Ce-a fost va fi...

Fiecare inceput de an are ritualurile sale, iar incercarea de a citi in stele, frunze de ceai sau zat de cafea ce ne asteapta in lunile urmatoare este un ritual gazetaresc caruia nu i ne putem sustrage. In loc sa privim insa direct in viitor, vom privi mai intai in trecutul imediat, caci el este mult mai plin de invataminte si sugestii cu privire la evolutiile politice posibile sau probabile din 2008.

 Cum nota dominanta a anului 2007 a fost lupta pentru controlul DNA - careia i s-a subordonat de altfel si conflictul dintre presedinte si premier -, tot viitorul DNA este si cheia pentru anul care tocmai a inceput. Noul ministru al Justitiei, Norica Nicolai, este mai competenta si mai abila decat ridicolul ei predecesor, Tudor Chiuariu, dar este si mai inversunata impotriva a tot ceea ce este, sau poate fi, apropiat de Traian Basescu, Monica Macovei si PD. In consecinta, este mai periculoasa pentru echipa condusa de Daniel Morar, pe care va incerca probabil s-o atace cu metode mai "sigure". Problema doamnei Nicolai este insa tocmai obiectul cruciadei pe care nu ne indoim ca o va declansa, si anume DNA, ai carei procurori nu s-au dovedit dispusi la compromisuri cu puterea. Teoretic, atata vreme cat ultimul cuvant asupra procurorilor sefi ii apartine presedintelui Basescu, ei nu vor putea fi revocati dupa bunul plac al ministrului Justitiei. Dar liberalii si aliatii lor - PSD, UDMR si PC - au nevoie vitala de emascularea DNA din motive deja bine cunoscute, astfel incat, in disperare de cauza, coalitia "celor 322" ar putea relua planul diabolic de desfiintare a acestei directii prin contopirea cu DIICOT - plan dezvaluit in mod incomod de presa in toamna lui 2007, negat imediat de guvern, dar confirmat de Tudor Chiuariu la intalnirea sa cu ziaristii straini din luna noiembrie. Nu putem sti ce efect ar putea avea eventualele presiuni ale UE in sprijinul domnilor Morar si Tulus, dar am invatat din experienta ca mult mai eficiente sunt in astfel de cazuri demersurile politice interne, iar unica lor sursa este Traian Basescu. Marea necunoscuta este in acest moment capacitatea presedintelui de a anihila un comando anti-DNA, pe care adversarii sai politici nu-l pot evita daca vor sa supravietuiasca. Daca esueaza, Traian Basescu ar putea pierde prestigiu, iar aura sa de invincibilitate s-ar putea estompa, lucru periculos intr-un an electoral.

 Ajunsi in acest punct, nu putem evita concluzia ca, asa cum lupta pentru DNA se va intensifica in 2008, si razboiul dintre presedinte si adversarii sai politici va deveni tot mai sangeros. Traian Basescu a inregistrat succese notabile la capitolul "sprijin popular" in prima jumatate a lui 2007, dar pare sa fi mizat prea mult pe el in cea de-a doua jumatate a anului, cand a fost mai putin inspirat si a incasat un esec la referendumul privind votul uninominal. Indraznim sa sugeram ca strategia presedintelui de a se adresa direct cetatenilor peste capul politicienilor si al congregratiei de jurnalisti si analisti anagajati de trusturile media cu o agenda politica foarte clara a inceput sa-si dovedeasca limitele, fie si pentru faptul ca nu exista niciodata o adresare directa in stare pura. Dincolo de participarea la zilele oraselor si satelor sau la alte evenimente locale, contactul presedintelui cu electoratul este intotdeauna mediat de mass-media, ceea ce inseamna ca trebuie structurat cu mai multa imaginatie si creativitate. Nu avem niciun element sa anticipam o schimbare de strategie prezidentiala pe coordonatele sugerate mai sus, astfel incat ne vom limita la observatia ca actiunea de denigrare a presedintelui de catre trusturile media cunoscute - carora li se va adauga anul acesta si cel condus de Dinu Patriciu - se va intensifica si ea, putand sa provoace surprize neplacute nu numai sefului statului, ci si partidului prezidential creat cu putin timp inainte de finalul lui 2007 - PD-L. Si aceasta pentru ca PD-L a cultivat aceeasi indiferenta, dublata de neglijenta, fata de mass-media, a carei expresie elocventa a fost incapacitatea de a-si ocupa locurile in consiliile de administratie ale SRTV si SRR si abandonarea totala a celor doua institutii publice.

Si pentru ca am vorbit de televiziuni, putem afirma cu destula incredere ca 2008 va consolida legatura tot mai stransa dintre mass-media si politica pe care a consacrat-o 2007, cu atat mai mult cu cat este un an electoral. In functie de rezultatele obtinute de partidele politice la alegerile locale din mai-iunie, guvernul va decide daca este oportun pentru el sa organizeze alegerile parlamentare la termen, in noiembrie 2008, sau la limita termenului constitutional, adica in martie 2009. Ca sa definim termenii, ar trebui sa decidem ca subsumam guvernului Tariceanu atat partidele care-l sustin in parlament - PSD, UDMR, PC -, cat si grupurile de interese din spatele acestor partide. Toti laolalta detin de fapt puterea si se vor lupta s-o pastreze, iar ambiguitatea cultivata inabil de Mircea Geoana in 2007 in raport cu liberalii va fi tot mai putin credibila in 2008. Va fi ciudat ca liderul social-democrat sa declare ca, fiind in opozitie, este impotriva presedintelui, dar se intelege cu liberalii, care ar trebui sa fie de fapt principalii sai adversari. Aceasta lipsa de coerenta nu inseamna insa ca PSD nu va incerca si in 2008 sa sada in doua luntri, unindu-se de fapt cu vechii prieteni de la PNL, UDMR si PC, pentru a-l invinge, sau macar izola, pe Traian Basescu.

Ce va face insa partidul creat pentru a-l sprijini pe presedinte? Marea grija a PD-L ar trebui sa fie doar evitarea unor gafe majore si pozitionarea convingatoare ca alternativa onesta la actuala putere.

Cam atat putem anticipa rezonabil, fara sa ne umflam ca broasca lui La Fontaine, care voia sa-si depaseasca propria conditie. Desigur, anul cel nou are propriile rezerve de neprevazut. Nu este insa intelept sa speram prea mult in ele.