prima pagina

Acolo unde metodele clasice de informare sunt greu de utilizat din cauza regimurilor politice şi a lipsei banilor sau acolo unde religia seculară şi tradiţia ignoră timpurile moderne şi multitudinea de ameninţări noi care apar în calea individului, trebuie găsite alte căi prin care mesajul despre pericole trebuie livrat. „Cetăţenii nu fac sex în Uniunea Sovietică“ e una dintre replicile unui banc vechi, auzit în şoaptă, cu

Montarea lui Hamlet ridică numeroase şi serioase probleme. Credibilitatea reprezentării fantomei pe scenă este situaţia care dă consistenţă oricărui spectacol. Ediţia a VII-a Festivalului Internaţional Shakespeare, desfăşurată între 23 aprilie-4 mai la Craiova, a avut o agendă îndrăzneaţă, concentrându-se în exclusivitate pe Hamlet. Prinţul danez a vorbit în letonă, poloneză, germană, japoneză,

Ultimele zile ale lui Oscar povestite de Dumnezeu şi Tanti Roz. Cu Oscar şi Tanti Roz, teatrul redevine un spaţiu al excelenţei, unde spectatorii vin să vadă adevărul. Lesley Lawson este o Tanti Roz adevărată. N-am îndrăznit încă să o întreb câţi oameni a văzut murind, dar cred că mii: de toate vârstele şi de toate culorile. Sunt sigură că a vorbit cu toţi, i-a ascultat, le-a şters lacrimile, le-a

Pentru un pragmatic, Beckett nu este un autor. Teatrul său este un antiteatru, iar personajele sunt nişte coji de banană uitate pe jos. Talentul său e motiv de derută pentru unii şi admiraţie pentru alţii: în artă - tot ce a fost nou la momentul creării rămâne nou pentru totdeauna. Piesele lui Beckett reprezintă un fel de catalizator ale cărui posibilităţi nu au fost încă pe deplin explorate, înţelese şi folosite

Văzând în 1938 pentru prima dată un televizor şi imaginile emise, eseistul american E.B. White scria într-un articol în Harper’s Magazine: „Părerea mea este că televiziunea va constitui marea încercare la care va fi supusă lumea modernă. (...) Triumful sau prăbuşirea noastră va depinde de televiziune – de acest lucru sunt sigur“. Odată cu deschiderea Olimpiadei de Iarnă de la Vancouver, trebuia să înceapă cele 14 zile de linişte

Ultima premieră a Teatrului de Comedie este un spectacol bine preparat. Nu te face să râzi cu prima replică şi nici cu primul gest, dar te cucereşte cu fiecare minut de poveste. În 1996 era publicat romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjørnsen, care avea ca protagonişti doi adulţi cu probleme speciale. Sistemul medical şi de protecţie socială îşi făcuse datoria şi îi adusese pe linia de plutire, aşa că cei doi nu aveau

Datorită regizorului Michael Moore, filmul documentar s-a transformat iremediabil în ultimii 20 de ani. Realitatea, sub forma unui eveniment sau fapt, nu mai este documentată obiectiv. Michael Moore şi-a luat libertatea inserării unui fir narativ care începe să controleze perspectiva din care spectatorul cunoaşte cele întâmplate. Schimbarea cronologiei unor evenimente, reconstituirile unor momente cheie, interviurile luate unor martori – comentate public şi adnotate

Aeroportul internaţional Dubai este un spaţiu contradictoriu: o imensă clădire modernă, înaltă cât să acomodeze două rânduri de palmieri răsăriţi din beton; un imens supermarket în care se pot cumpăra de toate, unde o sticlă de apă şi o doză de suc natural de portocale costă un dolar. E greu de crezut că de aici, în 18 octombrie 2007, s-a îmbarcat Benazir Bhutto pentru întoarcerea ei istorică la Karachi,

Criticul de teatru ar fi cu siguranţă cel mai bun analist politic: i-a întâlnit pe toţi acei bărbaţi cu sceptru şi coroană care de 2.500 de ani îşi procură Puterea. Dacă Shakespeare scria despre regi, dramaturgul contemporan ar trebui să nu neglijeze preşedinţii şi oamenii politici ca potenţiali parteneri. Richard Nixon, Bobby Kennedy şi Nicolae Ceauşescu sunt, dincolo de istorie, un alt fel de motiv pentru cortina

În 26 martie 2009, la Teatrul Barrymore a avut premiera Regele moare (Exit the King) de Eugène Ionesco, un spectacol cu angajament limitat, avându-i în distribuţie pe: Geoffrey Rush (Regele Bérenger) şi Susan Sarandon (Regina Marguerite). Spectacolul era o reluare americană a versiunii din 2007 produsă în Melbourne (Australia), cu aceiaşi doi mari actori în rolurile titulare. Pentru Susan Sarandon a fost primul rol pe Broadway, după o absenţă de aproape 40

