Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
Politica | Editie scrisa
16.10.2012

Etica mioritică. Episodul Cărtărescu

de Mihaela Miroiu 

1734 afisari din 21.02.2013 | 28 comentarii

Îl citesc pe Mircea Cărtărescu din anii ‘80. Nu am încetat niciodată să o fac1, deşi timpul acordat literaturii în viața mea actuală este, din păcate, insuportabil de mic. Respiră talent în fiecare rând, în fiecare gând. Respiră o foarte consistentă și diversă cultură2 devenită a doua natură. În anii ‘80 îl citeam3 cu voluptatea omului care se refugiază de hidoșenia dictaturii în minunile altuia, ale seamănului din Șoseaua Ștefan cel Mare, care, pe un colț de masă, țesea artă adevărată, orb și surd la mediocritatea cleioasă a lumii tinereții noastre. O țesea ca păianjenul, o țesea cum compunea Mozart, spre cumplita pizmă a lui Salieri care, sărmanul, muncea atât de mult, cu efecte atât de anoste față de cele ale junelui din care muzica ieșea ca dintr-o fântână nesecată4. În anii ‘90, în plină economie de bazar și de kitsch, pe o altă masă de bucătărie din Colentina, Cărtărescu zămislea alte minuni ale unificării intelectului cu imaginația și sensibilitatea, pe care le așteptam și le citeam în tot mai împuținatele oaze de refugiu, într-o tranziție în care, cei care puteam, aveam totul de făcut. Și această stare de grație a lecturii s-a prelungit în anii 2000, la fel de proaspătă ca la prima citire a Visului. Spun prima, fiindcă cei care se adapă de la literatura grea cât o întreagă filosofie știu că asemenea cărți se re-recitesc, re-revizitează iarăși și iarăși, în alt moment de viață, cu altă experiență. Pentru mine Mircea Cărtărescu este Nobelul.

Am făcut rar exerciții de admirație. Este greșeala mea și a multor altora care, apreciind gândirea critică, am reacționat public mai ales când „arde casa“ și mult mai puțin când ea se construiește. Pentru mine, cărțile lui Cărtărescu fac parte din fundația casei noastre comune, cultura română, și din crenelurile caselor noastre culturale europene și internaționale. În aceste condiții reacționez iarăși doar când alții pun coctailuri Molotov la fundație și scuipă pe creneluri.

Nu mă refer aici la cei câțiva inși care se lățesc în fiecare zi pe obrazul de sticlă al lumii noastre neoproletcultiste după formula: Niciodată golul n-a sunat mai tare, ci și la mulțimea de comentatori plini de bărbăție în anonimatul lor care umplu ziarele online, la personaje care își asumă identitatea și au curajul opiniei. Iar opinia lor copleșitoare este aceea că Mircea Cărtărescu a supt sângele poporului ca să ajungă pe lista de nominalizați pentru Nobel. Această reacție, în cazul majoritar, nu exprimă sindromul Salieri (care măcar era capabil să recunoască valoarea și talentul altuia și, la rândul său, era producător de muzică), ci exprimă sindromul mioritic.

Balada strămoșească Miorița, socotită reper fundațional al culturii populare alături de Balada Mănăstirii Argeșului, este, la o lectură directă, o poveste în care doi ciobani, roşi de invidie pe reuşitele celui de-al treilea (oi mai multe, mândre şi cornute, cai învăţaţi, câini mai bărbaţi), nu procedează deloc raţional, nici pe varianta morală (să negocieze asocierea, să dorească să înveţe metodele de a ajunge la astfel de rezultate, să cumpere cai, oi şi câini), nici pe varianta raţional-imorală (să-i fure avutul). Nu. Cei doi ciobani reacţionează pentru stingerea conflictului (care era de fapt o stare de tensiune derivată din reuşita celui de-al treilea şi nereuşita lor), într-un mod care l-ar stupefia pe orice trăitor în civilizații bazate pe etici moderne sau postmoderne, ba chiar și pe cei trăitori în morale tradițional-religioase bazate pe regula de aur5, anume: vor să stârpească termenul de comparaţie6. Nu degeaba această baladă a fost selectată pentru canonul literar al oricărui învățăcel autohton. E Tradiția. Sigur că este o speculație ceea ce afirm acum, dar îmi pare că balada, deși poate că este descriptivă, are valențe normative: nu ne spune doar ce s-a întâmplat illo tempore, ci și ceea ce trebuie să se întâmple în cazul în care cineva se găsește să rupă rândul strategiilor de supraviețuire leneșe sau șmechere și să o ia într-o direcție de dezvoltare onestă, inteligentă și, mai grav, creativă. Competitivitatea și talentul sunt insuportabile pentru spiritele mediocre, dar invidioase; au forța unui complex de castrare.

