Ce trebuie sa stie populatia despre canicula financiara?

UE aloca peste 2 trilioane de euro pro­te­jarii sistemului financiar european de ar­si­ta americana. E vorba, in principiu, de­spre banii nostri, ai contribuabililor, care in­­cearca sa repare acum greseli si abuzuri grave de gestiune financiara privata. In­­susi FBI a declansat, de curand, 26 de an­che­te ale unor societati de pe Wall Street. Succesul demersului sta, insa, sub sem­nul intrebarii. Deunazi a fost invocat argu­men­tul lipsei cadrelor necesare pentru sco­tocirea gigantilor financiari cazuti. O treime dintre agentii FBI se lupta inca cu te­rorismul. In tandem, se declanseaza ofi­cial si batalia impotriva gulerelor albe din paradisurile fiscale care protejeaza mare parte din castigurile globului

.

Ce se intampla acum in statele europene?

Teama ca ne pierdem banii din conturi este prezenta. Pana si in Elvetia, con­si­de­rata cea mai stabila tara din punct de ve­dere financiar, oamenii isi retrag banii din ban­comate, desi stiu ca nu e niciun peri­col sa ramana fara ei. Nemtii, in schimb, care si-au investit economiile in instru­men­te financiare complexe, resimt acut he­moragiile din conturi.

Imprumuturile bancare devin garan­ta­te in tot mai mare masura, in cuantum de minimum 50.000 de euro, sau chiar inte­gral, in functie de decizia fiecarui stat mem­bru1. Bancile nationale si guvernele fur­nizeaza lichiditati pe termen lung. Ba chiar se nationalizeaza unele banci aflate in dificultate (exemplu: Northern Rock, Brad­ford & Bingley - Anglia; Fortis - na­tio­nalizare partiala - Belgia si Tarile de Jos). Altele intra in procesul de achizitii si fu­ziuni (exemplu: HBOS, Alliance & Lei­ces­ter - Anglia; Dresdner Bank - Germa­nia).

Actiunile pe bursele europene se ofi­lesc tot mai tare. La fel si directoratele unor banci. Trei membri din conducerea ban­cii franceze Caisse d’Epargne, care ges­tioneaza economiile a 27 de milioane de francezi, au fost nevoiti sa demisio­ne­ze din cauza pierderilor de sute de milioa­ne de euro.

In schimb, ratele dobanzii si comisioa­ne­le se umfla. De fapt, criza creditului, spre deosebire de o criza bursiera, are me­canisme mai sofisticate si este con­ta­gioa­sa in spatiul mai putin vizibil al econo­miei reale. Finalitatea sa consta in con­stran­gerea potentialului de crestere eco­no­mica.

Cert este ca actiunile individuale nu reu­sesc sa calmeze pietele. Consiliul Eu­ro­pean de la Bruxelles a chemat, sapta­ma­na trecuta, toate statele membre la actiuni concertate intr-un plan comun de restabilire a increderii in sectorul bancar. Altfel, avantajele acordate anumitor banci risca sa devina abuzuri si sa distor­sio­ne­ze concurenta loiala pe piata comunitara. Apoi, capitalurile nationale risca sa se scur­ga spre tarile care garanteaza credi­te­le integral (Irlanda, Germania, Austria, Slovenia, Slovacia etc.) sau spre cele care au praguri de garantii superioare re­gle­mentarilor europene de 50.000 euro (Marea Britanie, Danemarca, Spania, Bel­gia, Finlanda, Italia etc).

Tentaculele crizei financiare par mai pu­ternice decat s-au asteptat initial ana­listii. Pansamentele de miliarde de euro apli­cate de statele lumii se dovedesc insu­fi­ciente. Imediat, dupa alegerile america­ni­lor, din 4 noiembrie, europenii incearca sa puna pilonii unui nou regulament finan­ciar international, similar sistemului de la Bretton Woods, lansat la New York.

Sunt romanii mai protejati decat ceilalti cetateni europeni?

In calitate de clienti bancari, raspunsul este nu. Privilegiul imunitatii nu mai sura­de niciunei economii. Dar tarile aflate in difi­cultate pica in plasa de siguranta eu­ro­peana. De pilda, Ungaria e tinuta in viata de Banca Central Europeana, cu un im­­pru­mut de 5 miliarde de euro.

