Dirijabile şi motani (Chenzina literară)

Ca prozator, Florin Manolescu se plasează între „bijutierii“ fantaşti, alături de Alexandru George, Radu Albala, Ov.S. Crohmălniceanu, Costache Olăreanu, dar au fost numiţi în aceeaşi serie şi Cristian Tudor Popescu, Mircea Opriţă sau Voicu Bugariu.

---

(Post)comunismul în buclă (Chenzina literară)

Bulgakov şi Ovidius! Sub aceste comparaţii strivitoare, datorate postfaţatorului Bogdan-Alexandru Stănescu, se chinuie să reziste romanul lui Ioan Lăcustă Replace all (Colcăiala)*, apărut postum. O carte uneori viguroasă, alteori încâlcită, turn

---

Statui de suflet (II)

Privind dinspre scrisorile adunate de Monica Pillat în Sufletul nu cunoaşte distanţele*, Pia şi Dinu Pillat apar ca semisfere complementare ale aceluiaşi întreg armonic. L-am putea numi fie „Pillaţii“, fie „Brătienii“, fie pur şi simplu buna burghezie interbelic

---

Statui de suflet (I)

Până nu demult, sertarul memorialistic din care s-a hrănit viaţa editorială românească dup㠒90 părea închis. Înţesat de jurnalele şi amintirile de închisoare publicate în deceniul zece, stratificat de receptarea entuziastă a unor titluri (de la jurn

---

Vitalitatea cu sens negativ

Ca autor de literatură, Doina Ruşti înclină spre zbenguieli baroce, egal tentată însă de clarificări în zona istoriei recente. Cu acest bagaj, şi-a făcut loc în doar câţiva ani alături de doi prozatori cu bibliografie voluminoas㠖 Dan Stanca &#

---

Paradisul defect

Când un dramaturg scrie proza, trebuie sa ne asteptam ca doreste sa scape de constrângerile genului, sa zburde neîngradit de spatiul scenic, sa pluteasca pe buclele digresiunilor, sa multiplice, sa „balteasca“, sa se roteasca în cercuri concentrice. Dimpotriva, când un prozator vrea sa scape de toa

---

Dramuitorul de nuante

„Mai am un jurnal din anii urati – nu stiu daca sa-l public – din 1980–1985. Unui singur prieten i-am dat sa-l citeasca si mi-a zis ca sunt cam rau. Totul e real in acel jurnal. Nu stiu daca eram rau. Am sa-l recitesc“ – promitea Livius Ciocarlie intr-un interviu din 2005. Cu dintii de lana. Jurnal

---

Bizutaj de stat

In Romania, tinerii nu prea mai rad. Cu vreo 10 ani in urma, inca mai auzeai scolari chicotind fara motiv in metrou. Acum, moda emo ne-a facut vecini de calatorie cu adolescenti sumbri, unisexuati, ascunsi dupa jaluzele de par negru, pieptanat in ochi, arborand metodic insemnele deprimarii: haine ne

---

Ce-a mai ramas

In randul generatiei mele, mitul Clujului a contat. Multi am leganat ideea carturariei echinoxiste, a blazonului inatacabil al celor care lucrau la Dictionarul Scriitorilor Romani, sub coordonarea profesorului Zaciu: Marian Papahagi, Ion Pop, Aurel Sasu, Ion Vartic s.a. Ne impresiona, cu siguranta

---

Consideratii pe langa

Cand Cristian Mungiu a luat Palme d Or cu filmul lui despre un avort clandestin in anii lui Ceausescu, bucuria mi-a fost dublata de o mare dezamagire: in studioul unei televiziuni, un confrate al laureatului, nu mai putin faimos, explica acru ca juriul de la Cannes a ajuns la momentul Romania dupa

---

Stop-cadru, pe final

Dupa cateva carti de istorie recenta, filme documentare si talk-show-uri de televiziune cu mare audienta, Stelian Tanase revine brusc la proza cu un roman surprinzator - de aproape 600 de pagini - si declara ca aici va ramane. Nu pot sa nu-mi amintesc o scena de prin 1975, cand eram studenti si am

---

O fereastra stearsa nemteste

Cum oare putea fi scutit Filip Florian de scarmanari cartitoare dupa succesul bulversant al cartii lui de debut (Degete mici, 2005)? Dupa trei ani si mai bine, inca nu e complet eliberat din plasa perfida a laudelor si premiilor asezate straturi-straturi peste intrarea sa, nitel buimaca, in arena li

---

Cum ajungi american

Ador libertatea cu care scriu in romaneste autorii nostri plecati peste granita. Departe de terorismul de scurta respiratie al formulelor la moda in tara, ei scriu pur si simplu, de regula despre ei insisi, despre ex­pe­rien­tele lasate in urma in Romania, despre traume

---

Iertarea ca armura

Impresionanta a fost dintru inceput, in scrisul Ioanei Nicolaie, incapatanarea dul­ce a sinceritatii - o alta sinceritate decat cea curenta in noua literatura, care recur­ge deliberat la transcrierea bruta, brutala chiar, a trairilor, la suspendarea reflexiei in favoarea st

---

Arcanele luciditatii (II)

Dar unde sunt iluziile?   Primii ani la Paris trec sub anestezia oricarei panici le­gate de mijloacele de subzistenta - si aici, din nou, ima­­­gi­nea pare perfect conforma cu ultima Monica Lovi­nes­cu. Prietenii fac aproape totul, intind discret

---

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5