prima pagina

Nu voi uita prea curând ziua de 1 decembrie 2009 din cel puţin două motive: 1. La 20 de ani de la Revoluţie, primarul oraşului Timişoara, dl. Gheorghe Ciuhandu, pe care mulţi dintre noi l-am sprijinit timp de mai multe legislaturi pentru a se menţine în funcţie, indiferent de opţiunile noastre politice pentru un partid

Răzvan Georgescu este scenaristul şi regizorul filmului Testimony (în română, Testimonial), care a luat în anul 2008 Premiul Europa la Berlin pentru documentar TV. Abia în această săptămână filmul, pe care îl văzusem deja în casa unor prieteni apropiaţi şi apoi la DocumFest 2008 la Timişoara, unde a luat Premiul special al juriului, va fi difuzat pe TVR 1, vineri, 17 aprilie, după ce a rulat în cinematografele din Germania şi pe canalul

Doi scriitori afirmati, Radu Pavel Gheo si Dan Lungu, din­tre care al doilea e si sociolog, autor al unui volum de is­torie orala realizat in mediul muncitoresc iesean, au pro­pus unor colege scriitoare de diferite calibre si ge­ne­ra­tii (lipsesc, cu o exceptie, generatiile nascute inainte sau in timpul celui de al doilea razboi mondial si pre­cum­pa­neste generatia celor nascute dupa 1948) sa scrie de­spre experienta lor de viata in comunism.* Nu e vorba

Intr-un interviu din ziarul Adevarul din 16 iunie 2008, dupa ce evoca bunele sale relatii cu intelectualii si ti­tlu­ri­le de Doctor Honoris Causa, conferite de doua pres­ti­gioa­se universitati clujene, IPS Bartolomeu Anania e in­­tre­bat de reporter (George Radulescu), in ce orizont de timp situeaza reunificarea crestinilor in aceeasi Biserica. Ras­punsul e dat in doi timpi, pe care ii voi evoca pe rand. In prima parte a raspunsului sau, inaltul prelat afir­­ma:

Nu e vorba aici, cum s-ar putea crede, de o noua punere la cale a partidelor din Romania, cuprinse deja de febra alegerilor, nici de cine stie ce comploturi cu caracter secret, ci de o alianta al carei nucleu e deja vechi si care s-a constituit tacit inca din primele luni dupa revolutie, de cei care nu doreau inlaturarea regimului comunist si nu dadeau nici doi bani pe democratie. Dupa lunile sau chiar anii agitati, cu inscenari si violente de strada grave, dupa ce au acceptat cu greu, la presiunea

In recent publicatul raport al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania1, un capitol intitulat Securitatea si metodele de recrutare a informatorilor ne da nu doar o imagine clara asupra chestiunii in cauza, ci ne si familiarizeaza cu un limbaj in care indivizii sunt definiti in functie de situatiile de rol pe care il ocupa in cadrul unei actiuni informative, desfasurate dupa un protocol bine stabilit. Oricine patrunde in lumea aceasta paralela, guvernata de reguli care

 Sambata, 8 decembrie 2007, ora 16: in Sala Octogonala a Universitatii Central Europene din Budapesta s-a deschis expozitia cu titlul The Unopen Society, organizata si realizata sub egida Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii de Germina Nagat, directoarea Directiei investigatii, impreuna cu Razvan Mihai Popa, Loredana Popa, Madalin Hodor, George Visan si Adrian Abrudan, colegi din aceeasi directie. Ei au fost cei care au selectat, prezentat si montat documentele, dand in acelasi

Un punct de plecare   Prima mea experienta de cercetare a unui dosar de urmarire de catre Securitate a fost sa fie unul privitor la colectivizarea in comuna Domasnea, din ju­de­tul Caras-Severin. Am ajuns astfel, tot pen­tru prima oara, sa fac interviuri cu martori ai colectivizarii din aceasta comuna, in august 2001 si apoi in septembrie 2002, dupa ce ii cunoscusem pe o parte dintre ei, din aceste dosare, in calitate de urmariti. Dosarele consultate in 2001 la DJAN Ca­ras-Severin

Cartea lui Traian Ungureanu  Despre Securitate. Romania tara "ca si cum"* vine intr-un moment cat se poate de potrivit si poarta semnele unei minti lucide, a unui analist stralucit. Indiferent ca vorbeste despre fotbal sau abordeaza teme ale dezbaterii contemporane de mare actualitate, o face cu privirea unui antropolog. E, adica, sensibil la contexte si diferente si la raportul dintre practici si campul reprezentarilor, ideilor si credintelor de care ele sunt guvernate. O astfel de

Memoria deportarilor in Baragan din iunie 1951 are deja o istorie. Carti de marturii, documente, fotografii, studii alcatuiesc o bibliografie substantiala ce radiografiaza din diverse unghiuri evenimentele in perspectiva timpului care trece si a intrebarilor pe care prezentul le pune. Raspunsurile au adus informatii noi, determinate de completarea marturiilor orale sau scrise cu documente de arhiva, dar, mai ales, au dat contur evenimentului prin sensurile pe care i le atribuie. Comparand intre ele

