prima pagina

L

iberalismul economic pare să fi câştigat la diferenţă mică în faţa urmaşilor comuniştilor lui Ceauşescu în alegerile prezidenţiale de duminică, din România, prin victoria lui Traian Băsescu în faţa lui Mircea Geoană, comentează Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de WSJ, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atât de Moscova, cât şi de Washington. Autorul randurilor de mai jos este unul dintre cei ce au tinut ca prietenii de la WSJ sa marcheze explicit si public acest ultim fapt, printr-o observatie care, daca am inteles corect de la ei, probabil va fi reluata curand intr-o forma mai elaborata si in Wall Street Journal Europe.

Sa explicam. Neavand nici timpul, nici mijloacele sa le analizam in detaliu, sa ne multumim cu o ebosa. Strategia internationala a lui Mircea Geoana si a cartelului politico-financiar din spatele sau a avut patru teatre majore de operatiuni: Moscova, Washington DC, Bruxelles si spatiul german.

Desi neclare in amanunt, lucrurile sunt evidente in privinta filierei Moscovite. Ramane ca istoricii sa decida daca ceea ce s-a intamplat acolo a fost sau nu un act ce a frizat tradarea interesului national. Ramane de asemenea antologica interventia lui Traian Basescu la final de campanie relativ la o declaraţie a ambasadorului Rusiei la Bucureşti, Aleksandr Ciurilin: „Mă văd nevoit, şi o voi face şi oficial, să îl atenţionez că într-adevăr a trecut vremea Războiului Rece şi că nu îşi mai pot face centre de influenţă în politica românească sau, dacă şi le vor face, le vom reteza".

In ceea ce priveste Bruxelles, operatiunile nu au avansat foarte mult pentru ca s-au lovit de trei bariere: sustinerea ferma a „popularilor” europeni pentru Traian Basescu, asimetria majora de calibru si credibilitate intre reprezentantii cartelului Geoana, pe de o parte, si cei ai PDL-Basescu, pe de alta si cel mai important, faptul ca din tot Occidentul, Bruxelles este locul unde situatia reala a democratiei in Romania si a luptei ei cu „sistemul” cartelului este cel mai bine inteleasa. Pana aici totul clar. Evolutiile pe teatrele german si american sunt insa mai complicate.

Proiectul german

In spatiul german strategia a fost, evident, bazata pe ideea „proiectului Johannis”. Se miza astfel pe o captatio benevolentiae a cercurilor politice si mass media germane, jucand cartea etnica. In plan politic, demersurile directe ale lui Johannis au generat ceva interes si chiar entuziasm sporadic, urmate insa imediat de semne de intrebare si apoi de scepticism. (Ramane si aici ca istoricii interesati de episod sa determine masura in care, in afara de canalele personale si ale partidelor politice, Johannis a interferat si cu zona de influenta a fostului cancelar Schroeder, actualmente la Gazprom). Pragmatismul si realismul german si legatura puternica dintre partidele de dreapta germane si PDL, forjata in ultimii doi ani de colaborare, au asigurat o comunicare functionala cu echipa lui Traian Basescu, si au reprezentat, in conjunctie, o stavila destul de eficienta in calea initialului entuziasm german fata de „omul proiect”.

In ceea ce priveste presa de limba germana, lucrurile nu au stat mult diferit. Sa dam un concret. In Octombrie, printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe, se organizeaza un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”. Bineinteles, lucrurile au fost setate astfel incat sa se suprapuna exploziei „proiectului Johannis” pe scena romaneasca. Foarte curand, ziaristii in cauza au sesizat un pattern in selectia interlocutorilor cu care erau pusi in contact, oameni ce, in activitati legate de „societata civila”, ca fosti ministri sau ca „analisti” la Realitatea TV, erau radical-ostili lui Basescu si care, mai mult, foloseau in mod dubios aceleasi sintagme si limbaj. Fapt suficient sa genereze eforturi suplimentare din partea unor membri ai delegatiei. O discutie informala, in afara programului, cu un Valeriu Stoica si apoi cu cativa ziaristi independenti (inclusiv de la Hotnews) a adus cateva lamuri necesare, echilibrand perceptia nemtilor asupra „realitatilor politice” locale. Un episod tipic deci pentru mai multe incidente similare in deznodamantul lor.

Una peste alta, filiera germana, presupus mobilizata de ideea „proiectului Johannis” si de „proiectul” ambulant in sine, nu s-a materializat in sustinerea navalnica anticipata. Prezenta austro-germana in campanie a fost mai mult decat discreta, ea nemanifestandu-se dincolo de parmetrii normali ai unor colaborari prestabilite vizand organizarea unor inofensive evenimente publice de interes general de catre Fundatia Konrad Adenauer la Bucuresti in cooperare cu Institutul de Studii Populare sau CADI.  Mai ramane operatiunea americana.

Washington DC

Vorbim despre zona forte a lui Mircea Geoana. De legaturi personale puternice forjate in anii in care a fost ambasador la Washington. Anii unei administratii Democrate. Or, la Washington, in momentul in care Geoana devine candidat prezidential, tocmai se instaleaza o noua administratie Democrata. Pe trena lui Obama vin tot felul de vechi cunostiinte. Multi vorbesc mult. Multi promit multe. Talk is cheap. (Un lucru pe care il inveti traind in Washington este ca pe power-brokerii de acolo nu-i costa nimic sa parieze pe diferiti potentiali lideri din alte tari. Daca acestia nu castiga, asta e... Daca insa catiga, sunt o sursa sigura de contracte de lobby si consultanta.) Suntem in plina Obama-manie, inaintea prabusirii mitului in derizoriu. Fiecare stat al lumii isi are un Obama al sau, omul providential, omul schimbarii. Nu cumva Mr. Geoana este Obama Carpatilor? Raspunsul, intre amicii de la Washington, este: Absolutely yes! Nu costa nimic sa spui ca „Da, domnule, pastrand proportiile, Mircea este un fel de Barak: Yes, we can!”

