. Sunt semne că eşecul lor va fi major. Mai întâi, spre deosebire de cazul Ridzi, unde alarma a fost sunată de o anchetă jurnalistică independentă, aici începutul l-a dat o comandă jurnalistică ad hoc. Se pare, de asemenea, că nu există nimic serios care să justifice ancheta, în afara resentimentului celor care s-au angajat în ea – ceea ce observa şi C.T. Popescu, deloc un simpatizant al d-nei Udrea şi al preşedintelui. Apoi, parcă pentru a confirma suspiciunile de parţialitate, comisia l-a desemnat drept preşedinte pe Ludovic Orban, a cărui adversitate faţă de Elena Udrea e notorie. Chiar posturile TV ale „mogulilor“ nu s-au putut abţine să nu reia de multe ori lamentabila declaraţie de acum doi ani a lui Orban cu „promovarea femeii prin patul şefilor“. Se pare că aceşti titani ai politicii nu au învăţat nimic din păţania suspendării preşedintelui, unde şef de comisie fusese Dan Voiculescu. Noii-vechi aliaţi (PSD şi PNL) mai fac şi gafa să anunţe că vor înfiinţa şi alte comisii asemănătoare. Dar ce vor răspunde când vor fi întrebaţi (au şi fost deja) de ce blochează anchetarea lui Adrian Năstase la DNA? E clar că PD-L şi Traian Băsescu vor utiliza cazurile Ridzi şi Udrea pentru a arăta diferenţa dintre ei – care nu se opun anchetelor – şi ceilalţi, care se opun.

Un alt exemplu: mârâiala continuă a PSD, când vine vorba de asumarea răspunderii pentru legile învăţământului şi salarizării unice. E greu de înţeles ce speră aceşti politicieni: în cazul în care caută un pretext pentru a părăsi coaliţia cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, pretextul e debil şi îngăduie adversarilor să susţină că, în realitate, PSD se opune legilor reformiste. Dacă însă susţin că vor să determine o discuţie în parlament de dragul democraţiei, ei ştiu bine că nu vor fi crezuţi: o astfel de discuţie ar dura multe luni, iar cazurile „Spiru Haret“, pe de o parte, şi FMI, pe de alta, cer imperios clarificarea rapidă a acestor chestiuni cu impact social.

De fapt, PSD nu-şi permite să plece de la guvernare, abandonând atâtea poziţii importante în teritoriu şi lăsându-şi adversarii să organizeze singuri alegerile cu presiunile bine ştiute asupra administraţiei locale. Marea eroare a antibăsescienilor, pe care o va plăti scump Mircea Geoană, a fost că au acceptat să vină la guvernare în iarnă. Acum sunt captivi, iar sabotarea dinăuntru a guvernului nu produce decât un efect contrar intenţiilor lor, făcându-i să apară nesiguri, neloiali şi ostili reformelor.

În fine, cazul Nistorescu de la Cotidianul. Dacă proprietarul dorea cu adevărat atacarea eficientă a lui Traian Băsescu – cum cred că o doreşte –, d-l Nistorescu era unul dintre ultimii la care trebuia să se gândească pentru funcţia de redactor-şef, tocmai din pricina istericalelor continue ale acestui jurnalist în emisiuni TV, care ajunsese aproape să pună şi buletinele meteo nefavorabile pe seama lui Traian Băsescu. În general, gherila continuă a televiziunilor „mogulilor“ împotriva preşedintelui şi a apropiaţilor (apropiatelor) se supune tot mai mult legii „efectelor în scădere“ (diminishing returns): baia de imagini sexiste cu Elena Udrea contribuie, de exemplu, mai curând la promovarea respectivei „femei fatale“ drept victimă a unor politicieni dereglaţi umoral şi moral.

Probabil că, disperaţi de perspectivele negative ale lui Geoană la prezidenţiale, aliaţii se aruncă orbeşte în campanii fără sens. Problema de fond este nu numai că Geoană nu izbuteşte nici măcar să atingă scorul partidului, ci că el nu are absolut nimic de spus. Traian Băsescu, cu toate defectele lui, are: reforma sistemului de educaţie, reforma administraţiei, reforma constituţională. El poate oricând arăta că a făcut tot ce se putea pentru promovarea acestor proiecte majore şi că nerealizările se datorează adversarilor săi, care au dominat întotdeauna parlamentul, când nu şi guvernul. Iar neprecipitându se să-şi anunţe oficial candidatura, preşedintele păstrează şi o armă secretă: poate oricând candida ca independent (bineînţeles susţinut masiv de PD-L, precum s-a întâmplat cu „EBA“), mai ales în cazul în care ceilalţi vor miza, în disperare de cauză, pe cartea Oprescu. „Independentul Băsescu“ ar anula practic tot avantajul pe care „cei 322“ ar putea spera să-l obţină susţinându-l pe „independentul Oprescu“, dacă, bineînţeles, preşedintele PSD, Mircea Geoană, ar accepta să se retragă – ceea ce pentru el ar fi aproape o sinucidere politică.

Pe scurt, nu pot înţelege ce e în mintea principalilor adversari ai lui Băsescu – Geoană, Antonescu plus „mogulii“ etc.: ori ceaţă totală, ori o conspiraţie subtilă pentru a-l readuce pe Traian Băsescu la Cotroceni în triumf. Decideţi dumneavoastră! //