prima pagina

Cât de diferită e scena politică românească faţă de cea de acum 95 de ani? Recitind, zilele acestea, unele pagini din admirabilele memorii ale lui I.G. Duca, m-am întrebat – banală întrebare – ce-ar fi făcut în zilele de azi oamenii politici din timpurile despre care tocmai citeam (perioada neutralităţii României, 1914-1916), confruntaţi fiind cu problemele noastre – criză economică, inundaţii, corupţie, reformă administrativă,

Îmi pun uneori o întrebare care nu e chiar filosofică, deşi, mă tem, nici nu e foarte departe. (Asta dacă acceptăm ideea subtilă că întrebările care nu pot fi închise printr-un răspuns univoc sunt mai curând filosofice.) Aşadar, ce se ascunde în spatele unor statistici de tipul: „în anul cutare, numărul furturilor din locuri publice a crescut

Oare intervenţia sau neintervenţia într-o dispută publică să fie legitimă numai atunci când ai fost tu însuţi atacat (sau nu), având de dat (sau nu) o replică sau când, în general, ai un interes personal de susţinut? N-aş fi crezut că recenzia mea Idoli şi idolatri la cartea lui Sorin Adam Matei şi colaboratorii, Idolii forului,

Judecătorii  CC nu pot fi traşi la răspundere niciodată. Trăim într-o dictatură. Nu a lui Băsescu. Nu a guvernului. Nu a partidelor. Nici măcar a mogulilor. E altceva, nemaiauzit şi nemaivăzut. Nu are egal, cred, pe nicăieri şi e fără nume. E o dictatură pe care manualele de ştiinţe politice o ignoră,

Consideraţii pe marginea volumului Idolii forului, coordonat de Sorin Adam Matei şi apărut de curând la Editura Corint.Destui autori (chiar dacă sunt şi excepţii, precum Mircea Flonta, Vasile Morar, Bruno Ştefan sau Caius Dobrescu) dintre colaboratorii la volumul Idolii forului, inspirat de Sorin Adam Matei, vor nu numai să-i critice pe cei pe care ei îi

Sorin Adam Matei inventează nişte idoli pe care apoi, cu o sfântă indignare, tot el îi doboară de pe soclu. Impresionant curaj, faptă măreaţă! Sorin Adam Matei, autorul mult discutatului volum Boierii minţii, a lansat săptămâna trecută, la Bookfest, în calitate de coordonator şi autor, un volum colectiv, Idolii forului, (Corint,

Nu e obişnuit ca un guvern, după mai puţin de şase luni de la intrarea în funcţie, să devină atât de antipatizat precum Guvernul Boc. Se va spune însă că şi împrejurările au fost ostile: criza economică mondială şi mai ales „europenizarea“ ei în ultimele luni, criza politică din ultimele luni ale anului trecut, cât şi

În fizica cuantică există, cum se ştie, „principiul incertitudinii”. Una dintre consecinţele sale este următoarea: încălcînd pentru un moment legea conservării energiei, o particulă poate „împrumuta” din nimic energie pe care nu o restituie imediat, ci după un interval de timp relativ scurt. Cu cît particula e mai mică, cu atît împrumutul poate fi mai generos şi poate dura mai mult. Şi, cum energia e masă, rezultă că pot

A umbla în aceste zile la vânătoare de vinovaţi pentru reducerea preconizată de salarii, pensii şi de diferite ajutoare de stat e un sport naţional, binefăcător psihologic, dar, din păcate, fără efect în umplerea buzunarelor. Primul la rând - parcă desemnat de soartă şi de statură la rolul de vinovat de serviciu – e premierul

Stiam că Rusia lui Putin nu este nici Elveţia, nici Suedia, că violenţa, abuzurile, corupţia, autoritarismul sunt aici la ele acasă. Dar lectura cărţii schimbă această perspectivă încă banală pe una dramatică: Rusia de azi este pur şi simplu un stat fascist. Zilele acestea – de când s-au anunţat tăieri masive

Ce e de făcut atunci când „corpurile constituite“ autonome funcţionează degenerat împotriva interesului public? Cândva, înainte de alegerile din 2009, d-l Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial, i-a şocat pe unii jurnalişti, chipurile mai slabi de înger, declarând existenţa unui „război al presei cu democraţia“. Cum, s-au întrebat unii,

Agenţia Naţională de Integritate a decedat prin grija Curţii Constituţionale. Cum, n-aţi auzit nimic zilele astea? Ceva ca un suspin cosmic, sosit la un moment dat, pe seară? Nu? N-aţi fost atenţi, desigur. Vă uitaţi la mugurii copacilor care începeau să crape şi să dea flori şi frunze noi sau eraţi atenţi la

Cum ar fi fost ca Voicu să fie secretar de stat la Interne? Cred că nu suntem chiar puţini zilele acestea cei care, după ce am citit încremeniţi „stenogramele Voicu“, aflând cum îşi negocia acesta intervenţia cu afaceristul Căşuneanu, cum obţinea promisiuni slugarnice de la doi judecători de la Înalta Curte, între timp aşteptând noi cu

Înlocuirea, prin hotărâre de guvern, a d-lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER cu d-l Vladimir Tismăneanu, cât şi unele modificări, din aceeaşi hotărâre, în statutul instituţiei nu încetează să producă unde de şoc în apele tulburi ale gazetăriei româneşti. Săptămâna trecută,

Propunerea pentru un Senat ales prin vot indirect arată degringolada PSD. Presat să răspundă în ce fel vede schimbarea constituţională de trecere la un parlament unicameral, PSD pare a fi răspuns: „în nici un fel“. Căci propunerea sa alternativă de amendare constituţională n-a făcut deocamdată

Orizontul omului obişnuit de azi e la fel de îngust ca al celui de pe vremuri. Hrănit cu televiziune, cu romane „populare“ şi presa tabloidă, omul nostru e autist. Crede că întreg universul se roteşte în jurul micii lui ţărişoare, că taman la el e cel mai rău sau cel mai bine de pe lume. În epocile

Dedic acest mai vechi articol, republicat după 16 ani, lui Andrei Gheorghe, consilier de imagine al ministrului Finanţelor Publice şi recidivist în felurite scandaluri, care, recent, după ce a comis un accident de maşină şi a refuzat să accepte prelevarea de sânge, a declarat că legea „există pentru a fi discutată“

PSD nu poate fi reformat, oricine l-ar conduce, pentru că PSD este reprezentativ pentru o anumită Românie, neschimbată în linii mari de cel puţin o generaţie. Schimbări în PSD, lupte intestine în PSD, congres în PSD, reformă în PSD: după alegeri, presa a capătat un subiect gras de care nu se mai satură. Totul

Faptul că în trena lui Mircea Geoană, Traian Băsescu sau a oricui alt om politic se plimbă vreun doctor în energii cosmice, vreun astrolog sau vreun maestru în cine ştie ce formă de meditaţie nu mă deranjează excesiv. Suntem cu toţi fragili înaintea necunoscutului şi a vieţii şi nu trebuie să

Exagerând, dar nu prea mult, am spune că ceea ce este bomba nucleară în raport cu o centrală atomoelectrică, sau drogul în raport cu medicamentul, sau comunismul în raport cu fraternitatea umană este CSM-ul nostru în raport cu principiul independenţei justiţiei: adică un abuz diabolic care răstoarnă pe dos născociri