De același autor
Ca om care mi-am petrecut viaţa în biblioteci , contribuind la construcţia şi reconstrucţia de clădiri şi colecţii, implementând tehnici moderne legate de accesul utilizatorilor la informaţii şi documente, trebuie să mărturisesc cu toată sinceritatea că nu am mai întâlnit vreodată , nici chiar în anii cei mai negri ai comunismului , o situaţie ca cea de astăzi, în care politicul să se amestece cu atâta brutalitate în viaţa bibliotecilor schimbând conduceri şi făcând numirile cele mai nepotrivite profesiei.
O întrebare legitimă ar fi : de unde acest interes la noi pentru biblioteci? Răspunsul e oarecum previzibil. Nu este un interes special pentru biblioteci. Nici nu ar putea fi, de altfel. Dar este acelaşi interes care a condus la acapararea tuturor instituţiilor ştiinţifice, culturale şi educaţionale de către factorul politic pentru a răsplăti fidelitatea unor membri ai partidului sau, cum se spune astăzi, clientela politică, de a avea şi în aceste sectoare oameni de încredere pentru sprijin la nevoie. Să zicem că am trece cu vederea această manevră dacă acei oameni care sunt puşi de putere să conducă bibliotecile şi-ar face cu conştiinciozitate datoria de bibliotecar, învăţând ceea ce trebuie învăţat şi mai ales dacă, în veleitarismul lor exacerbat, nu ar încerca să strice munca predecesorilor lor sub pretextul că n-a fost bună, cum se întâmplă adesea la români. Or, toate aceste lucruri frizează bunul simţ şi indignează pe omul onest.
Identificarea actualului partid aflat la putere cu partidul-stat nu este o simplă acuză politicianistă , este o realitate pe care o resimţim dureros în România contemporană. Numărul de numiri în posturi de conducere pe criterii politice s-a înmulţit enorm în ultimii ani şi s-a extins în toate domeniile social-culturale. Se schimbă regulamente, se falsifică concursuri – toate pentru încadrarea pe anumite posturi de conducere a anumitor persoane. Nu mai contează pregătirea profesională, capacitatea de a da randament într-un anumit domeniu, nu mai contează nimic. Agresivitatea şi brutalitatea le resimţim pretutindeni.
De ce s-ar comporta altfel cei mici când însăşi preşedinta Camerei Deputaţilor, în faţa întregului corp legislativ, minte cu nonşalanţă ca şi când ce ceea ce face ea e cel mai firesc lucru de pe lume. De ce nu s-ar scoate atunci şi regulamente de concurs speciale pentru promovarea unor membri şi simpatizanţi de partid în marile biblioteci? E un fleac!
Spuneam mai înainte că în România totul se desfăşoară după bunul plac al celor care sunt la putere. Chiar posturile cele mai mărunte sunt date prietenilor şi susţinătorilor acestora. In mediul rural, de exemplu, credeţi că se ocupă vreun post de bibliotecar comunal fără acordul primarului? Şi dacă s-ar întâmpla, printr-o eroare regretabilă a comisiei, să reuşească la concurs altă persoană decât cea recomandată, primarul, pur şi simplu, nu va mai finanţa postul. Un pas mai sus, la nivelul bibliotecilor judeţene, lucrurile capătă o miză mai mare. Aici posturile se vând mult mai scump, iar disputa este mult mai acerbă. Dacă eşti membru al partidului de guvernământ, ai prioritate, dacă eşti doar simpatizant şi garantat de un membru important al conducerii locale, ai a doua şansă. Restul nu are nici o şansă indiferent de calificare şi experienţă în domeniu.
Au fost directori de biblioteci judeţene care au luptat mulţi ani să construiască o bibliotecă, demers justificat deoarece România se numără printre statele cu cele mai puţine construcţii noi de bibliotecă din Europa. Nu ştiu dacă în întreaga perioadă comunistă s-au construit cinci biblioteci noi în întreaga ţară. Adesea ca să fie finanţată clădirea , i se cerea directorului să fie membru al partidului de la guvernare. Acesta accepta numai ca să-i fie construită biblioteca , aşa cum acceptam odinioară să fim membrii ai partidului comunist, dacă doream să supravieţuim. Numai că dacă se schimba guvernarea, directorul era imediat destituit indiferent de calităţile manageriale pe care le avea şi de munca depusă.
Asemenea situaţii sunt curente în multe judeţe, unde disputa de a conduce sănătatea, agricultura, învăţământul şi cultura capătă adesea forme violente. Aşadar, atât conducerea muzeului cât şi a teatrului, dar şi a bibliotecii judeţene sunt distribuite cu grijă de partidul care a preluat puterea. Ultimul lucru care contează este pregătirea profesională. Aşa se explică că ajung în funcţii de conducere oameni fără nici un fel de pricepere în domeniu. La Constanţa, de exemplu, un oraş cu o mare pondere culturală, ajunge să conducă destinele culturii un ins doar cu studii medii. Sub falsa deviză că un manager trebuie doar să ştie să conducă fără să cunoască prea multe din acel domeniu, se numesc conducători de ministere şi instituţii oameni dintre cei mai obscuri, dar susţinuţi ferm de putere.
