prima pagina

Cu moartea lui Pierre Chaunu, plecat dintre noi cu numai câteva zile înainte de Claude Lévi-Strauss, dispare încă unul dintre reprezentanţii emblematici ai istoriografiei franceze de după ce de-al doilea război mondial. Admirator al lui Fernand Braudel – va vorbi despre lectura Mediteranei... ca despre o „minunată descoperire“ –, a căutat să producă un fel de echivalent atlantic al acestei cărţi mitice, publicând, începând din 1955, monumentala istorie

Rusia a avut mereu nevoie de o Europă divizată, măcinată de conflicte, pentru a juca pe acest continent un rol pe măsura ambiţiilor ei. O Europă unită este, pentru naţiunile mici din Est, şansa istorică de a limita, după aproape trei secole, capacitatea de intruziune şi de dominaţie a Rusiei. Perspectiva de a trăi constant sub presiunile exercitate prin şantaj energetic poartă, de câtva timp, pe meleagurile noastre,

La 11 noiembrie se implinesc 90 de ani de la incheierea primului razboi mondial. In Romania s-a uitat ca fara 11 noiembrie nu ar fi existat 1 decembrie 1918   In Romania, memoria primului razboi mondial se afla, de mult timp, intr-un con de umbra. Aniversarea datei de 1 decembrie a reusit sa marginalizeze memoria razboiului ca experienta colectiva. In memoria noastra, participarea Romanie la razboi a devenit un fel de anticamera istorica a marii uniri. Importanta zilei de 1 decembrie a crescut

Culorile razboiului se intituleaza o expozitie deschisa in iunie la Cercul Militar si care ne pune fata in fata, de o maniera neasteptata, cu unul dintre rezultatele cele mai putin cunoscute ale propagandei de razboi romanesti din anii 1941-1945: peste 150 de desene si acuarele, realizate de "pictorii-desenatori" ai "plutoanelor de propaganda" aflate in subordinea Sectiei de propaganda a Marelui Cartier General. Raspanditi la diferitele unitati combatante, unii dintre ei erau

Ca istoric, Lucian Boia a preferat intotdeauna sa scrie in rasparul ideilor gata facute, a temelor impuse si a adevarurilor celor mai comun acceptate. Este, banuiesc, unul dintre principalele sale stimulente intelectuale. Atunci cand, inainte de 1989, Burebista si Mircea cel Batran - rebotezat din gerontocratica precautie "cel Mare" - erau obligatoriu analizati nu doar in colocviile mai mult sau mai putin stiintifice, dar pana si in adunarile de partid, Lucian Boia publica doua carti despre

Andrei Oisteanu a fost bine inspirat adunand intre copertele aceluiasi volum1  aproape douazeci de texte privitoare la Eliade si Culianu - articole publicate in revista 22, prefete, conferinte, interviuri -, ansamblu la prima vedere eterogen, dar care reflecta relatia complexa a autorului cu biografia si cu opera celor doua personalitati. O relatie extinsa pe doua epoci, inainte si dupa 1989, care a imbracat nu doar un caracter intelectual, ci si unul personal - Andrei Oisteanu s-a aflat in

Sub acest titlu a aparut, in primavara, la editura Stock, un volum ce reuneste transcrierile a saisprezece dezbateri animate de-a lungul a peste un deceniu de Alain Finkielkraut la postul de radio France Culture in cadrul emisiunii sale Répliques. Selectia convorbirilor, unele datand de la mijlocul anilor 1990, constituie, in acelasi timp, un inventar al interogatiilor si revendicarilor identitare ce traverseaza Franta zilelor noastre, o incursiune pe terenul memoriei si nostalgiilor colective

Specialista a istoriei comunismului si a relatiilor franco-sovietice, Sophie Coeuré s-a facut remarcata cu opt ani in urma cand a publicat in colectia Archives du communisme - dirijata de Stéphane Courtois la editura Seuil -  o istorie a propagandei sovietice si a filosovietismu­lui in Franta anilor 1917-1939¹. Daca François Furet - dis­parut in urma cu zece ani - ne-a lasat pe aceasta tema remarcabilul sau eseu istoric Trecutul unei iluzii¹, Sophie Coeuré