Dacă s-ar fi născut culoare, ar fi fost cu siguranţă negru – refugiul tuturor celorlalte culori; dacă ar fi trebuit să fie obiect, samovarul i-ar fi definit cel mai bine personalitatea. Cehov – proprietarul literar al unei livezi cu vişini, al unui pescăruş, înrudit cu un anume unchi Vania şi admirator a trei surori plecate de la Moscova – pare să-şi fi ascuns adevăratele intenţii scriind la o maşină Enigma, criptând

Dansul este o artă care se conturează din mişcare, ritm şi intensităţi, folosind corpul uman ca instrument, fără prejudecăţi şi limite cu privire la ce e bine şi ce e rău în felul în care spaţiul exterior este folosit, iar interiorul revelat. Marii dansatori sunt capabili să transmită stări puternice, tehnica individuală şi sensibilitatea artistică contopindu-se într-un amestec care se propagă

„Nefiind un sceptic, cred că ne îndreptăm spre un colaps al sistemului teatral care, la ora asta, funcţionează prost. E o vină a sistemului, pentru că, în mod normal, teatrul ar trebui gândit pe bază de contracte. Sistemul actual ne îngroapă pentru că totul e lăsat la voia întâmplării, iar teatrul nu se poate face aşa. Teatrul trebuie făcut într-un timp dat - pentru că eu cred că teatrul e o energie.“ (Dragoş Buhagiar,

La 1 iulie, yahoo.com afişa numele Pinei Bausch pe locul 10 la categoria Cele mai populare căutări, o poziţie publică neobişnuită pentru una dintre cele mai mari figuri ale dansului contemporan, care, la acea dată, împărţea lista cu Michael Jackson şi Farrah Fawcett. Era evident că se întâmplase ceva. Semăna cu chipurile pictate de Picasso în operele sale timpurii: faţa alungită, cu trăsăturile căzute. Degetele

Dacă ar fi de sancţionat spectacolele proaste, care dintre cele două rele ar fi mai puţin rău: spectacolul de tipul „literatură în costume“ sau spectacolul care şochează, a cărui estetică îmbogăţeşte şi adânceşte urâtul? Rodrigo García nu face „literatură în costume“. Spectacolele sale, de cele mai multe ori etichetate ca scandaloase, încep să devină periculoase şi nocive, făcând sigur trecerea de

Nimeni nu s-ar fi gândit că Jocul de-a vacanţa se joacă cel mai bine, în 2009, într-un birou, un spaţiu larg şi neutru, la fel oriunde în lume, cu lambriuri, scaune ergonomice, cu laptopuri, xerox, mochetă, neoane şi tavan fals. Nimeni în afară de Radu Afrim, un regizor cu un nonconformism clarificat. „Dar nu voi accepta cu niciun preţ (chiar cu riscul de a nu fi deloc jucat) să-i dau rolul lui Toni (n.r., Toni Bulandra). Ar strica totul“, nota în

De la începutul stagiunii curente, în septembrie 2008, Teatrul Metropolis a găzduit mai multe premiere: Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, Ajutorul (Imnul) de György Schwajda, Femeia din trecut de Roland Schimmelpfennig, Hamlet de William Shakespeare, Cum m-am lăsat, după romanul Cum m-am lăsat de gândit de Hannes Stein, Pijamale de Mawby Green şi Ed Feilbert. Acestor 6 noi producţii li se alătură un număr de alte 12, unele dintre

Gala Premiilor UNITER din acest an a fost imaginea fidelă a unei aristocratice lumi teatrale româneşti decimată de un capitalism în criză şi repopulată cu indivizi a căror voce şi-a pierdut din acurateţe şi ascuţime, devenind figuranţi într-o lume culturală condamnată de intervenţionismul birocratismului politic. Mă refer aici (şi) la ciudatul dialog între Ion Caramitru – preşedinte UNITER, director al Teatrului

Prolog Moda teatrului politic nu tine de Razboiul Rece. Totusi, in anii 80 apare ideea ca un spectacol de teatru poate fi un examen de constiinta si act de atitudine protestatara. Teatrul a fost o prezenta puternica in toata Europa de Est si a oferit un sprijin important pentru popularizarea ideilor privind schimbarile politice care se impuneau. De exemplu, in Praga lui 1970, publicul se ridica in picioare si aplauda cand Masa din Trei surori de A.P. Cehov rostea: "Pleaca armata...".Dupa iunie 1989

Penultima criza economica Statisticile economice ale anilor 70 arata ca intreaga decada a fost un moment dificil pentru economia si societatea americana, o schimbare intr-o directie gresita. Preturile au inceput sa creasca, paritatea dolar-aur a fost abandonata si astfel moneda americana a trecut printr-o depreciere rapida. Rata somajului a crescut, atingand limite ingrijoratoare, asemanatoare cu cele din anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial. In sistemul monetar si bancar au avut