prima pagina

Hamlet de William Shakespeare; Traducere: Marius von Meyenburg; Coproducţie: Hellenic Festival Athens & Festival d’Avignon; Regia: Thomas Ostermeier; Cu: Urs Jucker, Lars Eidinger, Judith Rosmair, Sebastian Schwarz, Stefan Stern; Decorul: Jan Pappelbaum; Costumele: Nina Wetzel; Dramaturgie: Marius von Mayenburg Gongul Festivalului Internaţional Shakespeare a bătut inaugural şi fantast la TNB cu un spectacol din Berlin. Bine cules de inalienabilii noştri selecţioneri

Gongul Festivalului International Shakespeare a bătut inaugural şi fantast la T.N.B. cu un spectacol din Berlin. Bine cules de inalienabilii noştri selecţioneri aleşi pe sprânceană. Previzibil, "Hamlet", în regia copilului teribil cum este socotit un Thomas Ostermeier, în cuplu cu faimoasa Carla Bruni printre competitorii de la Avignon, o primă doamnă, devreme la domiciliu. Pentu că, în teatru şi aiurea, Europa a devenit patria copiilor teribili,

Lui Dinu Cernescu nu-i displac şaradele deşi, paradoxal ori nu, el nu uită să se joace pe sine. Unele sunt atât de transparente că-şi schimbă condiţia şi în mijlocul ghicitorii se strecoară săltăreţ câte un vrednic personaj de reprezentare în beneficiu propriu. S-ar putea spune, un  "spectacol cu cheie". A nu se înţelege neapărat vreun sens secund când totul pare la vedere, surclasând convenţiile comediei clasice

Elling este un spectacol curat, sugestiv, mizând pe generozitatea convenţiei, apropiată mai degrabă teatrului documentar, fără excese de paradă. Romanul norvegianului Ingvar Ambjørnsen, Fraţi de sânge, a fost confirmat dintru început de aprecierea cititorilor, urmată de succesul internaţional al traspunerii cinematografice din 2001, după cel repurtat de piesa scrisă de Axel Hellstenius şi Petter Naess, care a semnat şi regia filmului.

Joi, 24 ianuarie, va avea loc premiera "Strigăte şi şoapte", adaptare scenică de Andrei Şerban şi Daniela Duma, în noua sală Studio a Teatrului Maghiar din Cluj. Precedată în perioada 20-23 de patru "repetiţii generale cu public", reflectarea în registru dramatic a acestei capodopere a cinematografiei universale îşi propune  să ne iniţieze,  cu interpreţi de primă mărime, în comunicarea prin şi dincolo de artă.

Tartuffe de Molière; traducerea: Romulus Vulpescu; cu: Horaţiu Mălăele, Simona Bondoc, Alexandru Georgescu, Ana Ciontea, Daniel Bagdale, Simona Popescu, Silviu Biriş, Marius Rizea, Magda Catone, Mihai Verbiţchi, Mihai Perşa ş.a.; regia: Andrei Belgrader Postmodernismul a murit, e deja o veche poveste. Bravii lui epigoni de la Porţile Orientului au întors-o caragialesc, ca la Ploieşti, adoptând posturi de academicieni. Nici avangarda nu o duce mai bine,

Vineri, 16 octombrie, reşedinţa ambasadorului Statului Israel, E.S. dl. David Oren,  a găzduit, cu participarea d-nei Dorina Lazăr, conferinţa de presă prefaţând evenimentul organizat  de Teatrul Odeon din Bucureşti, Astfel, "odeon.art.5", program iniţiat în spiritul dialogului intercultural ( în cadrul căruia s-au manifestat în ordine cronologică "Săptămâna culturii maghiare", o alta dedicată culturii ceheşti, apoi

Decorul lui Dragoş Buhagiar îmbracă, precum o a doua cortină, scena mare, sugerând, în ambianţa vremurilor mai noi, ibseniana casă cu păpuşi. Dincoace de faţada simbolului împlinirii afişate, model diseminat oriunde, timpul şi oamenii sunt marcaţi de fantasmele tranziţiei cu alienantele şi fatalele

Cu o zi inainte, pe fluxurile de stiri aparea un comunicat privind achitarea celor patru acuzati de complicitate la crima. Justitia rusa se pronuntase astfel in cazul asasinarii la comanda a jurnalistei Anna Politkovskaia, caz expediat in arhivele victimelor „fara autori cunoscuti“. Iluzoriu triumf al aparatului birocratic impotriva adevarului clamat pe strazi si meridiane, sfidare la adresa nenumaratelor vieti sacrificate in numele democratiei pe stil nou (a fost numita, de altfel, generic al oricaror

* Mostenirea lui GoldfadenDe la Iasi la New York - La Pomul VerdeRegia: Radu GabreaScenariul: Manase Radnev si Radu GabreaConsilier special: Moshe YassurDirector de imagine: Mihai TanaseMontajul: Melania Croitoru ** Rumenye! Rumenye!Doina si Miles DavisScenariul si regia: Radu GabreaDirector de imagine: Nik BurgheleaMontajul: Melania OproiuO productie Total TV SRL si Radu Gabrea StudioProducator: Victoria Cocias La finele lui ianuarie, Cinemateca Romana (Sala Union) a prezentat doua dintre creatiile

