Asalt asupra gunoaielor

Prezenţi mai ales în spaţiu virtual, tinerii din Lets do it, Romania! pregătesc de aproape un an o amplă mişcare socială de implicare a cetăţenilor, „indiferent de etnie, religie, statut profesional“, în cel mai ambiţios proiect naţional de ecologizare a ţării. Inutil să reamintim ceea ce fiecare dintre noi constată de amar de ani de zile: în cele mai formidabile peisaje, în râurile de munte, la liziera pădurilor, pe câmpuri, în copaci, dar şi la marginile localităţilor, ambalaje de toate soiurile, vechituri, fiare contorsionate, resturi organice în diferite stadii de descompunere prin care câini vagabonzi şi rozătoare cenuşii mişună în voie fac parte, cu fatalitate, din viaţa noastră.

Într-o discuţie mai veche, Mihai Şora reflecta asupra relaţiei contorsionate a românilor cu spaţiul public: în vreme ce casa, curtea sunt tratate de majoritatea românilor ca incinta securizantă şi aproape sacră, având parte de toate îngrijirile şi „împodobirile“ posibile, îndată ce omul iese în afara acestei arii, rupe, strică, murdăreşte cu duşmănie tot ce-i iese în cale.

O gospodină care îşi freacă zilnic faianţa şi strânge de pe covor scame invizibile nu ezită să arunce pe geam, în stradă, cojile de cartofi sau scrumiera plină. De ce oare? Mihai Şora opina că românii s-au deprins ca spaţiul public să nu le aparţină; ba mai mult, să-l perceapă ca ostil, un loc în care nu numai că nu se simt în largul lor, dar în care chiar se aşteaptă să fie agresaţi (de miliţie, în comunism) şi, prin urmare, se „răzbună“ pe el ori de câte ori au prilejul. Subtilei observaţii mai trebuie să-i adăugăm şi un anume specific al nostru, balcanic, unde ideea de curăţenie e relativă, în cele din urmă, o lipsă de civilizaţie, mult mai vechi decât comunismul. A-ţi imagina, într-un asemenea context, că faci turism într-un spaţiu infect este un non sens, vizibil de peste 20 de ani în România. Din cele 100 de milioane de tone de gunoi, produse anual, o bună parte ajunge în natură. Nimeni, nici măcar petrecăreţii de weeckend, care vin cu produsele în portbagaj şi care nu sunt deranjaţi câtuşi de puţin de gunoaiele produse de altfel şi de ei, nu-şi va lăsa de bună voie banii printre PET-uri şi pungi de plastic.

Tinerii din Lets do it, Romania! îşi propun „curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Mormanele de gunoi pe care le vom identifica şi pe care le vom curăţa în cadrul acestei campanii sunt gunoaiele aruncate de către cetăţeni (fie ei localnici sau turişti) în arealele naturale. În mormanele de gunoi nu se includ zonele în care au fost transportate deşeuri cu utilaje şi depozitate sistematic (acestea fiind gropi de gunoi ilegale). Arealele curăţate pot fi atât pe uscat, cât şi pe apă“.

Operaţiunea „presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass-media pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă“.

Proiectul doreşte ca, pe lângă degajarea de gunoaie, să-i conştientizeze pe cetăţeni „cu privire la importanţa conservării mediului şi a civilizării semenilor, adoptării unui comportament responsabil“, dar şi a „conştientizării autorităţilor asupra depozitării neconforme a deşeurilor“, a firmelor de specialitate, a persoanelor publice.

Aflată în faţa marelui asalt al gunoaielor, echipa de tineri a terminat de cartografiat, la nivelul fiecărui judeţ, spaţiile de curăţat – pe una dintre paginile de site ale proiectului, poţi vedea câte o zonă, practic acoperită de „obiective“ (citeşte mormane de gunoi) – şi a făcut câteva „repetiţii“, în primăvară, la Cluj, Râmnicu Vâlcea şi Sibiu. Pâna în prezent, Ministerul Mediului, cu toate organismele anexe, inclusiv Garda de Mediu, şi Ministerul Educaţiei şi-au anunţat participarea. Iniţiatorii proiectului vor însă să atragă, pe lângă ONG-uri prietene, autorităţi locale şi centrale, operatori de salubritate, colectori, reciclatori, trusturi de media, firme de publicitate, persoane publice. Dar, până acum, în afară de Leonard Doroftei, boxeurul, şi Smiley, un cântareţ, nu am auzit de alte personalităţi dornice să se implice. Televiziunea şi Radioul publice sunt aşteptate să apară inteligent şi creativ, înainte ca ideea să fie adjudecată pervers de, să zicem, un Tatulici.

Aşadar, o mână de tineri au decretat pe 25 septembrie Ziua de Curăţenie Naţională, chemând la treabă, umăr lângă umăr, oameni de toate felurile. Fără nicio legătură, nu-i aşa?, cu Ziua de Rugăciune, propusă de nu ştiu care parlamentar dormitând cu calculatorul în faţă şi mobilele în buzunar, ca zi liberă, încă una, întru lenevire, după atâta muncă. După cum, nicio legătură cu grevele care se coc de pe acum, pentru toamnă, când sindicatele politizate îşi vor scoate oştile pe străzi. De altfel, politicienii, toţi, ar trebui să se simtă umiliţi de iniţiativa tinerilor de la Lets do it, Romania!. În absenţa politicilor publice pe care ar trebui să le elaboraze (cum ar fi, de pildă, degajarea României de gunoaie!), dar nu o fac, politicienii noştri îşi găsesc sensul doar pe platourile unor televiziuni, unde pălăvrăgesc despre orice.

Ultimele sondaje de opinie arată nu doar prăbuşirea PDL (în fapt, o revenire la normal, după gonflarea nerealistă datorată efectului Băsescu), ci prăbuşirea încrederii populaţiei în cei care fac doar politică de televizor. Ţara noastră a absorbit numai 10% din fondurile europene (polonezii, 80%), dar nu văd politicieni smulgându-şi părul din cap pentru asta; în schimb, FMI este tratat ca un cămătar jecmănitor care urmăreşte „să-şi plaseze“ banii (Ruşanu dixit) şi care ar trebui trimis acasă, conform lui Patriciu. Premierul ţării, neobositul Emil Boc, anunţă pentru 2011 mărirea salariilor, concomitent, practic, cu primirea primului fluturaş cu salariul micşorat; în fine, EBA, ajunsă la Parlamentul European prin protecţie paternă, o admonestează înţepat pe Monica Macovei, care nu vrea să renunţe la obsesia ei cu anticorupţia. Ş.a.m.d.

Confuzie şi dezgust. Cam asta e tot ce mai inspiră azi clasa politică. Iată de ce percep iniţiativa tinerilor de la Lets do it, Romania! ca pe o gură de oxigen, de multă vreme dorită. //