prima pagina

Înlocuirea, prin hotărâre de guvern, a d-lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER cu d-l Vladimir Tismăneanu, cât şi unele modificări, din aceeaşi hotărâre, în statutul instituţiei nu încetează să producă unde de şoc în apele tulburi ale gazetăriei româneşti. Săptămâna trecută,

Propunerea pentru un Senat ales prin vot indirect arată degringolada PSD. Presat să răspundă în ce fel vede schimbarea constituţională de trecere la un parlament unicameral, PSD pare a fi răspuns: „în nici un fel“. Căci propunerea sa alternativă de amendare constituţională n-a făcut deocamdată

Orizontul omului obişnuit de azi e la fel de îngust ca al celui de pe vremuri. Hrănit cu televiziune, cu romane „populare“ şi presa tabloidă, omul nostru e autist. Crede că întreg universul se roteşte în jurul micii lui ţărişoare, că taman la el e cel mai rău sau cel mai bine de pe lume. În epocile

Dedic acest mai vechi articol, republicat după 16 ani, lui Andrei Gheorghe, consilier de imagine al ministrului Finanţelor Publice şi recidivist în felurite scandaluri, care, recent, după ce a comis un accident de maşină şi a refuzat să accepte prelevarea de sânge, a declarat că legea „există pentru a fi discutată“

PSD nu poate fi reformat, oricine l-ar conduce, pentru că PSD este reprezentativ pentru o anumită Românie, neschimbată în linii mari de cel puţin o generaţie. Schimbări în PSD, lupte intestine în PSD, congres în PSD, reformă în PSD: după alegeri, presa a capătat un subiect gras de care nu se mai satură. Totul

Faptul că în trena lui Mircea Geoană, Traian Băsescu sau a oricui alt om politic se plimbă vreun doctor în energii cosmice, vreun astrolog sau vreun maestru în cine ştie ce formă de meditaţie nu mă deranjează excesiv. Suntem cu toţi fragili înaintea necunoscutului şi a vieţii şi nu trebuie să

Exagerând, dar nu prea mult, am spune că ceea ce este bomba nucleară în raport cu o centrală atomoelectrică, sau drogul în raport cu medicamentul, sau comunismul în raport cu fraternitatea umană este CSM-ul nostru în raport cu principiul independenţei justiţiei: adică un abuz diabolic care răstoarnă pe dos născociri

Reducerile cu cheltuielile în stil contabilicesc, făcute de funcţionari din birou, vor afecta serios procesul educaţional. Anunţul MEC că va reduce circa 15.000 de posturi din sistemul preuniversitar, începând cu 15 septembrie 2010, trebuie înţeles numai ca parte a măsurilor anticriză impuse de FMI, de micşorare a

Exemplu de deformare a mesajului şi de manipulare grosolană la Realitatea TV, luni seara. Titlu mare, roşu, la „Ora de foc”: „Băsescu jură: nu va fi linişte”. Discursul de învestitură al preşedintelui de după-amiază cuprindea de fapt fraza: „Nu am promis în campania electorală linişte...” Este ca şi cînd am spune că este acelaşi lucru expresia „îţi promit că nu vei primi un cozonac” (că tot vine Crăciunul)

Mărturisesc că, acum ceva vreme, nu-mi închipuiam că alegerile din 2009 vor fi dominate de atâta patimă şi mai ales de ură. Nu chestiuni economice fundamentale, nu planuri pentru restructurarea statului sau a instituţiilor au determinat, în fapt, opţiunile majorităţii publicului, ci decizia pasională de a

De ce PSD a ales această contestare în trombă, care riscă să devină un dezastru imagistic pentru partid şi şeful său? De ce nu a decis măcar acum, după o renumărare a voturilor nule, să recunoască rezultatul alegerilor? De ce caută să se discrediteze cu orice preţ? Nu ştiu cum

N-avem guvern, căzut de două luni prin moţiune de cenzură; n-avem buget, n-avem banii promişi de FMI, n-avem măsuri anticriză, n-avem ministru de interne (suspendat), ba constatăm că nici preşedinte nu vom avea prea curînd, de cînd PSD a cerut CCR anularea celui de-al doilea tur de scrutin. Aşadar, n-avem nici măcar democraţie, după cum clamează acum indignat PSD, fiindcă s-ar fi furat alegerile. Am totuşi o veste

Dimensiunea prea amplă a coaliţiei anti-Băsescu a fost, de fapt, punctul ei nevralgic. După ce mai multe institute au dat exit-poll-uri cu Geoană învingător, ce-i drept, la mică distanţă de preşedintele în funcţie, după ce fiesta s-a declanşat, imprudent, deopotrivă la pesedişti

Cred că aproape nimeni (jurnalişti, analişti, public) nu susţine că există un alt învingător clar al dezbaterii televizate de joi seara decât Traian Băsescu. A fost, în definitiv, confruntarea dintre un om cu personalitate şi vitalitate şi o mască pusă pe un sistem, care mască s-a întâmplat să se numească Geoană. Detaliile sunt de prisos. Ceea ce doresc acum este să îndemn la prudenţă. Da, Băsescu

Cu câteva zile înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale, simt nevoia să explic cititorilor mei votul pe care îl voi depune în urnă. Voi vota cu Traian Băsescu şi încă fără niciun fel de ezitare. Ceea ce nu înseamnă că îl văd pe Traian Băsescu ca pe un cavaler imaculat al dreptăţii.

Agitaţie mare. Întîlniri de taină, repede dezvăluite – „moguli” cu candidaţi, moguli cu moguli, candidaţi cu foşti candidaţi. Înţelegeri solemne: „Jos Băsescu”, care e „scelerat, cretin şi comunistoid”. (Patricius dixit.) Război total contra „dictatorului” care „a nenorocit ţara” (periclitînd afacerile „mogulilor”). Sus, ca un soare, străluceşte marele plan  – „proiectul Johannis”. Minunat! Dar unde-i neamţul-miracol,

Este improbabil că Geoană va putea mobiliza, numai cu răcnete tip „jos Băsescu“, un electorat dezamăgit acum şi care îl iubeşte pe el măcar la fel de puţin ca şi pe Băsescu. Cu numai 2% înaintea lui Geoană, Traian Băsescu are de dus o luptă dură pentru a câştiga în cel de-al doilea

În cursul dimineţii de luni, un Crin Antonescu cam palid, cu o voce cam sumbră, a apărut înaintea camerelor, declarînd că în nici un caz nu va da consemn de vot în favoarea lui Băsescu pentru turul doi. Mai mult: va direcţiona votul liberalilor către Geoană, dacă acesta va sprijini „proiectul Johannis”. Aşadar, capitularea liberală s-a produs repede şi sigur. Abia cu o seară înainte, Antonescu profera invective împotriva „mogulilor”,

Un Băsescu aparent obosit şi marcat de „istorie”, un Geoană, semănînd tot mai mult cu un mecanism de ceasornic de partid şi un Antonescu volubil şi superficial – cam aşa mi s-au părut cei trei candidaţi. Marele perdant – dacă se poate spune aşa ceva – mi s-a părut Antonescu. El avea înainte miza cea mai mare – intră sau nu în turul doi. Nu cred că va reuşi să depăşească handicapul ce-l desparte de al doilea

Sunt actualele alegeri expresia unui conflict „între presă şi democraţie“? Dacă presa se prostituează pentru interese politice şi economice, atunci democraţia se construieşte pe cadavrul unei asemenea prese. Sau invers. Felul în care s-a discutat în ultima săptămână despre încercarea lui Sorin Roşca