Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
Opinii si comentarii | Editie online
10.09.2013

Câinii şi românii

de Andrei Plesu 

2862 afisari | 22 comentarii

Aş fi vrut să scriu ceva nou. Dar, în ţara noastră, unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o actualitate perpetuă. De pildă problema cîinilor vagabonzi. Am scris despre asta acum cinci ani. Degeaba. Cititorul va vedea că şi acum 140 de ani problema era pe tapet. Tot degeaba. Aşa că republic textul din 2008 (cu mici adaosuri), ca pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi autohtone.

În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text intitulat "Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor". Textul sună astfel: "D.N. Pascu, subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţele Mihăilenilor, a fost muşcat de un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni, am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi în mici societăţi de voiagiu, se bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie, credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos".

Textul lui Eminescu nu poate să nu ne lase visători. Carevasăzică, acum 140 de ani, peisajul autohton pregătea deja viitorul. În ciuda diferenţelor (inevitabile ca şi cele dintre Iaşi şi Mihăileni), oraşul românesc contemporan păstrează încă atmosfera şi problematica vechilor oraşe. Avem tradiţii. Şi le păstrăm pios, fără să "mînuim" măsuri pripite împotriva lor. Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi, pe atunci, modesta) lui reşedinţă bucureşteană, tot cîini a văzut înainte de toate: cîini şi grupuri pitoreşti de dansatori şi dansatoare de etnie rromă (numiţi, pe atunci, cu o incorectitudine politică încă inocentă, "ţigani"…). Aşa cum, la ţară, românul se face frate cu codrul, la oraş el se înconjoară de cîini, pe care îi asociază cu o mitologie tandră: cînd, de pildă, vrea să evoce belşugul, românul vorbeşte de "cîini cu covrigi în coadă". Cînd vrea să înfiereze dezordinea unei comunităţi, vorbeşte despre "sat fără cîini". Cîinele are deci, preponderent, conotaţii pozitive: te trimite cu gîndul la prietenie, la fidelitate, la bunăstare, la protecţie şi la Brigitte Bardot. Dumnezeu însuşi a avut, cîndva, nevoie de un ordin călugăresc care să-L reprezinte pe pămînt cu umilitatea şi rigoarea cîinilor: dominicanii, "cîinii Domnului".

Lucrurile s-au mai schimbat, totuşi: modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică transformarea satului fără cîini în oraş cu cîini. Şi chiar dacă excesul numeric al cîinilor creează, paradoxal, aceeaşi impresie de sat fără cîini, trebuie să admitem că vechea realitate e ridicată, acum, pe o treaptă superioară. Cîinii noştri sînt, de la 1 ianuarie 2007, cîini europeni. Au alte "imunităţi" decît pe vremea lui Eminescu. În curînd, expresia "cîine rău" va fi prohibită ca discriminatorie. "Viaţa de cîine" va trebui să devină o viaţă demnă, decentă, cu drepturi ferme, ca ale tuturor vieţuitoarelor. Dar nicăieri ca în România, cîinii nu se vor bucura de atîtea libertăţi post-revoluţionare şi nu vor beneficia cu atîta aplomb de nobleţea unei milenare istorii: aici, la Dunăre, trăim, ab antiquo, în mitologia lupoaicei, de sînii căreia atîrnă, lacom, strămoşii noştri, Romulus şi Remus. După veacuri de domesticire şi decantare, lupoaica a coborît de pe steagul dacic şi de pe soclul latin şi a devenit "căţea comunitară". Şi pentru că Romulus şi Remus au crescut, ea ţine, nu la sîn, ci în gură, cîte un subprefect, cîte un diplomat japonez, sau cîte un copil nevinovat. E, aşadar, o căţea democratică şi multiculturală. Grivei, Zdreanţă şi Bubico ies, încet-încet, din lîncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a reprezenta "strada" şi a intra, uninominal, în Parlament.

E noapte. Scriu, nu fără un mic palpit istoric, aceste rînduri şi, deodată, dinspre clădirea Guvernului (cu care mă mîndresc a fi vecin), aud lătrăturile viguroase ale cîinilor din cartier. Sînt cîinii mei. Ai noştri. În nicio capitală a Europei unite, nu poţi face experienţa unei comuniuni atît de intime cu trecutul şi viitorul reunite. Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.

Articol publicat si pe site-ul adevarul.ro.

Cuvinte cheie: maidanezi, caini, comunitari, sterilizare, adapost

 

