Suavul autoportret calomnios

M-am intrebat de nenumarate ori de ce nu rezist sa las necitita o carte de Livius Ciocarlie, de la Burgtheater incoace cel putin, si, in acelasi timp, de ce mi-e intotdeauna atat de greu sa scriu despre ele. Un raspuns ar fi invitatia speculara subliminala a textelor lui. Imposibil sa nu te regasest

---

“Oribila lumina a diminetii”

Retiparit de editura Polirom, dupa ce a aparut mai intai la Paralela 45, in 2002 (in conditii de difuzare dezastruoasa, la fel cum se intampla in prezent cu debutantele acestei edituri, Adriana Barbat si Stefania Mihalache), romanul de debut al Ceciliei Stefanescu are sansa unei re-plasari, mult mai

---

Deriziunea cu staif

Nu se cade sa scrii despre un autor la a patra carte fara sa le fi citit pe primele trei, recunosc. Scriind despre Erotikon-ul* lui Liviu Bleoca, fac deci un compromis, justificat de vacanta, dar si de un personaj: naratorul celor 21 de povestiri m-a castigat prin tot ce am aflat despre el citind ac

---

Rochia de mireasa

Un roman postmodern curat, limpede, sofisticat, dar fara ifose. Un artificiu literar dintre cele mai traductibile. O recuperare sintetica si plina de umor a emblemelor esentiale ale Romaniei post-comuniste. Acestea ar fi, în rezumat, calitatile cartii lui Ioan T. Morar, Lindenfeld*, la care trebuie

---

Despre optzecismul imbogatit

Dintre toate reeditarile din ultima vreme (A. Buzura, G. Adamesteanu, G. Balaita, S. Agopian, Stelian Tanase), cea a volumului de debut al lui Ioan Grosan, comasat cu urmatoarea sa carte*, mi se pare cea mai riscata. Caravana cinematografica, socotita multa vreme una din piesele de rezistenta ale op

---

Nuielusa de alun

Un an literar sarac 1975, anul debutului Gabrielei Adamesteanu cu Drumul egal al fiecarei zile*. Un singur roman mare - Lumea in doua zile, al lui G. Balaita - si doua mediocre, dar care aveau sa starneasca furtuni literare: Incognito de Eugen Barbu si Delirul I de Marin Preda. In rest, un Ivasiuc (

---

Dulcea fericire abuzata

E foarte interesant ce se intampla cu prozatorii nostri transplantati in spatiul literar american. Majoritatea suporta o transformare benefica, se “despovareaza”, isi simplifica scriitura. Scriind in alte ambiante geografice si sociale, ei abordeaza decomplexati temele realitatii, fara teama de faci

---

Gaurile Cortinei de Fier

Prin simpla lui existenta in literatura elvetiana de limba germana, Catalin Dorian Florescu face un important serviciu literaturii române. Nici un ciclu de conferinte, oricat de echilibrate si docte, nu ar fi reusit probabil sa traduca atat de simplu si de convingator experienta comunismului romanes

---

Adevarul ca pas în gol

Asteptam de mai multa vreme cartea de debut a lui Filip Florian, fara sa stiu despre ea altceva decat ca a fost indelung scrisa si rescrisa. Dand peste entuziasmul fara echivoc al Simonei Sora, din prefata la romanul Degete mici*, prima reactie a fost de delimitare. Fara sa vreau, lectura a fost una

---

Pretul exilului

Cu titlul sau, colectia "Romane Psy" a editurii TREI face un loc confortabil formelor oricat de neortodoxe ale prozei de mai mari dimensiuni. Publicate separat sau in alt ambalaj, Paramnezii-le* lui Ion Vianu n-ar fi fost poate nicicand catalogate drept roman, asa cum scrie pe pagina de garda a aces

---

Rezistenta prin calofilie

Scriitor respectat, dar nu neaparat prizat de critica, poetul si prozatorul Constantin Abaluta e considerat de comentatori la capitolul rafinati-ermetici-abstracti. Din pacate, categoria nu e foarte bine plasata în mentalitatile literare romanesti care privilegiaza fara dubiu temperamentul, forta sc

---

Canonul pierdut

Tot mai multi poeti scriu proza. Tot mai multi poeti optzecisti ar fi poate mai corect sa spunem, pentru ca proportia convertirii este mult mai mare in randul acestei generatii. Nu vorbim, desigur, de debuturile in versuri ale unor prozatori 100% , ci de poeti 100% care s-au mutat cu arme si bagaje

---

Despre fuga imposibila

Se ridica ecluza de dintre literatura dinainte de '89 si cea care i-a urmat! Fenomenul merita sa fie observat si va fi, probabil, consemnat prin asemanare cu efectul (nu totdeauna estetic) al oricarei confluente. In ciuda vociferarilor mai mult sau mai putin elegante ale gruparilor mai tinere, car

---

Final de tranzitie

Optzecist prin varsta, dar "doinasian" prin scriitura (formula este a lui Stefan Borbely si ii rezuma cel mai bine genealogia literara), prozatorul Gabriel Chifu nu-mi parea neaparat promitator de surprize, dar despre cel mai recent roman al sau am auzit vorbindu-se inca inainte sa apara la Polirom*

---

Cititorul "nimfoman"

Cititorul roman (y compris criticul) sufera de o ciudata "nimfomanie" in relatia cu scriitorul: acestuia din urma i se cere, cu fiecare carte, tot mai mult, tot mai bine, mereu altceva. Dupa o carte mare trebuie sa urmeze o carte si mai mare. Dupa o carte care a consacrat, una in aceeasi gama se che

---

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5