 

Etica mioritică este norma de comportament prin care tensiunile şi conflictele se rezolvă prin anularea (batjocorirea, denigrarea, calomnierea, anihilarea, distrugerea) termenului de comparaţie care ne pune într-o situaţie defavorabilă. Este o etică anticoncurenţială, a conservării sărăciei, nevoilor şi neamului. Efectul ei vizibil este acela că oamenii valoroși și competitivi sau pleacă în lumi cu fundamente morale care încurajează afirmarea, sau se pierd, uneori chiar pleacă de tot dintre noi, bolnavi de inimă rea. Acum, este drept, eticienii mi-ar reproșa: comportamentul mioritic nu are nimic moral în el, dimpotrivă. Totuși, cum putem noi să numim această regulă de funcționare în societatea noastră mereu candidată la ultimul loc în Europa? În câte domenii mai putem cocheta cu Premiul Nobel? Herta Müller, oricât de valoroasă, nu îl lua dacă nu pleca, la fel ca și, mult înainte, George Palade. Un seamăn de-al nostru, de aici din „satul cu miniștri“, ne face onoarea să rămână și să scrie pentru noi și pentru lumea largă căreia i-a câștigat respectul și admirația. E drept, face și gazetărie fiindcă pentru rubrica din Evenimentul Zilei este plătit net mai bine decât la Universitatea din București, de unde ia un salariu aproape de media pe economie. Mărturisește explicit acest lucru în Zen. Jurnal 2004-2010. Păcate grave: a avut legături cu Institutul Cultural Român pe vremea „odiosului Patapievici“, care ne-a denigrat țara noastră mioritică și, pe deasupra, deși este cetățean, are opinii politice. Păcatul de moarte este însă altul: de ce o tulbura el oare dulcea și liniștita noastră mediocritate năclăită? //

Note:

1. Cred că am citit cam tot, cu excepția unuia dintre volumele de poezie și a Enciclopediei zmeilor.

2. Cine îi citește cărțile, mai ales Levantul și Orbitor, știe bine că sunt rezultatul internalizării unor lecturi substanțiale de istorie, filosofie, științe sociale, ba chiar și biologie (cazul Orbitor).

3. Volumele de poezie și Visul (devenit, în edițiile Humanitas, Nostalgia).

4. Vezi în acest sens ficțiunea dramaturgică a lui Peter Shaffer (1979), Amadeus, cunoscută mai ales prin ecranizarea cu același nume în regia lui Milos Forman (1984).

5. Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!

6. Am dezvoltat această idee în volumul: Dincolo de îngeri și draci. Etica în politica românească, Polirom, Iași, 2007.

Cuvinte cheie: Mircea Cartarescu.Miorita.Nobel, intelectuali, solidaritate

 

