De același autor
Acutizarea problemei energiei la scara mondiala a prins Uniunea Europeana, pe de o parte, intr-o dependenta severa si crescanda de resurse externe, iar, pe de alta parte, intr-o absenta regretabila a unei politici comune in domeniul energetic. Ba, mai mult, nu exista nici macar o abordare comuna in acest domeniu, marile tari ale Uniunii ghidandu-si mai degraba actiunile dupa preceptul "se salveaza cine poate". Sunt probleme cruciale care sunt tratate potrivit acestui concept, precum relatiile cu Rusia sau viitorul energiei nucleare.
Fortata intr-un fel de situatie, Comisia de la Bruxelles a imaginat cateva directii de actiune comune. N-a putut gasi insa acceptare generala decat pentru conservarea energiei si conferirea unui loc mai important energiilor alternative, dar in problemele acute ale actualitatii mai mult a iscat controverse. Piesa de baza a unei politici comune in domeniul energetic propusa de Comisie - mai multa si mai libera concurenta in domeniu - este de departe si cea mai controversata. Caci separarea pentru mai multa concurenta a activitatilor de furnizare a energiei (productie, import) de activitatile de distributie ar insemna practic dezmembrarea marilor monopoluri energetice vest-europene, dimpotriva integrate vertical, care domina piata in tot lantul energetic de la resurse la consumator. Realizarea acestei propuneri a Comisiei este cu totul incerta, chiar daca numai unele state, in frunte cu Franta si Germania, si-au declarat net dezacordul. Cine va fi gata practic sa-si dezmembreze propriile companii integrate, intr-un moment in care, mai mult decat oricand altadata, globalizarea pe contrasens bate la usa. Doar monopoluri precum cele germane, E.ON sau RWE, sau cele franceze, EDF si GDF, pot fi interlocutori ai unui Gazprom, pe cand niste companii dezmembrate devin prada usoara nu numai pentru colosul rusesc, ci si pentru societati de stat de rangul II si III din tarile bogate in hidrocarburi.
Comisia se pare a inteles ca n-are sanse cu demersul sau si a inventat conceptul "reciprocitatii". Piata UE ramane deschisa pentru companii terte din afara, daca si tarile pe care companiile le reprezinta se deschid pentru companiile din UE. Mai concret, daca Rusia doreste sa penetreze distributiile energetice din UE, trebuie sa permita si companiilor din UE sa ocupe pozitii in exploatarea resurselor energetice rusesti, mereu mai ingradita in ultimul timp. Nimeni nu stie insa daca doar domeniul energetic este teren pentru conceptul "reciprocitatii" sau acesta isi va extinde aplicabilitatea in intreaga economie!
Europa de Est, in materie, cam pica de Popa Prostu’. Intre cine si cine poate opera "reciprocitatea"?! Intre Rusia si Romania?! Sa fim seriosi! Doar intre Rusia, pe de o parte, si Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie, pe de alta parte. "Reciprocitatea" nu este pentru catei. Monopolurile din Vestul Europei gasesc o cale de a-si prezerva pozitiile si de a-si continua expansiunea, atat nelimitat in Europa de Est, cat si conditionat in Rusia. Se descopera astfel si o supapa de a satisface pretentiile de expansiune ale Rusiei, care santajeaza cu aproape deschis aprovizionarea cu energie.
Europa de Est nu are de fapt ce oferi la reciprocitate, pentru ca n-are nici resurse energetice si nici vectori financiari. Va fi doar teren de expansiune si pentru companiile din Vest, si pentru companiile rusesti. Singura ei optiune de a mai pastra ceva al ei ar fi probabil sa ia din timp unele masuri de genul celor adoptate de polonezi sau maghiari, in ciuda opozitiei pe care in mod sigur o vor intalni din partea Comisiei Europene, precum si a statelor vechi membre ale UE.
Un test pentru ce vor fi lasate sa mai fie tarile din Est il va constitui soarta proiectului guvernului roman de a forma, din unitatile energetice nevandute catre capitalul strain, o companie energetica nationala. Cu ce se va solda proiectul guvernului roman, in cazul in care, in conditiile turbulentelor politice din Romania, acesta va mai fi pus in practica, ne spune indirect faptul ca de la Bruxelles a si venit calificativul ca o companie energetica nationala ar fi un "monstru", ce s-ar opune planurilor Comisiei de sporire a concurentei. Probabil, nu doar reciprocitatea, dar nici controlul asupra sistemelor energetice nu sunt pentru catei.