Tradusa din franceza de Monica Parvu cu mare acuratete, cartea despre evenimentele din 13-15 iunie 1990 pe care ne-o propun Mihnea Berindei, Ariadna Combes si Anne Planche* e o carte document, extrem de bine intocmita si de informata. E, de fapt, a doua editie a acestei carti, aparuta** la scurta distanta de evenimentele pe care incearca sa le restituie in succesiunea lor cronologica, dar si in logica lor speciala. Am ezitat sa utilizez termenul deja incetatenit de "mineriada" ca sa ma

Trantit la pamant In anul 1949 Iulie am fost chemat la aeroportul din Turda de catre tov. Colonel Patriciu, unde am fost instruit in problema chiaburilor, unde si cand trebuie sa dau cu ei de pamant si sa trantim la pamant (a se citi: a impusca) si sa raportam ca a vrut sa fuga, sau sa dezarmeze organele noastre. Peste cateva zile a venit si tov. Lt. Colonel Cuteanu, dansul la fel mi-a spus ca unde linia Partidului nu se poate aplica sa luam unul sau doi chiaburi, ii impuscam in marginea comunei,

O carte dublu premiata            Dincolo de valoarea lor simbolica, cele doua premii pe care le-a primit Adriana Babeti in 2005 pentru cartea sa Dandysmul. O istorie* - premiul Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Romania si cel pentru critica si istorie literara al Uniunii Scriitorilor din Romania - subliniaza faptul ca avem de a face atat cu o lucrare de specialitate de inalt nivel, cat si cu o performanta scriitoriceasca de

O carte ce are deja o istorie  La trecerea dintre ani ramai cu regretul atator carti despre care ai fi vrut sa scrii si nu ai apucat sa o faci. Cartile citite si despre care ar merita scris sunt inevitabil mai multe decat cele pe care ajungi sa le comentezi. Regretele devin mai mari atunci cand propria tacere ti se poate parea, dintr-un motiv sau altul, vinovata. Asta am simtit în urma cu cateva saptamani, cand am auzit ca Adriana Georgescu a murit la Londra. Vestea avea sa îmi

“Obiectivele” Nu e lipsit de interes sa vedem cum si pentru ce au devenit obiective, adica tinte predilecte ale Securitatii si informatorilor ei, o parte dintre deportatii în Baragan. Am amintit deja trecutul lor politic, dar si zvonurile si observatiile negative fata de situatia în care se aflau, ambele consemnate în rapoarte sub rubrica “Manifestari dusmanoase si stari de spirit”. Destul de frecvent, sunt mentionate în primele luni parasiri de domiciliu, dar si tentativele de a lua legatura

“Manifestari dusmanoase” Cum se vede viata noastra daca o privim dinspre dosarele de Securitate? Cand si cum, in ce scopuri a fost utilizata povestirea partiala sau extinsa a vietii si cine o povestea sau mai precis o interpreta? Nu “beneficia” de acest interes decat o anume parte a populatiei, cei identificabili la un moment dat sub una sau alta sau sub mai multe din categoriile etichetate drept dusmani de clasa, exploatatori, chiaburi, sabotori, instigatori, agitatori, certati cu regimul, elemente

Batranetea si moartea sunt subiecte incomode intr-o lume preocupata intens de prezentul ei si care face din hedonism aproape o religie. La fel se intampla cu boala, suferinta, saracia, disperarea, nebunia, in general cu tot ce stanjeneste o perceptie fericita a lucrurilor si te confrunta cu slabiciunile fiintei umane. Orice forma de vulnerabilitate e privita cel putin cu suspiciune, pentru ca in oglinda ei poti contempla acea parte pe care o refuzi, de vreme ce societatea cultiva ca valori supreme

Citind volumul lui Alexandru Lungu ziditor de umbre/ inaltand zadarnicii, mi-am spus cat de nedrept e ca poetii, mai ales cei trecuti de varsta de mijloc, cu atat mai mult cei aflati departe de tara (dar si cei de aici, dar mai putin implicati in ceea ce se numeste viata literara, cum e Mircea Ivanescu, de pilda), nu isi au criticii lor fideli in Romania, insotitori de drum si ecou al acestei miraculoase arte, care se face din infinitezimale si imponderabile diferentieri si acordari intre cuvinte,

Gelu Ionescu apartine unei generatii stralucite de intelectuali al caror exil a insemnat o pierdere pentru universitatile romanesti si pentru climatul cultural romanesc in general. Daca nu ar fi sa-i amintesc din aceeasi generatie decat pe Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Sanda Golopentia, Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, si tot ar fi suficient pentru a argumenta aceasta afirmatie. Ei si-au implinit destinul intre timp prin alte parti, afirmandu-si valoarea si castigandu-si sau reconfirmandu-si notorietatea.

Cartea Ruxandrei Cesereanu e o interesanta radiografie a unei memorii aflate in curs de constituire (la care ea insasi participa), memoria acelui Decembrie 1989 patetic, tragic, ambiguu, la care facem azi referinta ca la un moment de rascruce al istoriei noastre recente. Mai bine zis, e o radiografie a unei parti a acestei memorii, cea pe care o constituie cartile pe care unii din actorii, martorii sau comentatorii acelor evenimente, unii dintre ei intr-un fel sau altul "interesati", au tinut sa