prima pagina

Crede G.M. Tamás că îl putem despărţi pe Marx de marxismul istoriei reale şi de marxiştii militanţi ai secolului XX? Încep prin a mulţumi revistei 22 pentru faptul că în numărul său precedent a inclus atât eseul meu despre ceea ce numesc marxismul histrionic, cât şi replica gânditorului maghiar. Este vorba de un răspuns substanţial,

În ultimii ani am constatat cu perplexitate şi mâhnire că G.M. Tamás a devenit, alături de Slavoj Žižek, apărătorul declarat al „cauzelor pierdute“. Am citit zilele acestea un interviu despre „starea marxismului“ cu filosoful maghiar G.M. Tamás. Aproximaţiile se rostogolesc vertiginos, ca şi aserţiunile apodictice. Constat că spiritul ironic, bucuria

E dureros să descoperi complicitatea cărturarului clujean cu forţele cele mai tenebroase ale sistemului, cu acele grupări securiste a căror ideologie era exact sinteza barocă dintre fascism şi comunism. Socul recentelor revelaţii despre Andrian Marino, pe care unii se grăbesc să le proclame drept irelevante, ţine de statura şi statutul acestui intelectual. A fost un intelectual public de mare vizibilitate după 1989, a fost privit de

- născut în 1951, la Braşov;- este profesor de ştiinţe politice la University of Maryland, College Park, SUA;- director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiaşi universităţi;- preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER);- preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Studii Populare (ISP);- membru

E necesar să ştim cine au fost „cadrele de nădejde“ ale regimului ilegitim şi criminal. Sistemul comunist nu a fost impus şi dirijat de fiinţe extraterestre. Instituţiile comuniste (partidul, Securitatea internă şi externă, guvernul, cenzura, planificarea, ideologia, „sindicatele“, Tribunalul Suprem, tribunalele militare, armata cu a sa Direcţie Politică Superioară, UTC, UASCR, miliţia şi sectoriştii, Ministerul Agriculturii,

La 70 de ani, Virgil Nemoianu este autorul unei opere impunătoare, originală ca arhitectură ideatică, deschizătoare de punţi spirituale, ostilă prejudecăţilor reducţioniste şi miopiilor tabuizante. Primordialismul îngust, misticismele gregare, patimile nebuloase îi repugnă acestui cărturar umanist şcolit în cea mai curată tradiţie a spiritului central-european. Patriot demn şi cetăţean al lumii, profesorul

Nu este nicio exagerare când spunem că momentul deciziei de amplasare în România a interceptorilor antirachetă este unul crucial, comparabil cu intrarea ţării în NATO. Evident, această decizie, aprobată de supremul for de apărare naţională, a fost una politică, susţinută de Traian Băsescu, preşedintele

Cândva, Hannah Arendt scria despre cât de greu este să-i judeci pe indivizii prinşi în „furtunile intelectuale ale secolului douăzeci“. Avea dreptate. Opţiunile care ni se par astăzi limpezi precum cleştarul erau, mai cu seamă în perioada interbelică, reacţii înnebunitor de complexe la criza liberalismului şi a democraţiei. Dramaturgul, romancierul şi eseistul Mihail Sebastian, evreu român, ilustrează perfect această situaţie

A spus lucrurilor pe nume, direct şi fără reverenţe salonarde. A avertizat despre expansionismul sovietic, a scris printre primii despre primejdia orbirii colaboraţioniste. Vocea sa i-a deranjat pe mulţi. Arthur Koestler (1905-1983) a traversat veacul XX trăind deopotrivă febra entuziasmelor doctrinare, seducţia religiilor politice şi gustul de cenuşă al trezirii din aceste beţii ideologice. Despre el s-ar fi putut spune, precum despre

Dintre cei trei copii ai cuplului Nicolae si Elena Ceausescu, Valentin a fost cel mai decent. Este fizician si am auzit numai lucruri ce-l onoreaza profesional. A sfidat dictatul parintilor si s-a casatorit, la sfarsitul anilor 1960, cu Iordana Borila.  Am mai scris pe acest subiect. Soarta fiului lor (Valentin si Iordana s-au despartit in anii 80),