"Citesc inca o data despre Afacerea Dreyfus, asupra careia nu ma pot apleca fara ca inima sa imi bata mai tare" , nota in jurnalul sau Ernst Jünger la 29 aprilie 1945. "Aici, ca intr-un prototip fasonat cu grija de demoni, toate fortele epocii noastre apar la lumina zilei, fixate intr-un cristal cu multiple fatete. Procesul lui Dreyfus capata cu atat mai multa importanta cu cat istoria, in progresiunea sa, ii sporeste semnificatia." Fara sa o stie, Jünger nu scria altceva in preziua mortii lui

Vocea lui Virgil Ierunca succeda, firesc, cu o gravitate re­ti­nuta, unui scurt preambul muzical care ma tulbura intotdeauna si care parea ca deriva oarecum din rezonanta neo­bis­nuita a numelui acestui povestitor fara chip. Pentru adolescentul care eram, Povestea vorbei a reprezentat imaginea sonora a exilului romanesc, singura care mi-era accesibila si care ma facea sa inteleg ca acest exil si relatia sa cu Ro­mania aveau deja o istorie, dramatica - pe care o intrevedeam, o

Pe 18 mai, Camera Deputatilor din Franta a discutat propunerea unui grup de parlamentari care solicita completarea legii din 2001, prin care aceasta tara recunoaste genocidul contra armenilor din 1915, cu prevederi de ordin penal - un an de inchisoare si o amenda de 45.000 de euro - la adresa celor care ar nega public existenta acestui genocid. Modelul invocat este asa-numita Lege Gayssot, din 1990, care sanctioneaza negarea crimelor impotriva umanitatii, asa cum au fost ele definite in statutul

In articolul pe care-l consacra în Romania literara(1) volumului Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Sorin Lavric afirma ca “toata cartea� mea “se sprijina pe aceasta premisa: ca Miscarea Legionara a fost o miscare fascista si ca legionarul Eliade, aderand la o miscare fascista, a fost el însusi un intelectual fascist�. Tin sa spun, din capul locului, ca o biografie a lui Eliade al carei punct de plecare ar fi acesta nici nu ar merita scrisa. De altfel, punctul de plecare al oricarei reconstituiri

Cu trei ani în urma, ziarul Adevarul publica pe prima pagina povestea incredibila a primarului din Valenii de Munte care dezgropase din cimitirul local oasele militarilor romani cazuti pe acele locuri în 1916 pentru a face loc viitoarelor cavouri ale familiei si apropiatilor sai. Cand i s-a atras atentia ca profanase mormintele unor eroi, omul a replicat: “Eroi? Au fost eroi pe vremea lui Ceausescu. Acum nu mai sunt”. Pe un alt plan decat cel al moralei comune, acest episod ne pune în fata efectelor

Poate fi utilizarea insultei in politica un obiect de cercetare istorica la fel ca oricare altul? Jena intelectuala (daca nu chiar simpla pudoare) in fata unei categorii de manifestari ce par secundare si dizolvante pe terenul politicii nu este unicul obstacol in calea acestui tip de investigatie. Reconstituirea semnificatiilor mai mult sau mai putin obscure ale insultelor din trecut, a etimologiilor, imaginilor, fragmentelor de memorie asociate acestora, a relatiei dintre formele orale, gestuale

Inceput in anii 1980, volumul* ar fi trebuit initial sa se intituleze Intre tragedie si farsa. O istorie politica a comunismului romanesc de la Ana Pauker la Nicolae Ceausescu(1). Vladimir Tismaneanu a renuntat la acest titlu nemijlocit polemic pentru a concentra in formula Stalinism pentru eternitate rezultatul unei reflectii care decapeaza de o maniera unica structura mentala si comportamentala a elitelor comuniste romanesti. Autorul a recunoscut nu o data importanta propriei sale biografii in