Pe aceeași temă
Criza financiara internationala a rasturnat, in unele cazuri peste noapte, aproape tot ceea ce parea sa constituie canoane ale religiei capitalismului contemporan. Vazand unde s-a ajuns, si nu din cauza Satanei, ci din cauza propriei lor lacomii, preotii capitalismului contemporan, indata ce au constatat ca turbulentele financiare ameninta sa se transforme in criza economica, au aruncat imediat sutana si s-au inchinat Satanei statale pe care o hulisera pana atunci si careia ii cantasera prohodul proscrisilor cu "ucide-l toaca". Tot felul de sentente de ortodoxism economic, precum "economia de piata libera" sau "statul minimal", au fost aruncate la cos, trecandu-se la diavolescul interventionism statal. Rocada i-a lasat prostiti pe viteii aflati la poarta noua, asa-zisele tari emergente, care fusesera puse sau fortate de preotii cu pricina sa aplice ad litteram aceste canoane spre a le lua si sufletul, desigur insa intr-un mod duhovnicesc.
Si in timp ce preotii isi asigura spatele cu Satana statala, ar urma ca viteii prostiti sa ramana singurii cu buza umflata, basca faptul ca ar trebui sa nu faca si ei rocada, spre a nu se emancipa cumva de sub tutela preotilor pe care sa-i plateasca desigur in continuare pentru ca acestia ii lasa, din pozitia genunchi, sa le lustruiasca pantofii pe mai departe.
Sa vedeti bizareria dracului la care ajunge, in noua situatie de criza pe plan international, Romania noastra devenita tara bananiera sui generis! Bananiera sui generis, pentru ca se afla totusi prin Europa si nici macar nu produce banane!
In iuresul crizei, guvernul austriac - asemeni altor guverne occidentale - a deblocat sume imense pentru sprijinirea bancilor austriece, din care 15 miliarde de euro numai pentru achizitii de actiuni in aceste banci, in vederea capitalizarii lor. 2,7 miliarde de euro s-au indreptat catre Erste Bank. Este, evident, treaba guvernului austriac. Problema noastra este ca astfel proprietar la BCR devine si statul austriac. Am fost presati sa vindem BCR cu textele bine cunoscute: este nevoie de instrainare pentru ca statul reprezinta un administrator prost, indeosebi in cazul unei banci, bla, bla, bla..., structura cu pricina trebuind incredintata unei administratii private, care este eficienta bla, bla, bla...! Pai, cum vine treaba, structura ajunge acum tot la stat?! E drept, nu mai este vorba de statul roman, ci de cel austriac! Care, daca ne luam dupa textele cu pricina, tot stat este, bla, bla, bla... sau, cum s-ar spune, tot un drac este!
N-ar fi totusi vreun bai in cazul nostru, caci noi suntem obisnuiti. Am vandut si Petrom, si Romtelecom, si distributiile de gaze si electricitate, tot fortati de aceleasi texte, si tot catre alte state (OMV - statul austriac; OTE - statul grec; Gaz de France - statul francez; ENEL - statul italian; CEZ - statul ceh). Le-am vandut fortati (sub amenintarea ca nu mai intram in NATO si Uniunea Europeana), dar macar in cunostinta de cauza. Stiam despre cumparatori ca sunt de stat si ca structurile respective isi vor schimba doar statul cand isi vor schimba proprietarul. Dar in cazul BCR am fost si mintiti, caci ni s-a spus ca vindem unei entitati private!
Mai rau, insa, Banca Mondiala a impus Romaniei un experiment - neprobat inca in lume si a carui valabilitate va fi aflata abia peste 20 de ani - potrivit caruia o parte din contributiile pentru pensii urmeaza a fi directionata, obligatoriu si nu facultativ, nu catre fondul public de pensii, ci catre fonduri care sunt administrate de societati private. Acestea fac o afacere imensoida, intrucat timp ce cel putin doua decenii strang la dispozitia lor bani pentru pensiile participantilor, fara a executa insa vreo plata in contul pensiilor. Ma rog, nu discutam aici sistemul, viabilitatea si nefericirile lui. Mentionam insa ca argumentarea incredintarii banilor stransi pentru pensii catre structuri private s-a facut cu acelasi rasuflat bla, bla, bla... al eficientei unei administrari private. Iata ca, in valtoarea crizei financiare, in SUA cea mai importanta companie de asigurari, AIG, a fost preluata de stat aproape integral, caci altfel dadea faliment. Este bine de spus acest lucru: caci dadea faliment! Problema noastra este ca AIG se da mare si pe aici pe la noi si, cu o reclama agresiva, se afla pe locul doi intre companiile care au strans participanti la fondul de pensii private pe care ar urma sa-l administreze. Pai, cum vine asta?! Fondul respectiv de pensii ar urma sa fie administrat de o societate de stat, si nu de una privata! Parca vorbeam de pensii private, nu de pensii de stat?! Hai ca-i tare! Falimentul AIG sub administratie privata ne spune foarte multe si despre soarta pensiilor private, impuse de Banca Mondiala. Stim mai bine acum la ce sa ne asteptam dupa doua decenii!
Situatia este cvasisimilara in cazul grupului ING, in care statul olandez a bagat o gramada de bani spre a-l capitaliza. ING, care ocupa detasat primul loc pe piata pensiilor private in Romania, sustine ca preluarea de catre statul olandez a unor titluri ale grupului este una speciala, care nu da statului olandez drept de vot si drept la dividende. Bizara poveste! Daca grupul ramane privat in ciuda preluarii unor participatii de catre stat, atunci avem de a face cu un capitalism parazitar. Ce legitimitate poate prezenta acesta?!
Dar apropo de legitimitate, sa ne referim putin la AIG. Dupa ce s-au bagat 80 miliarde de dolari in AIG pentru a salva compania de la faliment, conducatorii privati ai acesteia au umflat jumatate de miliard si s-au dus cu totii intr-o insula din Pacific sa se destinda dupa stresul crizei. Iata cui i-a pus Banca Mondiala pe tinerii nostri sa dea banii spre administrare pana cand acestia vor deveni pensionari!
