De același autor
Studentii au fost primii care au inceput sa protesteze pe Maidan impotriva regimului presedintelui Ianukovici, in noiembrie anul trecut. Erau ucrainienii care aveau cel mai mult de pierdut, tinerii care instinctiv se considerau europeni si isi doreau o viata si o patrie, europene. Politic, multi dintre ei erau de stanga, unii dintre ei chiar radicali. Dupa ani de negocieri si luni de promisiuni, guvernul presedintelui Ianukovici a anulat in ultimul moment semnarea acordului de asociere cu UE.
Cand politia a venit si i-a batut pe studenti, un nou grup, “veteranii afgani” si-a facut aparitia pe Maidan. Fosti soldati si ofiteri ai Armatei Rosii, multi dintre ei inca purtand cicatricile ranilor razboiului, au venit sa-si “protejeze copiii”, cum ii numesc ei. Se refereau la cei mai buni dintre tineri, mandria si viitorul tarii. Dupa veteranii afgani au venit multi altii, zeci de mii, apoi sute de mii, nu neaparat pro-Europa, ci pentru apararea decentei.
Ce inseamna Maidanul? Cuvantul maidan exista in ucraineana dar nu si in rusa, dar chiar si vorbitorii de limba rusa il folosesc acum pentru semnificatiile sale speciale. Originar din araba, el inseamna piata, spatiu public. Dar in ucraineana cuvantul este echivalentul cuvantului “agora”: nu doar o piata unde oamenii se intampla sa se intalneasca, ci un spatiu unde se aduna in mod premeditat, sa delibereze sa dezbata si sa creeze o societate politica. Intre timp maidanul a ajuns sa denote o actiune politica publica, astfel ca soferii care isi folosesc propriile masini pentru a-i sustine pe protestatari, fac parte din aripa “automaidan”.
Protestatarii reprezinta fiecare grup al societatii: vorbitorii de rusa, vorbitorii de ucraineana, oamenii din orase sau de la tara, oameni din toate regiunile tarii, batrani si tineri, crestini, musulmani sau evrei. Diveristatea maidanului este impresionanta: grupul care monitorizeaza spitalele pentru ca guvernul sa nu ii rapeasca pe cei raniti, este condus de feministe. Iar linia de urgenta unde protestatrii suna cand au nevoie de ajutor este coordonata de activisti ai comunitatii LGBT.
Sursa violentelor
La 16 ianuarie, guvernul ucrainean a incercat sa puna capat societatii civile. O serie de legi adoptate rapid, fara a urma procedura normala, au incercat sa elimine libertatea de exprimare si de adunare si sa anuleze pana si ultimele parghii de control asupra autoritatii executive. Toate acestea aveau scopul de a transforma Ucraina intr-o dictatura si pe cele cateva milioane de participanti ai Maidanului, in criminali. Rezultatul a fost acela al degenerarii unor proteste pasnice in unele violente. Urmarea a fost ca Ianukovici a pierdut sprijinul pana si in baza sa politica din sud-est, langa frontiera rusa.
Dupa saptamani in care au raspuns pasnic arestarilor si batailor politiei, multi dintre protestatari s-au saturat. O parte dintre ei, reprezentati ai dreptei politice si ai extremei drepte, au decis sa raspunda violentei politiei. Printre ei se aflau membri ai partidului Svoboda dar si nationalisti ai Sectorului Dreptei (Pravyi Sektor). Tinerii evrei si-au format propriul grup de lupta impotriva autoritatilor, sotnia. Astfel, protestatarii au incercat sa ia prin forta spatiile publice controlate de politie.
Pe termen lung, viitorul protestului va fi decis doar de ucrainieni. Protestul a inceput prin speranta ca intr-o zi Ucraina ar putea sa devina parte a UE, ceea ce pentru multi ucraineni inseamna domnia legii, absenta fricii, sfarsitul coruptiei, un stat al bunastarii sociale, piete libere de intimidarea sindicatelor controlate de presedinte.
Rolul eurasianismului
Protestele au fost masiv influentate de prezenta unui proiect alternativ Uniunii Europene, controlat de Moscova: Uniunea Eurasiatica. Este proiectul unei uniuni politice si comerciale ce urmeaza sa fie lansata in ianuarie 2015. Spre deosebire de UE, aceasta nu este bazata pe principiile democratiei si al egalitatii statelor membre, statul de drept sau respectul drepturilor omului.
Dimpotriva, este o organizatie ierarhica, care prin natura sa este putin probabil sa admita democratii in care statul de drept si drepturile omului sunt principii esentiale. Orice democratie primita in Uniunea Eurasiatica ar fi o amenintare pentru regimul Putin. In consecinta Putin vrea o Ucraina care sa fie parte a Uniunii Eurasiatice, ceea ce inseamna ca Ucraina trebuie sa fie autoritara, iar maidanul trebuie strivit.