Si astfel, in contextul in care administratia Obama face gafa dupa gafa in chestiunile legate de Estul Europei, deschizand o nisa surprinzatoare influentei ruse in zona, si trimitand in stare de alerta maxima si supra-solicitare ambasadorii Est Europeni din Washington, vedem conturandu-se pe malul Potomakului, la mijlocul anului 2009, o evolutie foarte interesanta.

Pe de o parte, avem un efort condus la ambasada Romaniei de ambasadorul Adrian Vierita, in care reprezentatii Romaniei fac in coordonare cu ambasadele Poloniei, Cehiei si ale celorlalte tari Est Europene eforturi disperate ca sa incetineasca tavalugul de erori si neintelegeri in politica externa americana fata de regiune. Pe de alta parte, avem intr-un univers paralel, un efort de consolidare al unui lobby pro-Geoana. Pe de o parte, avem eforturile reprezentantilor Romaniei pe linie diplomatica, militara si de informatii in a se coordona cu ceilalti est-europeni si „structurile” de la Departamentul de Stat si de la Pentagon pentru a prezenta un front comun in fata consecintelor rateurilor de politica externa ale administratiei Obama. Consecinte ce devin brusc vizibile public pe data de 17 Septembrie, vizibilitate amplificata inzecit si de istorica gafa de PR si comunicare in decizia privind scutul anti-racheta. Pe de alta parte, avem agitatia amicilor d-lui Geoana in a promova cu insistenta „proiectul” Barakului Carpatin si de a face planuri privind viitoarele decade de colaborare mutual-constructiva cu acesta.

Exemplar pentru acest demers este vizita d-lui Cosmin Gusa la Washington. Intensitatea sustinerii de care d-l Geoana s-a bucurat in Partidul Democrat poate fi usor descifrata din agenda intalnirilor aranajate de amicii sai pentru pitorescul personaj mai sus amintit. Acest Austin Powers-International Man of Mistery, Varianta Pan-Ortodoxa, a ajuns, conform propriilor declaratii, coroborate cu surse din Washington, pana la Casa Alba unde a fost primit de consilieri ai Vice-Presedintelui Joe Biden.

Ce mesaj aduce cu el? Evident, asa cum se cade unui agent de profil, o dezvaluire senzationala: prefraudarea alegerilor. Mesaj bine corelat cu mesajul ProDemocratia in tara, credibila sursa a societatii civile. Asta in caz ca vreun american mai avea cumva vreo indoiala de adevarul revelatiilor facute de colaboratorul d-lui Geoana. (Este o discutie separata cum poate fi calificat: (a) in general, demersul de a pune sub semnul intrebari elementul fundamental al mecanismelor democratice in tara ta, ante factum, fara nicio dovada; si (b) in particular, de a face asta fata de o administratie recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington).

Ilustrarea miscarilor pe frontul american poate continua. De la aparitia si circulatia unor publicatii anti-Basescu in engleza („pe piata americana”, ar fi mult spus) la desanturi publicistico-paranormale in sens invers, de la Washington la Bucuresti. Sau poate, de ce nu, ezitarile ambasadorului american la Bucuresti de a juca hotarat pro-reformisti („We do not have a dog in this fight”), rol pe care ambasadorul SUA, indiferent de administratie, il joaca in Romania, pot fi si ele adaugate panopliei. Scopul este insa de a ilustra, nu de a face un tablou complet. Iar ideea este clara de acum. Am desenat cadrul in care, pe fondul tot mai evidentei confuzii a administratiei Obama in Estul Europei, trebuie vazuta o declaratie, facuta aparent din senin, de catreTraian Basescu, spre finalul campaniei, privind administratia Republicana anterioara: „Il respect enorm pe Bush...Bush a facut enorm pentru Romania”.

Concluzii

Asa arat deci lucrurile pe cele patru fronturi majore ale operatiunilor internationale ale cartelului Geoana. Ce concluzii provizorii pot fi trase din aceasta sumara schita? Desigur, pare justificat sa concluzionam ca operatiunile electorale internationale ale lui Mircea Geoana nu au precedent in istoria romaneasca.  Basescu si echipa sa au fost nevoiti sa faca un „marcaj om-la-om”, global, pentru a contracara, nu intotdeauna cu succes, manevrele mai sus indicate. Observatia ca Basescu si echipa sa s-au luptat singuri cu toata clasa politica romanesca de la PSD la PRM si PNG via PNL, cu mogulii, cu televiziunile etc. cere o completare. Basescu si echipa sa au facut asta in conditiile in care, in mod tacit, Wahingtonul si Moscova si-au dat mana peste capul Romaniei binecuvantand candidatul social democrat si cartelul sau.

In final insa, Geoana a pierdut exact acolo unde se considera mai tare: in strainatate. Este o imensa ironie ca votul diasporei simple si pestrite a intors un rezultat tocmai acolo unde se investise in moduri fara precedent in power-brokeri de elita, lobby de mare influenta si agenti de prestigiu. O lectie memorabila data de diaspora romaneasca. Ce morala putem trage din aceasta lectie, ramane sa decidem fiecare, dupa gust.