De același autor
Criza ucraineană aglomerează pe zi ce trece pericolele pentru Moldova, iar cea mai clară dovadă sunt îngrijorările prietenilor noștri americani, care ne ajută să înțelegem mult mai bine gravitatea situației decât declarațiile liniștitoare ale guvernanților de la Chișinău. Vizita de duminică a Victoriei Nuland și a unor oficiali din Departamentul Apărării de la Washington a putut fi citită drept un puternic mesaj de susținere a Republicii Moldova ca stat independent, integru și democratic, într-un moment de grea cumpănă.
Cele 10 milioane de dolari oferite de americani pentru securizarea frontierelor relevă, indirect, slaba preocupare a guvernărilor de după 1991 de la Chișinău pentru consolidarea capacităților de apărare a țării.
Occidentul a avertizat Rusia să nu destabilizeze Republica Moldova și a decis amplificarea prezenței NATO în Europa de Est, pentru a nu permite resovietizarea acesteia. Există însă primejdii de ordin intern, pe care doar clasa politică de la Chișinău le poate demantela.
Joi, 3 aprilie 2014, în Parlament va fi dezbătută moțiunea de cenzură a PCRM al adresa Guvernului Leancă. Comuniștii au acuzat autoritățile că s-ar fi alăturat sancțiunilor occidentale la adresa unor înalți demnitari de la Moscova. Nu contează că vehiculează o informație falsă – Moldova a susținut doar sancțiunile împotriva foștilor oficiali ai regimului Ianukovici –, nu contează pretextele, contează faptul că moțiunea a fost acceptată și că dezbaterea ei va avea loc.
Logica e simplă. Republica Moldova a votat Rezoluția Națiunilor Unite de condamnare a Rusiei pentru anexarea Crimeii. Comuniștii vor să doboare Guvernul Leancă și să zădărnicească semnarea Acordului de Asociere. Cu siguranță, Moscova îl va aprecia pe Voronin pentru o asemenea ispravă.
Premierul, speaker-ul, șefii fracțiunilor parlamentare au întâmpinat cu destulă nonșalanță noua moțiune de cenzură a PCRM. După eșecul tentativelor similare din toamna trecută, în interiorul puterii pare să se fi instalat un soi de relaxare, alimentată de încurajările și generoasele infuzii de capital din partea Occidentului – relaxare pe care nici măcar sondajele defavorabile Coaliției nu reușesc să o atenueze. Or, această convingere a infailibilității se poate dovedi un anestezic foarte nociv.
În doar câteva luni, după Vilnius, lucrurile s-au schimbat dramatic: Rusia a atacat Ucraina, iar la Chișinău am înregistrat câteva operațiuni de corupere a deputaților din Coaliție – Stratan, Chiorescu, Arhire (acestea au fost numele vehiculate). Suspectă a părut și demisia intempestivă a unui alt deputat din PD, Bolboceanu, care s-a declarat „dezamăgit de politica moldovenească”, dar nu a părăsit Parlamentul. Poliția a reținut doi indivizi angajați în acțiunea de corupere și au fost confiscate mari sume de bani, aparent destinate acestui scop. Însă nu e deloc sigur că încercările de „cumpărare” a parlamentarilor nu au continuat cu metode mai subtile, mai camuflate, întrucât este incomparabil mai ieftin să dezbini majoritatea de guvernământ pro-europeană decât să forțezi Nistrul cu tancurile. Nu ar fi cazul ca șefii de partide să se asigure de loialitatea colegilor lor?... Pentru a exclude orice accident de parcurs, ar trebui să se discute și cu PL, și cu deputații neafiliați, iar verificarea cvorumului și a voturilor exprimate în Legislativ să se realizeze cu maximă rigoare și vigilență.
Nu le cerem guvernanților să afișeze o mină posacă înaintea dezbaterii din Parlament, am vrea doar să știm că aleșii noștri și-au luat toate măsurile de precauție pentru a evita o catastrofă națională, cea pe care ar putea-o provoca eventuala reușită a unei noi diversiuni din partea comuniștilor. Mai ales că n-ar fi prima dată când am rata o șansă istorică, într-un moment favorabil pentru Moldova.
Articol publicat si pe site-ul europalibera.org.