Comentarii (28)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 25.03.2013 | Maria a scris:
    … Pacat ca te-am cunoscut! Va veni si ziua aceea… Cand iti voi aminti de mine … Chiar daca atatia ani au mai trecut! Cand am sa iti scriu scrisoare… Ca sa inteleaga orisicine! … Pacat ca te-am cunoscut! Treptat am sa dezvaluiesc mumia, fara s-o crezi, pornind c-un gest abrupt Iar poleiala cojii masluite, a anilor impertinentei, va divulga coclitul surd. Voi reda in secvente, asemeni unui Sisif, esenta otravita din care chiar ai supt Dar cu cuvantul potrivit as scrie… Exprimand totusi inexplicabilul Absurd! Insa unde este scris cum sa redai ticalosia vanduta ca un lucru sfant … Iar lasului cum sa ii spui cand dupa fapta iti hlizeste, sulita implantand? Cineva ma indruma!… Imi da ragaz si iarasi scormonesc dupa acel cuvant. Nu banuiesc ce iarasi o sa-mi spuna… Mai caut inca dezlegatorul gand! Aproape stiu ca iti voi vedea fata, ca faptei savarsite chip nou sa ii fi zugravit Si voi privi piticul sufleteste ghebosat, ce-ai fost si vei ramane, moarte daruind. Tesut esti ca vascul, in vorbe slefuite, aratat la inceput. Cu firul sarpelui otravit! Cand nu poti discerne raul inchistat, gata sa plesneasca, Moartea vine zambind! Dar chipul slut ce ti-am descoperit, orbeste cautandu-l, nu pot sa il privesc Cand in viata mea nu ai sa reprezinti decat impersonalul figurilor grotesti! … Daca le cazi pe mana, distrug asemeni cataclizmelor ce din senin lovesc. Cum sa gasesti cuvantul potrivit redarii absurditatii in care apoi te regasesti? Inca ma intreb de ce ti-am scris rascolind trecutul ca in nisip proaspat cernut Cand plamadindu-ti lesia, numai dezinteresul sa te maturizezi ai exacerbat? Cand asa de simplu ar fi fost, omului care se respecta, mai departe sa fi trecut Cui i-ai demonstrat ce poti si unde e ironia… Sau te crezi, a fi totusi, barbat? Dar a venit si ziua aceea… Cand ti-am amintit de mine … Chiar daca atatia ani au mai trecut! Cand ti-am scris doar o scrisoare… Ca sa te stie orisicine! … Pacat ca te-am cunoscut!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 15.03.2013 | Maria a scris:
    ... Ma scuz acum, daca despre Etica Mioritica as mai avea de spus cate ceva... Caci strabatand un drum, printre hatisuri as zice... Am inteles si ce spunea altcineva... Despre aceia care mai mult sa patrunda in semnificatia expresiei nu au putut Ca sa accepte o realitate... Pentru care nu toti s-au nascut! ... Si asemeni mie... Mai degraba printre straini sa traiasca au hotarat Decat acasa sa ramana... Cu povara constiintei si cu sufletul doborat! *** … De ce astazi mai bine de pe aici zic, ceea ce am de zis? Altundeva, de ce am plecat si mai bine la staini traiesc, asa am descris: … Sa nu vomit in casa romaneasca Crezand ca acolo voi gasi ce imi doresc… … Caci OMENIA e o floare prea aleasa … Dar nu toti o cunosc si pretuiesc. Dar de-mi va face altul rau… … Stiu cel putin… Nu e de neamul meu! *** *** Ce-mi zice vocea ce si ea cu anii somnul mi-a rapit? Mai bine la straini trai, chiar daca pe cei dragi i-ai parasit! Cand sufletul ti l-a slutit doar un Infect… Pandind ca un misel! Strainul n-are cum sa-ti faca raul, ce ti l-a facut el! *** … Razleata in viata si-n drumu-mi, Dupa raspuns, la intrebari scormonitoare, cotrobaiesc Intr-o lume astazi staina mie, pe care-am lasat-o in urma … Fara a banui cum am sa o regasesc. Caci in timp ce eu amintirea la piept inca o strang … Ca de acel loc sa nu ma dezlipesc O voce imi sopteste intr-una… Nu mai privi in urma! … Caci de unde m-au batjocorit, nu am ce sa primesc! *** Despre… ETICA MIORITICA SAU… Batand pe umar… Obiectiv Ialomita. *** … Ce crezi TU, Doamne *** Dupa atatea zile, cand tot i-am rugat… … Despre invatatura din Scoala… ce NICI EI n-au luat? Ce zici despre Balada Miorita… a Romaniei Ticnite Si omida ce le roade sufletele la niste coji de substanta golite? … N-ai zice… la fel… ca Nimic n-au invatat? Dupa ce… Unuia cu baltagul ... Alteia cu ghioaga in ceafa le-au dat? … Cand mai nou, dupa acelas principiu, pe unul la zid l-au amutit… Sa nu poata ADEVARUL sa-l fi grait! … Ce zici TU… Nu crezi ca avand totul clarificat Atunci trebuiau in lume iesi cu sufletul impacat? … De aceea numai corupatorii s-au profilat Ce ca la drumul mare, banii multimii… greu castigati Mai rau decat tiganii… si i-au luat? … Dar stim!… Baltagul asteapta undeva! Chiar daca o femeie… ADEVARUL la LUMINA sa SCOATA, se va incumeta! *** *** ... Suflete ciuntite! Veniti la circul civilizatiei!... Unde himere poposesc... ... Caci in micimea ce-o descrie... Lumea ramane un Grotesc! Fantoma banului strapunge o lume ca un fariseu Iar cei ramasi candva in urma... Mai spera la un curcubeu. Au disparut toti zeii... care primeau candva ofranda-n dar Dar suflete nevinovate sacrificate-s totusi... De cei ce n-au habar! Apoi, dosita ramaie faradelegea, ce pe muteste au savarsit-o... In catacombe in care abjectul eu al omului... Fiinta au mucegait-o! Alesi din toana bolnavului cuget, cand sufletul este deja degradat Sant cei care randul ingroasa apoi... Al v

