prima pagina

În arhiva mea se află o ofertă de publicare, pe care am depus-o pe la începutul anilor ’90 la o importantă editură românească. Propuneam atunci să îngrijesc o ediţie critică Ioan Petru Culianu şi să editez – pentru început – un volum de studii româneşti. Cartea urma să cuprindă 16 studii şi articole publicate de Culianu (sau rămase inedite) privind cultura română. Documentul este datat 15 iulie 1991, la mai puţin

Se împlinesc o sută de ani de când, la 13/26 noiembrie 1909, s-a născut la Slatina Eugen Ionescu. Cu acest prilej, public un fragment dintr-o carte în curs de apariţie la Editura Polirom, intitulată Narcotice la români. Istorie, religie şi literatură. Cum comemorăm un scriitor clasic? Şlefuindu-i lespedea de pe mormânt? Lăcrimând patetic la poalele monumentului? (Re)citând nostalgic câteva clişee uzate şi abuzate? Sau încercând să aflăm

Pentru Marcel Iancu drumul către Palestina reface, în mod simbolic, Ieşirea din Egipt a poporului evreu, condus de Moise spre tărâmul binecuvântat „unde curge lapte şi miere“. În arhiva familiei lui Marcel Iancu se află, printre altele, o scrisoare inedită a acestuia, un document cu semnificaţii istorice, politice şi culturale. În septembrie 1938, Marcel Iancu scria familiei sale din Bucureşti de pe puntea unui vapor care îl purta de la Constanţa

Saptamâna trecuta, a avut loc la Bruxelles o întâlnire la care ati participat si dvs., în sistemul de conferinte-lobby din cadrul Parlamentului European, referitoare la condamnarea comunismului. Ce s-a întâmplat acolo? Conferinta s-a intitulat: Confruntarea cu trecutul comunist (Facing the communist past). Au fost doua manifestari legate între ele, pe 18 martie 2009, în cadrul Parlamentului European. Prima a fost organizata de László Tökés, membru al PE ca independent din România. O seama de invitati

Constient sau nu, fiecare demnitar, fiecare politician si fiecare persoana publica are o anumita stilistica a dis­cur­sului politic. Unii isi pregatesc singuri discursurile, altii isi angajeaza consilieri care le scriu. Unii mizeaza pe spontaneitate, altii o mimeaza. Exista, insa, la nivel na­tional, o „medie“ a stilisticii discursului public. Cu alte cu­vinte, la nivel macro (politicieni, autoritati, functionari, jur­nalisti, cetateni), poate fi decelat un anumit

Mihai Sora vs. Mircea Martin   Asistam, in ultimele luni, la o disputa me­diatizata (in Observator cultural, apoi in Timpul iesean), care are in centru edi­ta­rea operei scriitorului romano-francez, de origine evreiasca, Benjamin Fundoia­nu/ Fondane (Wechsler). Protagonistii impli­cati in dezbatere sunt doi importanti oa­meni de cultura: Mihai Sora si Mircea Mar­tin. Pe post de arbitru este Michel Caras­sou, detinatorul copyright-ului. In trama pie­sei apar,

Evaziune si subversiune   Anii ‘80 au reprezentat ultima faza a regimului co­mu­nist in Romania. Unii scriitori romani si-au plasat, atunci, su­biectele literare intr-o perioada cu unele caracteristici ase­manatoare: ultima jumatate de veac a epocii fana­rio­te. Despotismul si decadenta de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea rimau cu coor­do­natele socio-politice din ultimul deceniu al dictaturii co­mu­niste. Acest

Curiozitate profesionala In ceea ce priveste folosirea substantelor narcotice si ha­lucinogene, discursul aluziv si poetic al scriitorilor s-a mo­dificat esential odata cu intrarea in scena a pro­fe­sio­nistilor. Este vorba de farmacisti, psihiatri si neurologi romani, care in perioada interbelica au facut (pe diversi su­biecti sau pe ei insisi) experiente cu substante psi­ho­tro­pe. Este vorba de dr. Nicolae Leon (maselarita, 1929), dr. Vasile Sava (mescalina, 1929), dr. Gh. Marinescu

Tzara la Zürich: “Apa Diavolului ploua pe ratiunea mea”   Pentru poetii si artistii avangardisti, creativitatea, imaginatia poetica, libertatea spirituala, calatoriile onirice erau mecanisme mentale care se cereau nu doar incurajate si “biciuite”, dar si explorate. Oniromani prin definitie, ei nu au fost straini de metodele artificiale de provocare a “libertatii totale a spiritului” (formula lui André Breton, Manifestul suprarealist, 1924). In

Ion Barbu si Tudor Vianu   In ultimele doua episoade am analizat modul in care stupefiantele au influentat viata si opera poetului Ion Barbu. Cand lua narcotice, lui Ion Barbu ii placea sa aiba companioni. Un exemplu este prietenul sau Tudor Vianu.Cu el consuma uneori cocaina la inceputul anilor ’20, in Germania, unde se aflau amandoi la studii. "De la Berlin- ii scria Barbu lui Vianu la 27 octombrie 1922 - sa-ti aduc Cocà. Sa vedem Nürembergul prin[cocaina]!"Sau,