Intr-adevar, romanilor le-a fost dat sa tra­iasca pe viu riscul valutar, in repetate ran­duri, cand vedeau cum lasa pe tej­ghea teancuri tot mai groase de bani pen­tru aceleasi produse. Pe de alta parte, ro­ma­nilor le-a fost dat sa se bucure si de cres­terea veniturilor si a imprumuturilor fara precedent. Doar ca circa 90% dintre acestea s-au dus tot spre consum si asta din cauza noastra, consumatorilor mult prea dornici sa ne cheltuim in prezent ve­ni­turile viitoare.

In actuala naduseala financiara, mai apriga decat cea de acum aproape 80 de ani, romanul este obligat sa descopere vir­tutile economisirii si ale cumpatarii. Cre­di­tarea a devenit prea scumpa. Cele mai lovite vor fi gospodariile cu venituri mici care s-au imprumutat pentru a-si cum­pa­ra o locuinta. O masura utila cred ca ar tre­bui sa constea in inghetarea tempo­ra­ra a prescrierilor ratelor ipotecare pen­tru persoanele vulnerabile si reducerea da­toriilor gospodariilor insolvente. Neinter­ventia in situatia incapacitatii de plata a acestor familii, determinata in special de cresterea dobanzilor, nu va face decat sa transfere costurile actuale intr-o problema sociala, care va genera, in viitor, dificultati si costuri si mai mari.

Ba, mai mult, romanii au sesizat, la pla­ta ratelor bancare, ca bancile au modi­fi­cat unilateral si netransparent dobanzile si comisioanele. Plangerile au curs spre Autoritatea Nationala pentru Protectia Con­sumatorilor, care a si initiat un proiect de ordonanta de urgenta care reglemen­tea­za relatia dintre clienti si banci. Prac­tic, bancile nu vor mai putea introduce sau mari comisioanele pe durata derularii unui contract, iar dobanda va fi calculata transparent. Doar ca amenda de cel mult 10.000 de euro este derizorie. Va fi pro­ba­bil mult zgomot, pana la eventuala sa in­tra­re in vigoare, la 1 ianuarie 2009, insa cu efect nul in ceea ce priveste protectia efectiva a romanului creditat. Pentru a ne pro­teja cu adevarat, solutia ramane reciti­rea cu atentie a contractelor de creditare. Daca consideram util, putem gandi o refi­nantare a creditului la o alta banca, in con­ditii mai avantajoase.

Probleme specifice pot sa apara si la ni­velul sectoarelor economiei reale, care ris­ca sa fie sugrumate de rate ale doban­zi­lor prea mari, de inasprirea conditiilor de creditare (bine-venite de altfel) si de cos­turi mari de refinantare. In aceste ca­zuri, garantarea publica a datoriilor intre­prin­derilor solvente mici si mijlocii, pentru a evita riscul refinantarii datoriei pe ter­men scurt, ne-ar putea poteja de ingrata situatie a falimentului si a somajului. Ni­meni nu discuta, insa, despre asa ceva.

Nu in ultimul rand, poate merita dis­cu­tata serios si alternativa crearii unui fond pentru garantarea publica a lichiditatilor ne­cesare institutiilor financiare sana­toa­se. Existenta unei astfel de rezerve ali­men­teaza increderea in sistem, evitand blo­cajele generate de o eventuala panica a clientilor bancari si nu, in mod obli­ga­toriu, o cheltuiala efectiva. Fara acces la un sistem bancar solid, eficient si creativ, economia reala nu se poate dezvolta rapid.

Unde si cum ne protejam economiile pe timp de criza?

Plasamentele in titluri de stat garan­ta­te 100% sunt cele mai sigure. Urmeaza ban­cile comerciale aflate pe listele de ga­rantare a fondurilor, cu atat mai mult cu cat Europa sare acum in sprijinul depo­nen­tilor. Pentru conturile care depasesc pra­gurile de garantare avem optiunea de diversificare a depozitelor in mai multe banci. Daca sumele sunt semnificativ mai mari, este recomandabil dialogul direct cu departamentul de private banking care poate oferi sfaturi utile. Pentru cei cu apetit mai ridicat pentru risc si care pot opta pentru investitii pe termen lung, achi­zi­tiile de actiuni pe bursa sunt o solutie buna in aceasta perioada.

1. http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-4775525-criza-internationala-cum-sunt-garantate-depozitele-populatiei-europa-alte-posibile-masuri.htm.