Lear Un spectacol de Andrei SerbanTraducerea: Ioana Ieronim, Andrei Serban, Dana DimaIn distributie: Mariana Mihut, Valeria Seciu, Dana Dogaru, Ioana Pavelescu, Virginia Mirea, Andreea Bibiri, Dorina Chiriac, Daniela Nane, Ioana Macarie, Iuliana Ciugulea, Ada Navrot, Emilia Bebu, Irina Ungureanu, Rodica Lazar, Nicoleta Hancu, Maria Obretin, Mihaela Mihaescu, Ilinca Manolache, Liliana Pana, Cristina Casian, Gabriela Romanov, Profira Serafim, Anca Constantin, Geo Dinescu, Ana CovalciucDecor: Dragos

Aglomeratia e un sindrom de blocaj. Nu doar in trafic, proiectat recent si metropolitan pe structuri suspendate. Similar, corelativele subteranei clasice, filtrate in creuzetul avangardei comuniste - care au proliferat, vorba bardului national, prin "o, voi, noi generatii" -, isi proclama drepturile fara masura inghitind pe nemestecate halci intregi din fragila noastra democratie, livrata en gros bunului plac. Si inca fara perdea, dintr-o data afisat deschis la capatul atator schimbari de macaz,

La confluenta genurilor – liric si dra­ma­tic –, o impresionanta calatorie spre limi­te. Nu doar metaforic, desi, in multi­pli­ci­ta­tea elementelor de discurs, metafora con­sti­tuie nota dominanta a reprezentatiei. Cine cauta aici simpla poveste se va simti frustrat. Este teatru cantat, „nonverbal“, cum isi prezinta regizorul Alexandru Da­rie spectacolul, dar nu opera, in sensul cla­­sic cel putin, dupa partitura com­pozi­to­ru­lui

Ritual si marturie in viziunea lui Andrei Serban   Spovedanie la Tanacu Un spectacol de Andrei Serban Dramatizarea: Tatiana Niculescu Bran Cu: Csilla Albert, Richard Balint, Lamia Beligan, Ionut Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grossu, Catalin Herlo, Cristina Holtzli, Nicoleta Lefter, Mara Opris, Relu Poalelungi, Andrea Tokai, Florentina Tilea Lefter, Mara Opris Elemente scenografice: Oana Lazar Filmari documentare: Mirel Bran Teatrul Odeon, 2008   Fascinant, rascolitor prin

Cu: David Zimmerschied, Axel Moustache, Ioana Iacob, Alicja Bachelda-Curus, Victoria Cocias, Dorel Visan Regia: Radu Gabrea Muzica: Stefan Zorzor Scenografia: Florin Gabrea Costumele: Svetlana Mihailescu Coproductie: Romania-Germania-Ungaria-Austria   Filmul lui Radu Gabrea surprinde, in lentila unei epoci centrata pe ziua de 23 august 1944, reverberatiile destinului comunitar. Tema putin frecventata in cinematografia noastra, dupa mistificarile triumfaliste impuse de ideologia totalitara,

Restransa ca durata si numar de participanti, conferinta de presa de la UNITER a oferit cateva informatii despre spectacolul preconizat. Începand cu structura institutionala, date statistice, realizari, în sfarsit, lista nominalizarilor si/sau a laureatilor, partial cunoscuta. Monologul era de asteptat. Premiul pentru critica a fost anulat în acest an de catre Senat, domeniu inconvenabil pare-se înca din editia trecuta (determinand recuzari, motivate de antepronuntare, refuzul

Teatru sarac. Actorii se multumesc de cele mai multe ori cu o recuzita improvizata. Printre ultimele titluri,  Demonul rosu si Amalia respira adanc. Public divers, asezat pe gradene nu prea confortabile, locuri limitate. Majoritar, spectatori tineri care descopera arta dramatica ori prietenii care-si admira colegii. O, voi, noi generatii - transpira prin timpuri song -ul bardului national. Urcat, acesta, hiperponderal, la demnitati nevisate candva.  Aici nu se aude. Suntem la subsol.

Este simptomatica inmultirea festivalurilor de teatru intr-un moment mai avantajos pentru lumea afacerilor decat acestei arte destinate unui public cel mai adesea cultivat, oricum neincadrabil gustului comun. Nicidecum stadioanelor. Sau manifestarilor grandilocvente pregatite noua de cativa "alesi", caci nu ne lipsesc structurile adaptate cerintelor timpului. Ar mai fi de adaugat ca, prin contaminare, cam aceleasi reprezentatii sunt plimbate dintr-un colt in altul al tarii, cam aceleasi nume se regasesc

Rareori putem vorbi fara umbra de exagerare, daca avem simpla sansa de a fi "prezenti" - inca nu se intrevede oferta vreunui turneu la Bucuresti -, despre o experienta teatrala cum se intampla cu acest Cehov montat de regizorul Andrei Serban. Si spun experienta pentru ca, in singularitatea ei, suntem cu totii participanti la (re)descoperirea unui intreg univers, interpreti, spectatori, personaje pozitionate la limita, "pe muchie de cutit", intr-un limbaj uzat prin proasta folosinta.

Pe un scenariu propriu, impreuna cu o echipa impresionanta, ca si ambianta montarii intr-o imensa hala dezafectata si reamenajata pentru spectacolul invitat deja in tari vest-europene si peste Ocean, regizorul Silviu Purcarete pune la cale o farsa in care tragicul si "carnavalescul" sunt convergente in reflectarea a ceea ce opera lui Goethe ne angajeaza prin poezie si adevar. Nimic nu se potriveste mai putin aici decat o receptare tip "dare de seama " si este ciudat ca nu putini