Balada eterica    Dosarul exegezelor poemului Riga Crypto si lapona Enigel este voluminos. Nu-l voi deschide acum. Voi aminti doar ca poemul a fost socotit ca fiind o "balada" (Ion Barbu insusi), un "cantec batranesc de nunta" (Tudor Vianu), o "fantezie" (Al. Philippide), un "basm" (Nicolae Manolescu), o "anecdota" (Serban Cioculescu), o "fabula", de fapt o "cantafabula" (Serban Foarta). Hermeneutii barbieni s-au intrecut

Emil Botta si “lectia de opium”   Este greu de facut o documentare completa referitoare la relatia poetilor interbelici cu stupefiantele, si asta tocmai pentru ca subiectul a fost si, din pacate, a ramas tabu. Un subiect care, atunci cand nu este ignorat (cel mai adesea), este tratat dintr-o perspectiva morala, si nu dintr-una istorico-literara. Cateva exemple pot fi totusi date: Emil Botta, Ion Barbu, Ion Vinea, Tristan Tzara s.a. Morfinofilia poetului Emil Botta tine de folclorul

Cu unele exceptii, cultura romana nu a beneficiat - precum cea franceza sau britanica - de o literatura propriu-zisa a extazului artificial. Totusi, experiente narcotice reale sau fictionale nu lipsesc in literatura romana. Voi da cateva exemple. Dupa parerea lui Adrian Marino, cel care a inaugurat la noi "literatura stupefiantelor, ca procedeu artistic de factura romantica"a fost Alexandru Macedonski. "Numai cine aiureaza / Nu ofteaza", scria Macedonski in 1892 (Porunci verlainiene).

Un subiect tabu   Cu doua decenii in urma, am publicat in Revista de Istorie si Teorie Literara (nr. 3-4, 1988)1 un studiu despre folosirea plantelor narcotice si halucinogene in spatiul carpato-dunarean. Am cercetat marturii istorice si folclorice, incercand sa urmaresc fenomenul din antichitate pana in epoca moderna, interesandu-ma utilizarea plantelor psihotrope de catre populatia autohtona anume in scopuri magico-rituale. Etnologii romani au eludat, de regula, subiectul utilizarii

La 3 decembrie 2007 s-au împlinit douazeci de ani de la trecerea în nefiinta a prietenului Dorin Liviu Zaharia (1944-1987). Un personaj straniu din mitologia Bucurestilor, complet inclasabil. Muzician, compozitor, rocker, hippie, poet, eseist, filozof autodidact, un creator de surprinzatoare ispravi culturale. Îl numeam uneori Zacharias Lichter, dupa cunoscutul personaj al lui Matei Calinescu. Dar era greu de detronat porecla lui din adolescenta, Chubby. Îi fusese atribuita

Perioada amniotica (1932-1933)   In arhiva Muzeului National al Literaturii Romane exista un set de fotografii de o valoare deosebita. Sunt poze ale unui grup de tineri in jur de 25 de ani, fericiti, aflati intr-un "joc de-a vacanta" in Muntii Bucegi. In fotografiile facute in iulie 1932 ii descoperim pe Mircea Eliade (recent intors din India), Mihail Sebastian (recent intors de la Paris), Haig Acterian, Mircea Vulcanescu, Dan Botta, Mihai Polihroniade, Marietta Sadova, Floria Capsali,

Modul in care s-a purtat presedintele Traian Basescu pe data de 19 mai cu Andreea Pana, o ziarista insistenta si provocatoare de la televiziunea  Antena 1, a fost dezamagitor. Confiscarea telefonului si folosirea unei expresii cu conotatie rasista ("tiganca imputita") nu sunt fapte de demnitatea unui presedinte de stat, fie el si suspendat.  Este drept ca presedintele si-a cerut scuze publice si i-a trimis un buchet de flori jurnalistei. Este drept, de asemenea, ca pot fi invocate unele

Nu cred ca Mircea Eliade, sau oricare alt scriitor, ar trebui comemorat in termeni hagiografici. Lui Eliade insusi i-ar fi displacut o asemenea abordare. Omagiile festiviste mai degraba oculteaza viata si opera unei personalitati. Cu prilejul centenarului Eliade, am incercat sa prezint in revista  22 aspecte mai putin cunoscute si controversate din viata istoricului religiilor: activitatea cultural-diplomatica (nr. 10, 6.III.2007) sau angajamentul sau politic (nr. 14, 3.IV.2007). Acum prezint

S-a vorbit mult in ultimele zile - si pe buna dreptate - despre faptul ca presedintele Traian Basescu s-a razgandit si nu si-a mai dat demisia  "la cinci mi­nute dupa votul de suspendare din Parlament". S-a spus ca, prin acest gest, Basescu si-a pa­tat onoarea si si-a stirbit capitalul de incredere pe care il acumulase. S-a sustinut, de asemenea, ca imaginea lui, de politician dintr-o bucata care isi res­pecta promisiunile, a iesit sifonata din aceasta poveste. Pana acum, acesta a fost de

In jurul anului 1986, cand coordonam rubrica  Mythos & Logos la Revista de Istorie si Teorie Literara, am propus celor din conducerea redactiei (Nicolae Flo­rescu, Dan C. Mihailescu s.a.) declan­sa­rea in paginile publicatiei a unei dezbateri privind angajarea lui Mircea Eliade in Miscarea Legionara. A fost un proiect uto­pic la care am renuntat curand pentru ca ni s-a parut indecent sa il initiem imediat dupa trecerea in nefiinta a savantului. In plus, am luat in considerare si urmatoarele