Dacă există o morală fundamentală a grandioasei drame revoluţionare care s-a desfăşurat în 1989 în Europa Centrală şi de Est, aceasta poate fi formulată astfel: viitorul aduce cu sine mai mult decât o singură direcţie. Au trecut două decenii de la acel fantastic tumult, adeseori definit drept

Andrei Oişteanu este nu numai un excelent istoric al religiilor şi expert în etnologia românească, ci şi un activ intelectual critic, oponent al ideologiilor şi politicilor exclusiviste. Recent a apărut la o prestigioasă editură americană cartea sa Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-Eeast European Cultures. Aşa cum demonstrează pe deplin această carte excepţional documentată, avatarurile naţionalismului

Anul revoluţionar 1989 a radicalizat mişcările contestare născute la nivelul societăţii (grassroots). Între acestea, mişcările pacifiste şi ecologiste independente din RDG. Societatea civilă era numele şi esenţa ideii care a torpilat ordinea totalitară. Analiza semnificaţiei şi moştenirii revoluţiilor din 1989 trebuie să ţină seama şi de faptul că, deşi prăbuşirea comunismului

Criza stângii europene este, de fapt, criza unei direcţii din conştiinţa şi practica politică a continentului. O direcţie ce îşi reclamă originile din Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (Internaţionala I), fondată de Marx şi alţi doctrinari / militanţi anticapitalişti, ori chiar din curentele mai vechi, unele premoderne, ale socialismului utopic, anarhismului etc. (vezi Albert S. Lindemann, A History of European

11 septembrie 1939 înseamnă nu numai ziua fatidică în care a început cel mai negru coşmar al memoriei noastre colective, ci şi data de naştere a Europei divizate, momentul în care flagelul leninismului a barat drumul către libertate a jumătate din continent. Al doilea război mondial a însemnat înfrângerea totalitarismului

Hitler şi Stalin au simbolizat avansul cataclismic al religiilor politice salvaţioniste. Pe 23 august s-au împlinit şapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste împotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut până atunci de omenirea

Am aflat, cu nesfârşită tristeţe, de încetarea din viaţă a unuia dintre cei mai importanţi, cei mai influenţi şi oneşti gânditori ai lumii contemporane: filosoful polonez Leszek Kołakowski, spiritul neliniştit, mereu creator care a inspirat acţiunea Solidarităţii şi a format generaţii de intelectuali est-europeni, opuşi oricărui conformism dogmatic, oricărei ipostaze a totalitarismului. O coincidenţă

Contestat, criticat vehement, lăudat, adulat, Vladimir Tismăneanu nu lasă pe nimeni indiferent. Într-o cultură publică de tranziţie care nu are exerciţiul nuanţărilor şi al dezbaterilor de idei, Vladimir Tismăneanu nu poate fi decât acceptat sau respins integral. Susţinătorii par să fi

Pentru Ceauşescu şi acoliţii săi, reformele gorbacioviste au reprezentat o primejdie mortală. În repetate rânduri, secretarul general a atacat ceea ce se petrecea la Moscova (deschiderea sistemului politic, fronturile populare, renaşterea societăţii civile, recunoaşterea necesităţii statului de drept, noua gândire în politica externă) drept o primejdioasă, impardonabilă „deviere de dreapta“ în mişcarea comunistă mondială.

Nu vom osteni lăudând splendida revistă de cultură care este Lettre Internationale (ediţia română, publicată sub egida ICR, îl are ca redactor-şef pe rafinatul romancier, eseist şi critic B. Elvin). Ar fi multe de semnalat din nr. 68 al revistei (iarna 2008–2009). Ne mărginim aici să menţionăm semnificativul portret memorialistic semnat de Geo Şerban cu titlul Grandoare şi degradări ale devenirii la Petru Dumitriu. Sunt, în