Comentarii (22)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 30.09.2013 | ion a scris:
    Dl Plesu ,Va spun una tare.Lipsa valorilor morale sau mai precis lipsa cultivararii acestora ii indeamana pe oamenii de mana a doua din romania catre surogate si dragalasenii occidentale.Daca in telenovela personajul Pachita sau Kerida iubeste papagalii a doua zi isi cumpara si tanti coca papagal ,daca iubeste cainii asemenea.Lipsa unui nucleu dur al spiritului un decalog interior care sa dea valoare persoanei umane in defavoarea animalului irational, ii indeamna pe imbecili sa copieze tot ce e la moda ,nu ca le-ar place neaparat dar fiinca este in trend . IN BAVARIA spre exemlu nu exista urama de caine pe strada iar oamenii detinatori de mercedesuri si tablete nu se sfiesc sa imbarace costum national:pai in Romania e o CRIMA sa rostesti cuvantul Traditie ca iei foc. expresiile dv cu sat fara caini pot fi completate cu proverbe autentice ca ,,te bat ca pe catea in lant;; sau te omor ca pe caine,,semn ca stramosii nostrii nu prea agreau sufeltele ,,nevinovate,,.Eu vreau ca in Bavaria 700 euro amenda daca iti scapa caiinele pe strada caci acolo maidanezii sunt de negandit nu mai vorbim ce probleme ai ca primar daca te musca un caine pardon,. daca te stopeste o masina pe strada. Am inteles mai tarziu din Germania ,ca a fi civilizat nu inseana a fi snob iar a fi modern nu inseana neaparat ca trebuie sa cumperi ultimul ragnet de haine sau oaricare alte produse si ca cea mai mare capcana a spiritului este sa crezi ca esti ceea ce nu esti.PS IOANA SI POVESTEA ABTINETI-VA :; A venit toamna, pune-ti si voi muraturi cum sta bine unor muieri educate.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 15.09.2013 | sanis a scris:
    In toti anii cit am trait in Canada, au fost doua lucruri care mi-au "lipsit". Stiam ca lipsesc, dar multa vrem,e nu mi-am dat seama ce. Pe urma, am inteles: in Canada nu auzeam hamait de ciine! Eram invatat ca (mai ales) seara sa aud ciinii "pe ulita", fie in sat, fie in oras. Ciinii canadezi (erau desuti - daar cu stapioni!) parca uitasera sa latre. Probabil latrau in casa, sau cind le intra cineva in curte - dar prea rar un canadez intra intr-o curte straina. Al doilea lucru l-am observat in Turcia. Imediat dupa ce muezinul isi facea strigarea hiriita din minaret, trezindu-ne inevitabil, se auzeau cocosii cintind de dimineata. Era pe la 4... Si mi-am dat seama ca timp de 20 d eani nu mai auzisem cocos cintind! Desigur, nici in Romania nu ii auzi - decit pe la tara. E posibil ca, mai nou, tinerii din orase sa nu stie ce e ala cocos, iar "haina" sa farate aia prajita la rotisor. Daca ar vedea-o pe strada, nu ar recunoaste-o. Cum nuar recunoaste nici capra, oaie, vaca, porc, cal... Boine ca recunoaste ,maidanezul - uneori iti poate spune ce rase au fost corcite in el!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 12.09.2013 | ONG-imea roamana.. a scris:
    Memorabil articolul, si totodata binevenit ! Plus umorul la unison al celor doi : atat umorul binecunoscut al d-lui Plesu, cat si cel scos de la naftalina al marelui Eminescu: " caiinii, cari cand izolati, cand doi cate doi, cand constituiti in mici societati de voiagiu".. Hihi.. ce bine-i sa nu fi politic-corect..

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 12.09.2013 | campean a scris:
    Domnule Plesu,aveti dreptate! Totusi,cum puteti scrie "ciine" cand stiti bine ca acest cuvant provine din "canis"?Nu credeti ca ar fi bine sa renuntati la litera respectiva atunci cand este cazul?De asemenea,la "da","pa",pronuntate ca dl Oprescu? Cu stima si pretuire,MC

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.09.2013 | Povestea a scris:
    InTOTdeauna se poate Scrie CEVA NOU ! INTOTDEAUNA ! Doar Sa Vrei !

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
1 2 3

De acelasi autor

Dumnezeu ca şef de campanie

Credinţa afişată în mod ipocrit şi interesat este mult mai aproape de blasfemie decît ...


Slăbiciunile Occidentului

O să încep cu o amintire. În 1999, preşedintele în exerciţiu al Organizaţiei pentru ...


Livrăm texte şi soluţii. Aşteptăm comenzi

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/livram-texte-solutii-asteptam-comenzi


Creşterea şi descreşterea limbii române

Se vorbeşte cu parapon, de cîteva zile, despre doamna Rozalia Biro, nominalizată pentru portofoliul culturii ...


O ţară de cartier

Pe vremea cînd ne străduiam să obţinem integrarea în Uniunea Europeană, în toate ...


Toate articolele (99)

Opinii si comentarii

Editie online | Andrei Plesu

Dumnezeu ca şef de campanie

Credinţa afişată în mod ipocrit şi interesat este mult mai aproape de blasfemie decît ...


Editie online | Valentin Naumescu

Căderea (guvernului) Franţei şi gâlceava socialiştilor cu ei înşişi

Declinul Franţei ca mare putere europeană şi globală nu este de dată recentă şi, ce-i ...


Editie online | Andrei Plesu

Slăbiciunile Occidentului

O să încep cu o amintire. În 1999, preşedintele în exerciţiu al Organizaţiei pentru ...


Editie online | Gabriel Liiceanu

God is dead, long live God

Cine n-a auzit de vorba lui Nietzsche Gott ist tot, „Dumnezeu a murit”? Evocată la nesfârșit ...


Editie online | Petre M. Iancu

De ce nu mă pot bucura peste măsură

S-a făcut o clipă dreptate. Dar cât vor dura cei zece ani? N-a rămas în picioare un tărâm ...

Recomandarea editorilor