De același autor
Istoria ultimului an ar fi trebuit să arate opoziţiei că pentru dărâmarea Cabinetului Boc nu sunt suficiente nici entuziasmele juvenile din talk-show-urile de stabilizare a egourilor lui Ponta şi Antonescu, nici mitingurile păstorite de sindicalişti milionari, nici înrolările cu japca la moţiunile de cenzură. Nu mirosul de pucioasă contrafăcută, achiziţionată parcă din magazinele etnobotanice, răspândit cu dărnicie de blogul liderului PSD, sau soluţiile finale şi globale ale şefului PNL vor alunga „guvernul-criminal“ şi îi vor face pe „Scaraoţchi“, pe „drăcuşoara–Udrea“, „pechinezele Sulfina şi Turcan“ să cedeze locul celor doi salvatori ai neamului. Şi nici „dracii get-beget cu aripioare de îngeri, Tismăneanu, Cărtărescu şi Mihăieş“ nu se vor înscrie în PSD doar pentru a-i tămădui pe Ponta şi Antonescu de maladia obsesiv-compulsivă de care suferă. Deşi istoria recentă a arătat că realitatea politică nu răspunde unor astfel de provocări, oricât de sistematice ar fie ele, opoziţia se menţine în acest registru.
De aceea, mă întreb dacă rolul noii coaliţii „anti-Dracu“, în fond, o reeditare cu mijloace mai modeste a „alianţei Grivco“, se va reduce la atât. Ponta a primit mandat de la PSD, chiar în ziua premierei de a merge la consultările de la Cotroceni, să propună PNL şi PC „un pact de necolaborare sub nicio formă cu Traian Băsescu, Guvernul Boc şi cu PDL“, ca şi cum până acum ar fi existat vreo urmă de colaborare. A fost avizat Ponta de partid să deschidă discuţii concrete pentru realizarea „unei opoziţii şi gândiri unite“, de parcă asta n-ar însemna tot căutarea trădătorilor care să voteze suspendarea şi moţiunea de cenzură din primăvară. Ce e nou? Pe fond nimic, în afara faptului că Voiculescu-Felix a dat semnale că a decis să-şi negocieze Antenele doar cu Antonescu şi schimbarea de gardă la UDMR. Altfel spus, „coaliţia anti-Dracu“ nu are nimic în plus de oferit, faţă de acum câteva luni, la nivel de programe şi soluţii de revenire economică şi socială. Mai ales că e vorba de un electorat care doreşte, aşa cum arată sondajul realizat de ICCMR, în proporţie de 72%, să i se asigure locuri de muncă şi să i se fixeze preţurile (44%). Ceea ce va fi complicat chiar şi pentru PSD şi PNL, oricâte promisiuni vor lansa la apă. Convingerea noii coaliţii este că, pentru a ajunge la guvernare, nu are nevoie nici de programe, nici de legile pentru care se zbate preşedintele (salarizare, pensii, educaţie), nici de încrederea FMI şi nici măcar de lideri cu viziune şi convingători, ci doar de trădători, pe de o parte, şi de televiziuni, unde să-şi continue campania de diabolizare, pe de alta.
Dar, chiar şi aşa, promotorii antidrăcismului se împotmolesc într-un punct-cheie: cuplul Ponta-Antonescu trebuie să funcţioneze ca bielă-manivelă. Să fie, la o adică, interşanjabili. Ambii au ambiţii mari - se văd preşedinţi. Ambii privesc în oglinda fermecată a sondajelor de opinie şi îşi spun că ei vor fi aleşii. Au vârsta biologică potrivită, vorba aprigă şi privirea sfidătoare, plus calităţi insuficient dezvoltate de dictatori şi manipulatori - Ponta a reuşit să-l suspende pe Geoană, folosind arma lui Crin, ameninţarea cu demisia, iar Antonescu să transforme PNL într-o „organizaţie militară“, unde gradele de ministru-general sunt încuiate la el în fişet. Cu toate acestea, Antonescu a fost mai abil, a reuşit să aducă PNL în poziţia privilegiată de a fi disputat şi de PSD, şi de PDL, motiv pentru care poate face fiţe şi obţine mai uşor o funcţie de greutate în viitoarea coaliţie şi guvern de criză. Ponta trebuie să umble cu mănuşi, cel puţin până la alegeri, la termen sau nu. A fost atenţionarea fermă a hrebenciucilor din PSD. Rămâne de văzut, în perioada următoare, cum va reuşi alianţa PSD-PNL-PC să împace aspiraţiile de mărire ale celor doi şi viitoarele posturi, de sus până jos, la ultima funcţie depolitizată.
În rest, „coaliţia anti-Dracu“ este déjà vu. O fi puterea ineptă şi ticăloasă, dar şi opoziţia este la fel de ineptă şi ticăloasă. Ponta, Antonescu şi Voiculescu se străduiesc parcă să demonstreze asta în fiecare zi. Este suficient să-i asculţi şi să le citeşti aserţiunile, ca să-ţi dai seama că „dracu nu-i aşa de negru“, prin comparaţie. În fond, ce-i mai rău? Să scapi de dracu şi să dai de tac-su la puterea a treia? //
Taguri:
Cabinetul Boc, Mircea Geoana, Victor Ponta, Crin Antonescu, Traian Basescu.