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 02.03.2013 | Maria a scris:
    … Floarea de crin Al lumii mers il studia retrasa, Floarea de crin… Si el cu gand ascuns o cantarea Dar cum nu i-a-nteles candoarea… O biciui numai in toana, fiind doar jucaria sa. … Iar albul ei imaculat il improsca cu rautatea unuia crescut a deveni poltron, Apoi, satisfacut ii mai hlizi si-n fata… Desavarsindu-si farsa in ieftinu-i foileton. Nedumerire toata era floarea… Cu cap plecat povara jocului marsav purtand Apoi, doar ploaia implora, norocului stirbit sa-i dea un sens… In tristu-i gand. Dar cum sa speli acel murdar si rautatea ne-nteleasa… Ce albul fara mila a hulit? Si cat sa treaca pana sa intelegi in fine… Ca nu un om astea le-a savarsit!? Asa sant florile slutite!… De-abia au inflorit si ochii lacomi, reci, deja pandesc! Frante-s si aruncate, cand nici n-au ofilit!… A doua oara inimi moarte le slutesc! Care-i valoarea vietii altuia… Cand banul nu o poate masura ca sa ii dea contur? Ca praful este deseori suflata, de parca nu ar fi… Al omului cel mai valoros bun! … Triste figuri sug vlaga acestui pamant… Cu sufletu-ncarcat de rautate! Doar un convoi sinistru ce inmormanteaza toate valorile de om cu demnitate! Rapace creaturi invart la roata lumii… Ceva sa stoarca din esenta ei neaparat! Iar cei mai slabi sant trasi in vreo capcana, din care-apoi nu mai au de scapat. … Si-asa auzi de cate-o fata, ce caraghiosi, cu suflet mort, in lume au tarat Intr-o totala anonimitate… Caci s-o batjocoreasca acasa… Lasii curaj nu au avut! Cu promisiuni desarte, ca viata-n mana altuia sa-ti pui… Cum stie raul incanta! Pana isi incolteste prada in dubiosul colt… Apoi, nici Domnul nu mai poate ajuta! Trec luni… Trec ani!… Dar deodata un zvon razbate si la urechea lumii surde Cu strigate-nfundate, catre cer!… Ea insa ce le-ar amuti pe loc… Sa nu le-asculte! Nu tocmai astazi o fi ziua, cand prilej i se va da de cantarit, de un nou inceput… Dupa ce inerta si cu ochelari de cal si-a acceptat subrezimea… Dar numai a tacut?! Dispar valorile-intr-o lume ce mult pretinde-a merita… insa-i in suflet stearpa! Iar cei ce sufletul si-l vand trec cu batalionul mortii… Un tavalug ce-asteapta! Dar nu au flori de semanat… Retrase flori de crin, imaculate, mai sant destule inca Nu stiu? Pana si haina scumpa neintrerupt, fara respect purtata… Otreapa o s-ajunga! Asa vor trece iarasi anii si-si vor jeli destinul… Cu ochii mari dar intr-un gol captat! Vor astepta timpuri mai bune, dar altii trebuie sa vina, sa faca munca ce-au uitat! Dar viermii seaca ne-ntrerupt a omului maduva… De o societate morbida protejati! … Cica asa ceva se intampla… In lumea paranoida, demagoga… A celor declasati!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.10.2012 | Andrei B a scris:
    Nu stiu ce e cu noi, dar parca am avea incapatzanate tendinte sinucigase colective. Mai grav e ca ele lovesc cu o constantza de metronom si nu de azi de ieri. Dar parca niciodata spatiul public romanesc nu a fost mai devalizat de mojicie, saracie spirituala si mitocanie decat astazi.
    • 20.10.2012 | Io din popor a raspuns:
      Andrei B : ei as, ai uitat cum era pe vremea lui Burebista? ca sa nu spunem de timpurile lui Decebal.. se vede ca nu ai tinere de minte, furtul era atunci la moda..si apoi, ce este rau ca a fost devalizat de mojicie, saracie spirituala si mitocanie, chiar asa de tare le regreti? eu asa ma bucur ca s-a produs devalizarea de mojicie..parca as trai in norvegia..
    • 20.10.2012 | Andrei B a raspuns:
      Hai, las-o balta, Io-ule! E chestie veche in societatea romaneasca. Au observat-o multi altii (si mult mai destepti ca tine). Mai sapa, mai sapa!..