Legile dictatoriale din 16 ianuarie au fost evident inspirate dupa un model rusesc si au fost propuse de legislatori apropiati Moscovei. Se prea poate ca acestea sa fi fost conditia pe care Rusia ar fi impus-o pentru a sustine financiar regimul Ianukovici. Chiar inainte sa fie anuntate, Putin a oferit Kievului un imprumut si a promis reduceri semnificative a pretului gazului rusesc.
Semnificatia protestelor pentru Moscova
Protestele din Maidan, ni se spune permanent de catre propaganda rusa si de catre prietenii Kremlinului din Ucraina, anunta intoarcerea national socialismului in Europa. Presa rusa afirma in mod continuu ca ucrainenii care protesteaza sunt nazisti. Sigur este important sa fim atenti la semnificatia extremei drepte in istoria acestei tari. Insa pe fond, chiar regimul Ianukovici este cel care recurge la anti-semitism si nu protestatarii, atunci cand afirma ca acestia sunt condusi de evrei. Cu alte cuvinte guvernul ucrainean spune propriilor forte de ordine ca protestatarii sunt evrei iar Vestului ca sunt nazisti.
Eurasianismul pe intelesul tuturor
Si totusi, cel mai straniu aspect al celor care sustin la Moscova aceasta perspectiva (ca protestarii sunt nazisti) tine de ideologia lor politica. Uniunea Eurasiatica este inamicul ideologic al UE. Uniunea Europeana este o constructie fundamentata pe o lectie istorica: razboaiele secolului XX au fost generate de idei false si periculoase, precum national socialismul si stalinismul, care trebuiesc respinse si depasite printr-un sistem care garanteaza pietele libere, libertatea de miscare a oamenilor, statul bunastarii sociale. Dimpotriva, Eurasianismul este prezentat de sustinatorii sai ca fiind opus democratiei liberale.
Ideologia eurasiatica este fundamentata pe o lectie complet diferita a secolului XX. Lansata in 2001 de politologul Aleksandr Dughin, aceasta propune realizarea proiectului national bolsevic. In loc sa respinga ideologiile totalitare, Eurasianismul propune selectarea partilor utile din fascism si stalinism. Eurasianismul nu este doar sursa ideologica a Uniunii Eurasiatice, ci si crezul unor oameni cheie din administratia Putin si chiar forta motrice a miscarii de extrema dreapta din Rusia.
Campania populista pro Uniunea Eurasiatica se afla in mainile lui Dmitri Kiseliov, gazda celui mai important talk show din Rusia, iar din decembrie directorul trustului media de stat insarcinat cu formarea opiniei publice nationale. El ramane cunoscut pentru opiniile sale conform carora, inimile homosexualilor care mor in accidente auto ar trebui sa fie smulse si arse. Mai mult, el a preluat campania lui Putin impotriva homosexualilor si a transformat-o intr-o arma impotriva integrarii europene. Astfel, cand ministrul de externe german, care este homosexual, a vizitat Kievul in decembrie si s-a intalnit cu Vitali Kliciko, Kiseliov l-a catalogat pe Kliciko drept o emblema gay. Orientarea sexuala a devenit o arma de lupta impotriva decadentei Uniunii Europene.
Si totusi de ce oameni cu asemenea vederi cred ca pot sa ii considere pe ceilalti drept fascisti? Unul dintre argumente pare sa fie acela ca rusii au castigat cel de-al doilea razboi mondial si in consecinta este in natura lor depistarea nazistilor. Cealalta sursa a legitimitatii morale este aceasta: din moment ce reprezentatii regimului Putin nu s-au distantat decat selectiv de stalinism, ei sunt urmasii autentici ai istoriei sovietice si in consecinta sunt opozanti de incredere ai extremei drepte. Ambele sunt profund eronate.
In mod subtil tinta campaniei este reducerea tensiunilor sociale dintr-o tara complexa la o batalie intre simboluri care apartin trecutului.
Ucraina nu este un teatru de propaganda istorica al altora. Iar daca Occidentul se pierde in dilema daca protestatarii sunt sau nu nazisti, atunci risca sa piarda esenta crizei de astazi. In fapt, ucrainenii lupta impotriva concentrarii bunastarii si puterii in mainile regimului Yanukovich. Protestarii fac sacrifii reale in speranta aderarii la Uniunea Europeana. Sa fie aici o lectie pentru euroscepticii din Londra sau de aiurea? Aceasta este o discutie care se poarta.
Istoria Holocaustului face parte din propriul nostru discurs, propria noastra agora, propriul nostru maidan. Incercarea Rusiei de a manipula memoria Holocaustului este atat de cinica incat cei care sunt convinsi de argumentele ei trebuie sa se intrebe ce cauza servesc. Daca fascistii preiau mantia anti-fascismului, memoria Holocaustului este alterata. Va fi mult mai dificil ca in viitor Holocaustul sa serveasca o cauza buna, fie ca vorbim de istoria poporului evreu sau in general de una a drepturilor omului.
Adaptare de O.M. dupa “Fascism, Russia and Ukrayne”, de Timothy Snyder, publicat in The New York Review of Books, 19 februarie, 2014.