Niciodată mai mult ca astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului şi arborarea democraţiei, amestecul politicului în viaţa bibliotecilor nu a fost mai agresiv. Numirea, spre sfârşitul anului trecut, la conducerea a două dintre cele mai importante biblioteci ale ţării, bibliotecile centrale universitare din Bucureşti şi din Timişoara, a unor oameni susţinuţi de putere, a scandalizat lumea intelectuală românească, determinând luări de poziţii ale unor intelectuali de prestigiu, conştiinţe civice, dar şi ale asociaţiilor profesionale ale bibliotecarilor. Cele 700 de semnături de protest ale intelectualităţii din ţară şi din străinătate a lăsat indiferent pe ministrul educaţiei, care, de altfel, nu a fost preocupat nici de scrisoarea de protest a Senatului Universităţii din Bucureşti care semnala încălcarea gravă a desfăşurării concursului la BCU Bucureşti . Aceşti noi manageri, numiţi prin concursuri trucate, nu au nici cea mai mică idee şi nici nu-i interesează ce se întâmplă într-o mare structură bibliotecară. Nu au nici măcar curiozitatea elementară să cunoască fluxul activităţilor şi cerinţele cititorilor. Ei sunt interesaţi doar să-şi facă imagine, să invite lume cât mai suspusă, să apară cât mai mult pe site-ul bibliotecii, în presă şi la televiziune,să slujească cu credinţă pe cei care i-au promovat, oferindu-le cu generozitate, sub diferite tertipuri, spaţiile de conferinţe ale bibliotecilor. Şi mai sunt preocupaţi „să facă ordine”, realizând noi organigrame, fără să ştie exact ce se întâmplă în instituţia lor , pe care de altfel, nici nu o cunosc bine. Prin aceasta urmăresc deopotrivă să elimine persoanele care ştiu meserie şi au personalitate, îndeosebi pe directorii adjuncţi şi şefii de serviciu, dar şi să ţină lumea în tensiune.
In legătură cu aceste abuzuri , amintesc aici de un caz fragrant de nesocotire a legilor care s-a produs recent la BCU din Timişoara, unde s-a scos la concurs postul de director general, care nici măcar nu exista în schemă. Acest fapt grav a fost semnalat ministrului educaţiei de înşişi bibliotecarii din această instituţie.Credeţi că a avut vreun efect? Nici unul! La concursul de la BCU Bucureşti, doi concurenţi, excelenţi profesionişti, oameni cu lucrări şi preocupări majore în domeniul biblioteconomiei, sunt depunctaţi în favoarea celui de-al treilea, din afara profesiei, dar membru PDL. Lucruri similare pot fi întâlnite şi în bibliotecile judeţene, cum ar fi Timişoara sau Târgovişte. La Târgovişte a fost o situaţie asemănătoare cu cea Bucureşti. Un absolvent cu studii de biblioteconomie, cu titlul de conferenţiar este respins , dar admisă o persoană străină de profesie şi aici cu încălcarea gravă a regulamentului de concurs. De ce toate acestea? De ce nu lăsăm profesioniştii să conducă biblioteci că ştiu să o facă? De ce vrem să distrugem toate instituţiile culturale ? Poate că toate aceste lucruri nu ar fi posibile fără concursul celor ce vin din interiorul profesiei, foşti conducători de biblioteci care se lasă linguşiţi de actualii directori care le fac serbări omagiale slăvindu-le virtuţile. Alte rele ne vin de la intruşii nonbibliotecari, - cum zicea Louise-Noelle Malcles, marea bibliografă franceză, referindu-se la cei veniţi din domeniul tehnic în biblioteci - incapabili de afirmare în propria profesie pentru care s-au pregătit, dar dând lecţii bibliotecarilor despre felul în care trebuie să funcţioneze bibliotecile şi făcând, fără scrupule, aranjamente în numirile la conducerea marilor biblioteci.
Asociaţiile profesionale din România monitorizează atent situaţia produsă de ingerinţele politicului în viaţa bibliotecilor şi consecinţele acestora şi va reacţiona, în numele profesiei, împotriva tuturor abuzurilor , indiferent de natura lor.
Iată un tablou sumar cu aprecieri legate de prezenţa politicului în viaţa bibliotecilor româneşti.
Ar fi trebuit,probabil, de Ziua bibliotecarului, să scriu un articol festivist, să spun cât de nobilă e meseria noastră, dar n-am putut, nu mi-au permis relele care se petrec în bibliotecile româneşti fie prin numeroasele numiri în funcţii de conducere pe criterii politice, fie prin decimarea unor biblioteci importante care, în ultimii doi ani, şi-au pierdut , pe alocuri, până la 50% sau chiar mai mult, din numărul de persoane, cum este Biblioteca Judeţeană din Constanta. Nu putem uita, fireşte, în acest context nici Biblioteca Naţională, care în pragul mutării în noul local nu dispune de nici 15% din personalul necesar pentru buna funcţionare şi nici nu se întrevăd în prezent perspective de creştere a numărului acestora.
Aş dori ca această zi să fie ziua solidarităţii de breaslă, o zi a conştientizării rolului şi misiunii bibliotecarului în societatea românească, prin respingerea imposturii şi a amestecului politicului în viaţa bibliotecilor. Stadiul de dezvoltare a ştiinţelor informării şi documentarii şi în România are nevoie de un bibliotecar care să respecte Codul deontologic al profesiei, aşa cum a fost adoptat de Asociaţia Bibliotecarilor din România, organizaţia profesională care se ocupă de formarea continuă a bibliotecarilor, aspect complet neglijat din 1990 încoace.