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.10.2012 | Pizma si.. a scris:
    .. si "Cufurestiul", satul cu ministri.. hmm. Prin extensie, Romania mare. Ce noroc ca Eliade, Brancusi, Cioran si Eugen Ionescu s-au salvat in lumea larga!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
1 2 3

De acelasi autor

Rezistența prin Facebook

Problema sancționării sau închiderii mizeriei mediatice se va rezolva de la sine, grație grupurilor ...


O alegere dramatică: ce stângă vrem? Cazul învățământului superior

În acest moment, trăim un risc major: acela de a modela regulile și instituțiile universitare (producătoare ...


Gustul amar al vrajbei noastre

Nu avem decât să ne dorim un președinte sau o președintă decenți, competenți, occidentalizați ...


Democrația, fundamente morale

Nu cred că este cazul să ne autoflatăm în cercuri mici, să ne credem nuferi în mlaștina ...


De la răul cel mai mic la răul cel mai mare

În contextul acestui articol, prin răul cel mai mic voi înțelege democrația electoralistă ...


Toate articolele (25)

Politica

Editie online | George Arun

Un preşedinte pentru neliniştea noastră

 Toate încercările de ultimă oră de pacificare a orgoliilor şi intereselor clientelare ...


Editie scrisa | Traian Ungureanu

Masacru și umilință în tăcere

Trăim un moment istoric periculos. Vladimir Putin înaintează pe un drum care poate coti oricând ...


Editie scrisa | Armand Gosu

MH 17, ghinionul președintelui Putin

Joi, 17 iulie, cursa Amsterdam - Kuala Lumpur a Malaysian Airlines (MH 17), cu 298 de oameni la bord, s-a prăbușit ...


Editie scrisa | Raluca Alexandrescu

Regulile BBC și echidistanța fără contract

În peisajul dereglementat (și fără busolă!) al audiovizualului românesc, codurile BBC ...


Editie scrisa | Alexandru Lăzescu

Mașina de propagandă rusească și tragedia aviatică din Ucraina

Rămâne de văzut dacă ultima tragedie aviatică va afecta în mod semnificativ, pe termen ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei