Revista 22
JA slide show JA slide show
 

prima pagina

2010 Editia Scrisa IUL 27

Cui îi mai pasă de marxism? Răspuns lui G.M. Tamás - Polemici

Crede G.M. Tamás că îl putem despărţi pe Marx de marxismul istoriei reale şi de marxiştii militanţi ai secolului XX?

Încep prin a mulţumi revistei 22 pentru faptul că în numărul său precedent a inclus atât eseul meu despre ceea ce numesc marxismul histrionic, cât şi replica gânditorului maghiar. Este vorba de un răspuns substanţial, amplu şi incitant (în sensul de provocativ), care se ocupă nu doar de ceea ce numim starea marxismului şi condiţia morală a stângii contemporane, dar şi de chestiuni febril dezbătute azi de intelectualii români (grupuri de influenţă, reale ori imaginare, structuri de autoritate epistemică, condamnarea dictaturii comuniste etc.). Un lucru este cert: G.M. Tamás nu se teme de exagerări şi jonglează abil cu generalizările. Când detaliiie istorice nu coincid cu modelul pe care îl desenează, el pare să spună împreună cu Fichte: Desto schlimmer für die Tatsachen (cu atât mai rău pentru fapte).

Constat, încă o dată, faptul că G.M. Tamás pare să confunde anumite planuri: acţiunea intelectuală, ataşamentele pentru anumite proiecte politice, compromiterea stângii româneşti în anii comunismului, efectele autarhiei impuse de regimul totalitar, legătura intimă dintre comunism şi fascism în România. Remarc, de asemenea, că, bazându-se probabil pe relatări nu tocmai oneste, domnia sa ajunge să vorbească despre natura „inchizitorială“ a demersului condamnării regimului comunist din România. Comisia care a redactat Raportul Final a avut o misiune ce ţine de justiţia morală, nu de aceea corectiv-punitivă.

Tocmai acest lucru ne-a fost reproşat din atâtea direcţii, anume că nu ar fi fost vorba de mai mult decât de o condamnare simbolică. Ne-am asumat această limitare, rezultată din chiar mandatul Comisiei. Literatura legată de lustraţie şi de justiţia politică postdictatorială consideră chestiunea mandatului drept esenţială: comisiile au anumite atribuţiuni, precis formulate, nu pot să-şi definească pe cont propriu obiectivele. Le pot însă articula cu ceea ce există ca bază documentară, cu starea arhivelor, cu exigenţele societăţii civile.

În decembrie 2005, a fost înfiinţat la Bucureşti, în subordinea primului ministru, un institut de investigare a crimelor comunismului, condus de domnii Marius Oprea şi Stejărel Olaru, precum şi de doamna Lucia Hossu-Longin. Nu-mi amintesc ca G.M. Tamás şi colegii săi de idei, marxiştii transilvăneni elogiaţi în textul din 22, să fi scris ceva despre activităţile derulate atunci în cadrul Institutului. Iată că tocmai acum, când un colectiv de cercetători încearcă apropierea activităţii acestei instituţii (reconcepută prin unficarea cu INMER) de cadrele analitice şi standardele ştiinţifice internaţionale, auzim pe unii şi alţii vorbind despre „inchiziţie“! Îl asigur pe profesorul Tamás că nimeni din Comisia pe care am coordonat-o, nici N. Manolescu, nici H.-R. Patapievici, nici Gail Kligman, nici Sorin Alexandrescu, nici Levente Salat, nici Marius Oprea, nici Stelian Tănase, nici Sorin Ilieşiu, nici regretaţii Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi Constantin Ticu Dumitrescu, nu a urmărit vreo vendetă ori instituirea unor comisii de anchetă în afara statului de drept (am dat doar câteva nume, lista Comisiei şi a experţilor fiind mai lungă).

Iată o aserţiune din vertiginoasa înlănţuire propusă de d-l G.M. Tamás: „Domnul Tismăneanu şi aliaţii lui afişează un anticomunism ideologic, punitiv şi moralizant pentru a ajuta legitimitatea regimului burghez tardiv“. Chiar aşa? Aceasta să fie întreaga finalitate a demersului iniţiat în 2006? Dar anticomunismul Monicăi Lovinescu ori al lui Boris Souvarine, al lui Arthur Koestler şi al lui Sidney Hook avea şi el acelaşi registru îngust-apologetic? Ar scrie G.M. Tamás în aceiaşi termeni reducţionişti despre antifascismul liberal ca fundament al ordinii constituţionale din RFG? Ori despre condamnarea de către Jacques Chirac a regimului de la Vichy? Este domnia sa de acord că statul comunist a fost unul de nedrept (Unrechtsstaat)? Nu este prin urmare normal ca statul de drept să-l condamne prin cea mai autorizată voce a sa? Nu a fost „normalitatea“ comunistă una anormală? Citind răspunsul lui G.M. Tamás, m-am întrebat dacă autorul ştie ce s-a petrecut în Parlamentul României pe data de 18 decembrie 2006, cum au reacţionat Vadim Tudor şi partizanii săi?

Partidul România Mare a reacţionat tribal la condamnarea regimului comunist drept ilegitim şi criminal. Ştie că PSD-ul domnilor Iliescu şi Geoană a condamnat analiza critică a regimului comunist înainte ca Raportul să fie dat publicităţii? Ştie că acelaşi Raport a fost atacat într-o declaraţie a CC al Partidului Comuniştilor din Moldova? Şi atunci despre ce „inchiziţie“ vorbim? Comisia a fost echivalentul românesc a ceea ce în Africa de Sud a fost The Truth and Reconciliation Commission. Nu crede G.M. Tamás că rostirea adevărului despre crimele împotriva umanităţii petrecute în peste patru decenii de dictatură comunistă are valoare de refondare democratică? Crede oare el că gânditoarea Gesinne Schwann, acum câţiva ani candidată SPD la preşedinţia Germaniei, greşeşte când vorbeşte despre die zerstorliche Kraft des Schweigens (forţa distructivă a tăcerii)?
Revin acum asupra altui argument ce mi se pare falacios: anume faptul că a vorbi despre conexiunea dintre ideologia comunistă şi sistemul totalitar ar însemna un fel de reductio ad Hitlerum. Evident că marxismul înseamnă mult mai mult decât o ideologie a constrângerii dictatoriale. Evident că există o genealogie iluministă a marxismului care îl distinge categoric de radicalismul de dreapta. Evident că se poate vorbi de o promisiune universal-emancipatoare în proiectul originar al marxismului, ceea ce nu poate fi cazul în acela al nazismului. Avem aici (în dialogul cu GMT) o dezbatere despre marxism, despre comunism ca utopie (abstractă ori concretă), despre chiliasm revoluţionar, despre vizuri milenariste, despre dreptul la „Marele Refuz“ (spre a relua lexicul lui Herbert Marcuse). Finalul, aproape apoteotic, al răspunsului profesorului Tamás mi se pare însă că are mai mult de-a face cu moştenirile unor Fourier şi Prodhon, decât cu proiectul marxian. Eu unul sper ca discuţiile să se centreze pe aceste subiecte, nu pe procese de intenţii, pe atacuri veninoase şi pe invective. Problema (nu doar a mea) cu Slavoj Žižek şi G.M. Tamás nu este că se situează orgolios la stânga. O stângă moderată este necesară în orice democraţie, asemeni unei drepte moderate. Dar o asemenea stângă, inspirată de exemplele unor Léon Blum sau Ernest Bevin, nu are motive să exonereze experienţa bolşevismului. La urma urmei, Karl Kautsky, principalul teoretician al social-democraţiei germane, a scris printre primii despre natura antidemocratică a comunismuui de tip sovietic, provocând furia lui Lenin revărsată în pamfletul Revoluţia proletară şi renegatul Kautsky.

Raportul Comisiei Prezidenţiale este un text scris şi asumat de o Comisie, nu doar de preşedintele acesteia. Nimeni nu a propus condamnarea marxismului ca filosofie.

Ceea ce susţin este o analiză a rolului ideilor radicale de stânga în constituirea experimentelor de inginerie socială, numite regimuri marxist-leniniste. A evita recunoaşterea acestei conexiuni, a reduce socialismul de tip sovietic la „capitalism de stat“ este o strategie care ocoleşte, mi se pare mie, fondul problemei.

Marxismul, mai întâi (o doctrină occidentală, mă grăbesc să o spun), bolşevismul apoi, au sacralizat violenţa socială, au celebrat lupta de clasă, resentimentul social şi „dictatura proletariatului“. Comunismul conţine în miezul său „tare“ un colectivism egalitarist, care s-a tradus, istoric, în eforturile necontenite de a revoluţiona condiţia umană. Liberalismul politic (Isaiah Berlin, John Rawls) nu ignoră, ci, dimpotrivă, asumă chestiunea onestităţii şi a justiţiei drept centrale pentru destinul unei comunităţi democratice. Distincţia principală şi principială este între preeminenţa individului şi a drepturilor sale în abordarea liberal-conservatoare (folosesc deliberat acest concept) şi viziunea lui Marx despre ordinea burgheză ca fiind irecuperabil duplicitară la capitolul libertăţi (civice, sociale, economice).

Tocmai din acest motiv, nu văd cum putem construi un zid insurmontabil între teoria şi praxisul unei mişcări planetare inspirată de postulatul schimbării lumii, hic et nunc. N-ar însemna acest lucru să trădăm chiar spiritul doctrinei lui Marx, sintetizat în acea teză despre Feuerbach, în care practica era decretată drept suprem criteriu al adevărului? Simplu spus, crede G.M. Tamás că îl putem despărţi pe Marx de marxismul istoriei reale şi de marxiştii militanţi ai secolului XX? Nu a fost Marx cel care, aşa cum arăta cândva Ferenc Feher, propunea abolirea politicului însuşi în favoarea unei nebuloase umanităţi socializate? Evident, G.M. Tamás este un analist capabil de fine observaţii. Mă bucur, de pildă, să observ că autorul Idolilor tribului, o carte importantă a gândirii politico-filosofice din Europa Centrală, diagnostichează sindromul atât de banal în fond al ambiţiei substituţioniste care motivează demersul Idolilor forului. Voi scrie şi eu un comentariu mai amplu pe această temă, insistând asupra unor puncte ce se cer, cred eu, mai puternic luminate. Sper ca dialogul purtat cu G.M. Tamás să probeze că ideile pot fi discutate cu seriozitate, fără bucuria anihilării celui care gândeşte altfel.

Este, de asemenea, interesantă contribuţia filosofului clujean Alexandru Polgar, pe blogul revistei Cultura, la care a răspuns, cu deplină civilitate, Mihail Neamţu, pe blogul său. Nu voi intra acum în detalii legate de tematica pe care aş numi-o generic a presupusei validităţi a comunismului ca ipoteză (ajungem din nou la faimoasa metaforă a omletei pentru care s-au spart atâtea ouă, dar pe care nu a gustat-o nimeni, apud Panait Istrati şi Isaiah Berlin). Ceea ce mă frapează atât în textul lui G.M. Tamás, cât şi în acela al d-lui Polgar este o retragere din istoria reală a veacului XX. Ca şi cum experienţele concentraţionare ar fi avut loc pe altă planetă ori acum un mileniu. Voi dezvolta această idee într-un articol separat. Accentuez doar că intervenţiile mele teoretice se adresează în primul rând (dar nu numai, mă grăbesc să adaug) tinerilor intelectuali (aici îi includ pe studenţi). Miza discuţiei despre marxism este de fapt una cu implicaţii în evaluarea proiectului liberal-democratic în sine. Sincer, cred că d-l Polgar se înşală crezând că marxismul rămâne filosofia revoltei morale împotriva unei ordini capitalist-crepusculare. Există destule alte strategii intelectuale care nu postulează cezuri cataclismice. Există, totuşi, o stângă antileninistă, una care a înţeles ceva din efectele dezastruoase ale mesianismelor revoluţionare. Există tradiţia fraţilor Roselli şi moştenirea teoretică a lui Norberto Bobbio, a lui Souvarine, Irving Howe şi Castoriadis, deci a ceea ce se cheamă socialismul liberal. Există tradiţia unor Franz Borkenau, Waldemar Gurian, Karl August Wittfogel şi chiar a ultimului Karl Korsch, cel care considera marxismul o altă utopie în lunga serie a întreprinderilor mentale quijotice.

Există tradiţia lui Adorno, Horkheimer şi Habermas, şocaţi în anii 60 de ascensiunea a ceea ce ei percepeau drept Linksfaschismus. Nu cred că formula Spätkapitalismus, îndrăgită de Noua Stângă în anii 70 şi reluată, iată, de G.M. Tamás şi de amicii săi de idei, este cea care poate da seama de tensiunile sociale, culturale, politice şi economice ale ordinii (ori dezordinii, vorba lui Ken Jowitt) mondiale de azi. În rest, cei care vor să ştie mai mult despre poziţia mea privind destinul marxismului în Europa de Est, pot citi cartea mea Mizeria utopiei. Itinerariile noastre (al lui G.M. Tamás şi al meu) sunt extrem de diferite din perspectiva raporturilor cu marxismul: eu am plecat de-acolo, el, se pare, s-a întors pe acel tărâm. //


Adauga comentariu

1 0rt0d0x.wordpress.com
Atat Tisma, cat si Tamas, ar merita sa fie, acuma, acolo unde le e locul : langa Marx !
2 Chitu
Articolul este bogat in continut si ofera multe piste de dialog. Mi-e greu, incorsetat intr-un cuantum limitat de caractere, dar si pentru a nu plictisii cititorii, sa abordez problemele pe larg si sa le "descos" in amanunt. Eu nu cred ca dl Polgar se inseala prea mult cand spune ca "marxismul ramane filozofia revoltei morale impotriva ordinii capitaliste". Marxismul, ramane, in aceasta idee, o refulare a instinctelor de moralitate (morala izvoraste tot din instinct) din omul pentru care semenul nu reprezinta doar un instrument, ci e, si el, ca si mine, un "scop in sine". Condamnarea comunismului, indiferent cum vedeti dvs fenomenul, e si o condamnare, indirecta, a filozofiei marxiste; si din care comunismul si-a extras seva filozofica. Orice linie de demarcatie, si oricat de conturata ar fi ea, am pune intre condamnarea comunismului si marxismul in sine, ca dogma filozofico-economica, deosebirea (creata de confuzie) e anihilata de prejudecati sau de ignoranta. In alta ordine de idei, un stat de drept nu este obligatoriu si un stat drept; atat in interiorul lui cat si a felului de a se raporta la alte state. Niciun stat nu e drept la modul absolut. Fascismul era nedrept (prin asta si imoral) prin abuzul si modul criminal cum se purtau cu popoarele cucerite (din nevoia de "spatiu vital"). Comunismul a fost, la randul lui, nedrept ( si la fel de imoral) prin maniera exclusivista a majoritatii (proletariatul, ca dictatura) asupra unei minoritati avida de democratie sau de capitalism. Nici puterile de azi (ma refer la marile puteri, ce aservesc interesele altora intereselor lor) nu exceleaza la capitolul "dreptatii", atat de raportare a individului la individ (in interiorul sociatatii) cat si interstatal, ale statului puternic la statele slabe (ca relatii internationale). Oriunde ai purcede, in timp si spatiu, adulmeci, la fiece pas, nedreptate. E adevarat, capitalismul nu e la fel de barbar (dar poate fi), la fel de rudimentar ca cele doua extreme, comunismul si capitalismul. Ele opereaza chirurgical, utilizand "laserul", punctual, cu metode si instrumente de mare precizie. Cine poate spune ce e legitim si ce nu ? Spunem noi, ca premiza obligatorie, ca legitimitatea trebuie sa o dea poporul. Eu nu cred intotdeuna ca poporul judeca si bine. O poate face si bine, dar asta e o situatie aleatoare. In fond ce vrem noi: sa fie bine sau sa fie democratie cu orice pret ? Si chiar daca democratia inseamna o decizie nechibzuita (sau in necunoastere) a alegatorului ? Esenta problemei capitalism-comunism o reduc la ireconcibialitatea a doua tendinte conceptuale pozitive: a dreptatii sociale (deci a moralei) cu dezvoltarea (sau eficienta). Intre aceste doua idealuri (altfel firesti) exista o contradictie fundamentala. Binele, in acest caz, devine un bine aporetic. Capitalismul inseamna eficienta (ce tinde sa fie un dusman al omului), in timp ce comunismul inseamna dreptate sociala (dar impusa cu ciomagul).
3 Vladimir Tismaneanu
@Chitu: Va multumesc pentru aprecieri si comentariu. Cred ca si Dvs ca exista o similitudini intre ambitia eschatologica a comunismului si angajamentul etic al religiilor traditionale, in primul rand al crestinismului. Nu ma refer aici doar la marxism. Teologia eliberarii a incercat sa reconcilieze conceptul marxist de libertate cu acela crestin de salvare. Transcendenta, eschatonul sunt plasate in aceasta lume, sunt deci imanentizate. S-a ajuns la exaltarea lui "Cristo como guerrillero". Dar nu putem ignora faptul ca in esenta sa marxismul este un ateism consecvent si combatant. Pe urmele lui Feuerbach dar si ale lui Rousseau, religia umanitatii se substituie umanitatii religiei. Este vorba de un materialism care transpune (degradeaza) sacrul in politic. Comunistii veritabili se inchina Istoriei. Istoria este, cred ei, cea care ii va absolvi, oricate injustitii, oricate abominabile crime ar comite in numele fericirii universale.
4 Chitu
Raspunsul dvs, personalizat ca sa spun asa, dovedeste respectul pe care-l aveti fata de cititori. Respectul fata de cititori, al autorilor de articole jurnalistice, sunt flori rare prin presa romaneasca. Privesc cititorii, sau comentatorii, cu o lipsa aproape totala de condescendenta intelectuala. Va apreciez disponibilitatea de a o face si va promit ca va voi citii articolele cu mare placere (chiar daca nu voi fi de acord cu ele). Eu nu sunt un fan al ideilor - vreau sa spun ca nu sunt sclavul lor - si cu atat mai putin al celor ateiste, de sorginte marxisto-leninista. Eu savurez placerea dialogului, ca forma de escaladare a inaltimilor cunoasterii. Stiu ca cine intra in "cetatea cunoasterii" stapanit de prejudecati, nu va afla nimic. Intra si iese la fel ca la intrare, fara nimic in tolba intelepciunii. Inteleg, in mare, democratia atat in partile ei bune, dar si in cele pernicioase (si are si din astea, slava Domnului). La fel si capitalismul sau comunismul; sau laicul raportat la religios. Probabil ca determinismul istoric, materialist, inteles de comunisti ca un egalitarism absolut si ca emancipare a omului de sub influenta Bisericii, le da certitudinea ca sunt pe "drumul bun" al Istoriei, daca ma pot exprima astfel. Mie teama, uneori, ca determinismul sa nu fie o involutie (pe care n-o putem constientiza noi, oamenii) a Istoriei, nu o evolutie, cum se crede indeobste. Si Biserica a considerat ca in numele Binelui (al mantuirii omului pentru o lume ce va fi "dupa") aveau dreptul sa savarseasca injustitii sau crime in numele fericirii de "dincolo". Marxistii, ca metode, s-or fi inspirat din obiceiurile Inchizitiei. Cu o singura deosebire: crestini o faceau in numele unei lumi virtuale (dar probabile, necesar a exista pentru a da un sens in destinul omului), iar marxistii in numele unei lumi materializata pana la banalizare, o lume in care pana si spiritul este tot materie. Marxistii astia au fost cei mai prozaici oameni din istorie. Cand abia te-ai convins ca totul e materie (si nimic in afara ei), te intrebi daca mai merita sa traiesti o viata atat de anosta. Purificare sociala, ca varianta a purificarii etnice a extremistilor nationalisti, spre care inaintau comunistii, era tot mers al omului inspre "mizeria utopiei". Omul care merge pe drumul utopiei e omul care face un salt in "gol". Detest extremele si utopiile, indiferent de natura lor, laica sau religioasa. Viata trebuie sa fie o combinatie, bine dozata, de aspiratii realiste ale umanitatii, care sa armonizeze atat viata interioara a omului cat si relatiile interumane. Cu mici erori, de inteles, pardonabile, Biserica a facut-o.
5 0rt0d0x.wordpress.com
"Articol bun" ?! E doar o înşiruire de nume, pe care orice proaspăt student la Sociologie sau Politologie o poate încropi, prin câteva căutări Google...
6 bibliofil
Dl. Tismaneanu nu raspunde punctual unei pozitii a lui Tamas, desi acesta din urma nu o argumenteaza factual. Intrucit traiesc undeva in Vest, si nu am sa scriu unde anume din motive lesne de inteles, as vrea sa ridic o problema, cu un caracter potential exploziv, si anume aceea a grupurilor etnice dominante, stabilite in pozitii de putere, fie economica sau politica, care mentin intr-o situatie de semi-servitute grupuri etnice minoritare--desi, este mult mai complicat a defini ce este si ce nu este minoritar in Vest decit se crede--, daca acestea conlocuiesc in statele cu ce au fost metropole de imperiu, sau mentin intr-o stare de o si mai mare servitute acele tari nesimilare etnic din asa-numita lume a treia. Se pare ca aceste grupuri etnice dominante si-au creat o o ideologie foarte sofisticata, ce justifica mentinerea lor in pozitii de putere. Capeti o pozitie in cadrul acestor structuri de putere numai daca porti caracteristici similare etnic, cultural, sau rasial, caci altfel, esti sortit la o situatie de obedienta. Nu e nevoie de lagare de concentrare din moment ce o indiferenta cruda te poate lasa sa mori efectiv de foame, fara sa mai fie nevoie de un exercitiu obositor de justificare a unei teorii a rasei. E ca si cum, folosind o terminologie apusa, dar care pare sa reflecte o realitate actuala, care se poate imbraca terminologic corect din punct de vedere politic, daca nu esti arian, nu ai sanse sa treci de un perete de sticla construit de aceste etnii dominante. Cred ca si la aceasta se referea dl Tamas in interventia sa trecuta, iar dl Tismaneanu a trecut sub tacere complet acest subiect. Aceasta pare cu atit mai surprinzator cu cit, dl Tismaneanu insusi este minoritar.
7 DRON SILVIU
ARTICOL BUN
8 STAN PATITU
Cui ii pasa? O insiruire de mortaciuni.
9 Maria R.
Comentariul bibliofilului de la #6 este foarte bine-venit,mai coboara pe pamant teoretizarile asa-zis "politically correct". Ia sa vedem cine ridica manusa,sa continue dialogul mai aproape de realitate...
10 Mihaly
este curios cum doar stinga este compromisa de comunism, nu si dreapta da Miscarea Legionara, Numerus Clausus, politicile de "Romanizare" de la sf anilor 30 si inceputurile anilor 40 (sub Antonescu). Doar ingineriile sociale ale comunismului sint puse sub lupa, nu si cele operate de regimuri de dreapta din lumea civilizata. doar gulagul este rau, nu si represiunea, mai mult sau mai putin violenta, efectuata in colonii. Ce au facut comunistii se cheama crima (si chiar este) dar ce au facut marile state in secolul 19 se cheama civilizare. Si mie mi se pare, ca unui cititor de mai sus, ca d-l Tismaneanu nu raspunde mutor observatii avansate de d-l Tamas, preferind acelasi gen de condamnare generalizata a Marxismului Si ma intreb cum poti vorbi de imoralitatea stingii cind tu sustii pe Basescu (pt care un salariu de 800 lei pt profesori este mare) si cel mai periculos partid din Romania.
11 Vladimir Tismaneanu
@Mihaly: Depinde la care stanga si la care dreapta ne gandim. Niciodata, sub nicio forma, n-am negat rolul social-democratiei in societatile industriale si nu doar acolo. Mi-am exprimat pretuirea pentru felul in care un Leon Blum ori un Karl Kautsky au stiut sa critice autoritarismul bolsevic. Ca analist al miscarilor radicale din veacul XX sunt perfect constient ca leninistii i-au prigonit cu obsesiva, mistuitoare patima pe criticii lor de la stanga. Am citit textele anti-leniniste ale Rosei Luxemburg, inclusiv cele care fac elogiul spontaneitatii revolutionare, o tema prezenta la Hannah Arendt, probabil pe aceasta filiera. Comunistii au reprezentat extemismul neo-iacobin al stangii (la care trebuie adaugat ingredientul traditiei conspirativ-revolutionare ruse). Fascistii au incarnat extremismul revolutionar al dreptei. Ambele miscari au detestat stanga democratica, liberalismul de centru si dreapta conservatoare. Hitler a fost un profet al radicalismului plebeu, legat direct de national-bolsevism, nicidecum un om al dreptei burgheze. Revolutia sa nihilista era, ca si aceea bolsevica, anti-burgheza, anti-democratica, anti-parlamentara. Ganditoarea Jeanne Hersch, una din apropiatele colaboratoare ale lui Karl Jaspers, avea mari indoieli ca fascismul a fost o miscare de dreapta. La urma urmelor, NSDAP era un partid national si socialist (nu insa internationalist si in mod cert anti-marxist), ba chiar si al muncitorilor. Sigur, era o doza de impostura, de simulacru proagandistic, dar nu putem uita radacinile socaliste ale fascismului.
12 Mitru Dumitru
Ceea ce mi se pare copilaresc in atitudinea domnilor Tamas si Tismaneanu este credinta lor ca putem judeca totalitarismul ca si cum categoriile noastre si facultatea de judecare (vezi Arendt) ar fi infailibile. D-l Tismaneanu vrea sa judece crimele laolalta cu ideologia, si cartile bune laolalta cu cartile proaste. Ca si cum capitalismul nu s-ar fi reformat din temelii din pricina (de frica) pericolului marxist si al luptelor sociale inspirate din Marx (vezi Wallerstein)... De ce nu condamna atunci crimele colonialismului timpuriu laolalta cu religia crestina sau crimele colonialismului tarziu laolalta cu ideologia burgheza? Ca si cum succesul Revolutiei in Rusia nu ar avea nimic de a face cu foamea si mizeria... Iar domnul Tamas crede exact pe dos, ca (mai) poti fi marxist in spirit ca si cum spiritul nu ar mirosi a carne arsa... Cine vrea sa fie marxist just (daca asa ceva este posibil) sa condamne mai intai comunismul ca pe o deturnare criminala a revoltei morale (despre care vorbeste Polgar), si apoi sa ne arate cum poate fi purificata doctrina. Marxistii lui Tamas ar trebui sa condamne comunismul, ca sa fie credibili, iar capitalistii lui Tismaneanu ar trebui sa-si ceara scuze ca au facut posibila aparitia marxismului (si nu numai...).
13 oarca
nimeni din Comisia pe care am coordonat-o, nici N. Manolescu, nici H.-R. Patapievici,... nici Marius Oprea.....nu a urmărit vreo vendetă ori instituirea unor comisii de anchetă în afara statului de drept. D-le Tismaneanu din doua una. Ori traiti pe alta planeta cu anticomunismul dvs pur stiintific ori cautionati prin pozitia din Comisie aceleasi practici pe care le stiti de la tatal dvs! Chiar nu stiti ce fac colegii dvs de Comisie prin institutiile unde au fost numiti sefi-directori-directori generali? Nu stiti ca primul lucru a fost sa inlocuiasca din functii persoane care nu aveau dosare nici de securitate nici de pcr dar nu erau agreate de colegii colegilor dvs -cunoscutii de la IIR- din acele institutii deoarece nu sprijineau sau nu sustineau demersul stiintific anticomunist asa cum il practicati dvs? Ei bine aflati ca unii din cei atacati pe nedrept de colegii dvs de Comisie au intentat procese pentru abuzuri in functie si chiar le-au si castigat pe deplin si irevocabil obligandu-va colegii de Comisie la plata daunelor in solidar cu institutia pe care o dirijeaza ca directori ! -Cam cu ce seamana aceste practici de scoatere din functie si abuzuri de tot felul , vexatiuni impotriv celor care nu au nicio vina decat ca si-au iubit profesiunea si au practicat-o cu multi ani inainte de venirea Comisiei dvs -in Alianta D.A. - la putere in aceste institutii.Contrar legilor actuale colegii dvs. practica practicile comuniste de anii `50 si se prezinta ca marii anticomunisti ai mileniului 21! Chiar credeti ca dl Tamas nu a auzit si de practicile acestea ale corifeilor dvs?
14 Chitu
@ Mitru Dumitru. Imi place cum puneti problema, si chiar cum raspundeti unei confuzii ce se face intre teorie unui sistem bine inchegat (marxismul) si practica lui (comunismul). Problema pusa de dvs e ca o antiteza la teza d-lui Tismaneanu. Nu-l putem condamna pe Marx, si marxismul sau, doar pentru ca Lenin (continuat de Stalin) l-a inteles si aplicat asa cum stim c-au facut-o; impunand dogma brutal, prin crima, prin "purificarea sociala" (varianta in oglinda a purificarii etnice). Si Nietzsche, cu al sau "supraom" (foarte putin inteles de contemporani, desi supraomul il intalnim, la fiece pas, in viata de zi cu zi), a avut parte de acelasi destin nedrept: de a-i fi compromisa ideea "supraomului" de fascismul ce si-a revendicat supraomul ca prototip uman al nazismului, prin supralicitarea instinctelor, ca forma de desavarsire instinctuala. Ideile intotdeauna au fost frumoase si generoase, ca oferta facuta destinului uman, in drumul lui spre "cetatea fericirii". Traspunerea in practica insa a lasat de dorit. Poate ca ideea, care poate intruchipa perfectiunea (daca ne luam dupa Platon) e de esenta divina, dintr-o alta lume, si pe unde (spun unii filozofi) s-ar fi perindat omul inainte de a fi fost "debarcat" in "Civitas Diaboli" (cum numea Sf. Augustin cetatea). Mai la inceputul dialogului meu cu dl Timaneanu, pe internet, am punctat si eu injustetea condamnarii marxismului o data (la pachet, ca sa spun asa) cu comunismul. aruncand copilul (marxismul) o data cu apa mudara (comunsimul) din copaie. Proiectul doctrinar al lui Marx nu si-a spus ultimul cuvant. El va fi reluat, si asta, cum bine ati spus dvs, tot din cauza unui capitalism prea neomenos cu cei multi si saraci. Marxismul e rezerva doctrinara a omenirii atunci cand capitalismului i se urca succesul la cap. Deocamdata e in asteptare. E salvarea (sau evadarea) omului din confuzia (sau frustrarea) capitalista.
15 CALIMAN EUGEN
Tuturor ne pasa de marxism,deoarece unora ne-a mincat tineretea si trecutul,iar copiilor nostri le poate distruge viitorul! Daca marxismul ca ideologie economica si comunismul ca sistem social-politic si economic mai gaseste adepti,de tipul lui Chavez,este pentru ca latura economica a comunismului este in general in intuneric. Marx a fost un mare economist,cita vreme a scris "Capitalul",dupa care a redevenit revolutionarul care n-a mai putut evalua si aseza intr-un cimp de existanta reala,societatea realizata in urma nationalizarii mijloacelor de productie si utilizarea oricaror mijloace politice in vederea realizarii acestui deziderat comunizant. Demonstrind modul in care salariatul era deposedat de o parte din munca sa,care era insusita de "capitalist" in mod gratuit,ca plusvaloare",el a incetat de a mai fi economist. De aceea el n-a inteles ca acest capitalist nu-si insusea in mod "gratuit" plusvaloarea ci in urma unei investitii materiale,financiare,de management,etc.,care-i dadrea "dreptul si posibilitatea" de a cistiga de pe urma capacitatii sale de antreprenor. Apoi Marx nu avea de unde sa stie,ca statul era cel mai prost administrator al unei intreprinderi,nefiind economist, dincolo de tematica ingusta,a "plusvalorii". Apoi Marx nu avea de unde sa stie,ca desfiintind instrumentarul de lucru capitalist:bancile comerciale,de investitii,actiunile,libera initiativa,bursele de marfuri,sociatatile de investitii,etc.,"societatea economica moderna" este nefunctionala. Apoi Marx n-a indicat nimic viitorului,dincolo de NATIONALIZARE,incit in 1917 Lenin cauta cu infrigurare si fara sa geseasca ceva,despre "functionalizarea" noii societati comuniste. Este adevarat ca dupa el, un Stalin "revolutionar doar,iar nu om de stiinta,n-a mai fost interesat de dimensiunea calitativa a economiei,de functionalitatea ei,ci doar de cea cantitiativa,respectiv cuprinderea intregii vieti economice in paradigma comunista. Spatiul este nepotrivit unei discutii economice extinse,motiv pentru care am incercat prin citeva exemplificari sa prezint limitele stiintifice ale comunismului real,care nu putea concura economic cu o societate care era in plina perfectionare si eficienta,capitalismul. Neputind asigura promisiunile mesianice de bunastare,comunismul a trebuit sa apeleze la inceput,apoi sa perpetueze teroarea politica,ca mijloc de a pastra integritatea sistemului,contra opozitiei interne de natura sa conduca in timp la compromiterea si dezintegrarea comunismului. Este usor de constatat,ca timp de peste 70 de ani,nici un "economist" n-a creat pentru comunism un instrumentar de lucru sau de functionalizare a sistemului. In 1985,Gorbaciov a lansat glasnostul si perestroika,care nu atingeau viata economica ci doar pe cea politica,sistemul economic comunist sovietic continuindu-si declinul In incheiere,cred ca sistemul comunist n-a functionat,deoarece exegetii sai n-au reusit sa-l consolideze institutional si economic.Tranzitia la economia soc
16 Mihaly
@Vladiir Tismaneanu: chiar am vazut un film in sensul de care vorbiti dvs, The Soviet Story, nu neg apropierile nazismului fata de socialism, dar nu de asta vorbeam. Chiar daca aproape toate fascismele au o componenta socialista (a Mislacarii legionare fiind nestudiata) asta nu le face mai putin miscari de dreapta. Si apoi, in cazurile in care socialismul nu este simulat (cum admiteti) nu vad care e problema: ce e atit de criminal in a te interesa si a pleda cauza muncitorilor? Unde e crima in lupta pt un trai mai bun, venituri mai mari, servicii mai bune pt muncitori? Cred ca putem admite ca in cazul fascismelor nu componenta socialista e problema. Oricum, ideea mea era ca stinga nu poate fi compromisa de extrema stinga decit daca si dreapta e compromisa de extrema dreapta. Si mai aveam alte comentarii la care nu ati raspuns, dar inteleg de ce
17 CALIMAN EUGEN
-CONTINUARE- Tranzitia la economia socialista de piata(pentru care am realizat si trimis repetat PCR un proiect economic dupa 1986) ar fi putut solutiona o prima parte din problemele legate de necompetitivitate/nerentabilitate si stagnare economica din anii 80. Lipsa de proiecte economice de perfectionare/dezvoltare(organica) a economiei socialiste a facut ca solutia sa fie renuntarea la sistem in 1989. Cauzele nefunctionalitatii sistemului comunist sint legate de lipsa tranzitiei la economia de piata,care ar fi scos economia din voluntarismul activistilor si ar fi obligat intreprinderile la confruntarea cu piata.Urmau sa cada pe rind toate tabuu-rile privind falimentul, deoarece intreprinderile nerentabile erau trecute in prorietatea celor rentabile,in prima faza,apoi achizitionate comercial,in etapa urmatoare. Nevoia de rentabilizare si concurenta pe piata interna,pregatea intreprinderile pentru concurenta pe piata externa,urmind sa dezvolte instrumentele economice,institutionale si financiare care sa asigure acest parcurs. In aceasta evolutie ar fi aparut si s-ar fi dezvoltat institutiile care sa sustina aceasta evolutie spre rentabilitate si eficienta. In momentul in care,evolutia economica pozitiva si competitia devenea un mod de existenta a economiei,produsele de prima necesitate ar fi inceput sa fie disponibile,iar modul politienesc de supraveghere si asigurare a stabilitatii politice ar fi devenit tot mai relaxat. Scenariul este unul ipotetic,dar plauzibil,chiar daca comunismul n-ar fi asigurat la fel ca si capitalismul,competitie si bunastare. Concluzia caderii comunismului ca sistem ramine lipsa oricaror reforme care sa conduca la eficientizarea sa si la crearea de instituitii specifice,care sa-l modernizeze in raport cu comunismul "primar" stalinist-leninist. Ca persoana,care am studiat(aproape) exhaustiv comunismul sub raport economic,pentru a putea realiza "programul de tranzitie la economia socialista de piata" in 1987,dar si pentru a intelege "starea de plecare" in 1989 a societatii rominesti,pentru constructia "programului national de dezvoltare economica"(oferit recent Guvernului si presedintelui),as putea oferi anumite invataminte despre comunismul "economic".Aceste date si informatii sint disponibile la tel. 0761/196940,daca va interesa analiza economica a capitalismului.Fara evaluarea/analiza economiei comuniste,orice studii despre comunism ramin partiale si neconcludente,aflate la jumatate de intelegere a ceeace a constituit comunismul real pentru omenire.
18 Chitu
@ Caliman Eugen. Vorbind strict de efectul dogmei comuniste asupra economiei, este corect ce spuneti. In cele din urma, comunismul , ca sistem socio-politico-economic, a esuat tocmai din cauza neperformantei economice. Mergand insa pe firul apei, respectiv intelegand impactul economiei asupra sistemelor politice construite de om, si in particular al sistemului capitalist de data asta, vom observa ca nici capitalismul, in care ne ducem amarul, azi, nu stralucete pe maluri dambovitene. Daca economia comunista a mers prost, atunci, intr-o scara ierarhica relativa si imaginara, economia de tip capiatalist merge foarte prost. Deci, sa nu ne imbatam cu apa rece. Traim, asadar, in plin "avant" capitalist. Oamenii obisnuiti, desi nu sunt nici macar sfertodocti in materie de cunoastere economica, percep efectul mai mult decat va inchipuiti dvs. Ce simt ei ? Ca o duc greu, tot mai greu, pe zi ce trece mai greu. Greul vietii, de zi cu zi, la fiecare pas, le provoaca angoase, iar lipsa sperantelor produce disperare si frustrare (in ciuda unui optimist fals afisat de putere). Eu zic sa abandonam prejudecata fetisista a performantei capitaliste. O fi el performant pe la altii (capitalismul), dar pe la noi, nu; sigur, nu. Realitatea, traita de fiecare dintre noi, imi sustine si confirma ipoteza. Probabil, Romania (si intreg rasaritul european) a intrat mai tarziu in plutonul capitalist al "dezvoltatilor", la spartul targului, cand cartile erau deja facute. Primul venit, primul servit (cu piata de desfacere). Asta ar putea fi o explicatie. A doua explicatie ar fi ca natura genetica a romanului sa nu fie adaptabila la competitie si performanta. Sa va spun cum inteleg eu postura Romaniei in compania tarilor dezvoltate (supranumite si civilizate). Capitalismul, fiind natura suta la suta, voi spune ca cel ce a scapat in invingator, in acesta supercompetitie economica, e ..."bine-mercii". Ideea as vrea s-o transpun, acum, cu permisiunea dvs, sub forma de parabola. Iat-o: Daca intr-o padure defrisata, lasi natura sa decida dupa legile ei (performante, ce-i drept), primii lastari ce apar vor fi singurii viitori copaci inalti si falnici. Ce se intampla cu urmatorii lastari ? Raspuns: nu vor putea creste pentru ca nu vor avea lumina necesara, ii vor umbrii cei ce-au aparut primii. Asta e capitalismul, stimate domn, natura salbatica. Speranta, nejustificata, in "mantuirea" vietii materiale a omului, in raiul capitalist, e o iluzie. Pentru cei carora le place sa traiasca cu capul in norul iluziilor, e treaba lor. Eu nu ma las "drogat" de fumul tamaiei capitaliste. Ma insurubez in solul realitatii, iar dogmele sau prejudecatile, teoriile sau doctrinele, le ignor pur si simplu daca nu se potrivesc pe peretele realitatii. Imi place, setos de adevar cum sunt, sa ma adap de la sipotul vietii palpabile, receptat de cele cinci simturi ale omului. Daca inec ratiunea in dogme si prejudecati, rezultatul e o stare de ebrietate. Atat.
19 bibliofil
@dl Chitu Ca tot vorbesc unii si altii de capitalismul actual. Nu e vorba numai de ce se intimpla in Romania, de forma de capitalism existenta sau in formare acolo, in tara. Am vazut ce se intimpla si pe aici, prin Occidentul acesta, si gasesc ca parabola vegetala a dvs. se potriveste si aici unde ma aflu, caci, aflindu-ma intr-o pozitie buna de observatie, vad nedreptati strigatoare la cer. Repet, si-mi cer scuze pentru repetare, ca exista etnii dominante, in societatea in care imi duc veacul, care si-au creat ideologii prin intermediul carora, instrumentalizate, tin minoritati intr-o stare de semi-servitute. Intimplarea face sa lucrez intr-un domeniu de activitate in care vad foarte bine efectele ideologiei acestor etnii. Cei din consiliul de conducere sint, in majoritatea lor zdrobitoare, dintr-o etnie anume, pe cind ceilalti, din structurile inferioare, nu prea. Iar contextul ideologic este acela al unei societati care se pretinde deschisa fata de imigratie. Dar, de fapt, nu este deschisa decit pentru avea mina ieftina de lucru, acea mina care va ajunge foarte rar in straturile atmosferice in care miinile decidentilor reali arata cu totul altfel--asta ca sa ma folosesc si eu de o metafora. Sa fiu clar, nu sint antioccidental sau anticapitalist sau marxist sau mai stiu ce eticheta se poate lipi acestui text pe care l-am scris, dar asta nu ma impiedica sa observ raporturile de putere intre grupuri care nu pot fi si nu vor fi niciodata pe picior--poate nu de egalitate, dar--de o echitate rezonabila. Cred ca luarea de cunostinta cu acest gen de capitalism nu aduce foarte aproape de sfirsitul unei iluzii; totusi, ma ingrozeste ideea nasterii altei iluzii cu mult mai pernicioasa pentru ca poate avea efecte concrete, distructive pentru atitea fiinte umane.
20 Mitru Dumitru
Domnilor, Sunt foarte intersante lucrurile pe care le spuneti, dar nu sufocati discutia pe marginea temei (adica sufocati comentariile la obiect ale celorlalti comentatori). Daca aveti asa un avant publicistic scrieti un articol sau fondati o revista. Vad ca redactia nu-si face treaba pentru ca nu doreste sa corecteze pe comentatorii de serviciu. Ma mira ca nu ati observat, de pilda, ca un comentator (vezi mai sus) a spus ca domnul Tismaneanu e minoritar. De ce ma rog este domnia sa minoritar? Originea etnica a domnieii sale nu are nici o relevanta in discutia de fata si nu vad in remarca cu pricina decat o intepatura care rateaza obiectul. Problema era Tismaneanu vs Tamas si, eventual, rolul pe care trebuie sa si-l asume intelectualii in povestea condamnarii comunismului. Discutia asta ar trebui sa aiba un fel de moderator, Revista 22! In ce ma priveste, eu am spus ca atitudinea celor doi este "copilareasca", intrucat in demersurile lor, exercitiul Ratiunii nu a atins gradul de maturitate reflexiva de care este nevoie pentru a judeca totalitarismul. Ei nu isi asuma functia judecatii, ci functia de avocat (al acuzarii respectiv al apararii). Judecata nu e prezenta. Deci Tismaneanu condamna comunismul cu patosul excesiv al unui procuror si nu cu judecata unui Judecator. Ca un functionar al lui Basescu care condamna comunismul printr-o BULA PREZIDENTIALA si, desigur, ca un mare specialist de science po, dar in nici unc az ca un GANDITOR.
21 marghioltza
Sunt niste carti care merita citite: Bolsevicii, de Adam Ulam; Pricipalele curente ale marxismului, de Leszlek Kolakowski; Intelectualii de Paul Johnson; O Istorie a Lumii Moderne, tot de Johnson; Originile si sensul comunismului rus, a lui Berdiaev; sa mai amintesc de Arhipeleagul Gulag? - le recomand marxistilor infocati, poate inca nu le-au aflat titlul!
22 severin
Cred ca trebuie clarificata relatia intre propunerea marxista ca teorie sociala si punerea ei in practica. Este oare vreo diferenta intre "postulatele" marxiste, bolsevice ulterior, maoiste mai apoi (interesant ar fi de urmarit o eventuala evolutie in sens darwinian a maoismului din marxismul pur) si aplicarea lor in practica sociala. Oare nu Marx vedea omul ca policalificat, dimineata pictor la pranz muncitor si seara filozof. Confuzia din Capitalul referitor la mecanismele pietei si a muncii (fortele de munca si mijloacele de muna) duce cu gandul la o constructie coerenta cat de cat dar cu premise false sau neverificabile. Aici, vezi si pretentia de stiinta a marxismului. Stiinta pe langa falsificabilitate, testabilitate face modele care duc la prognoze. Pretentia materialismului dialectic si istoric de a gasi legitati (niciodata aratate !) a angajat si conditionat mase uriase de oameni in urmarirea asa-ziselor rezultante "inevitabile" adica comunismul. Interesant este de aflat cum o gasca a putut fi agregata pentru a constitui nucleul viitorului partid comunist. Ce fel de oameni au fost atrasi de ideile marxiste ? Ce motivatii interioare a avut fiecare personaj pentru a se angaja in imensul efort de a dezagrega fiinta umana stiuta cu obiceiurile ei, cu morala ei in curs de consolidare prin mijloacele modernitatii, cu aspiratiile traditionale si cu altele noi aduse de stiinta, tehnologie etc. si a munci (caci asta era munca lor) pentru a transforma omul stiut - fiinta individuala - in "element" folositor pentru contructii sociale sau materiale fara utilitate morala. Uciderea eticii traditionale (etica si echitatea socialista !) a fost unul din pilonii marxismului doctrinar si este regasibila in practica lui. Poate un raspuns il da Elias Canetti in "Facla in ureche" cand aude vuietul massei la Viena, cand omul devine "element" dintr-o vietate monstruoasa care-l va subjuga si pe care unii au gasit de cuviinta s-o serveasca si s-o adore.
23 bibliofil
@Dl Mitru Dumitru Recunosc ca exprimarea mea nu a fost deloc fericita cind am facut referinta la statutul de minoritar al domnului Tismaneanu, si inteleg de ce ati folosit acel adjectiv. Dar, daca as fi fost in locul dvs, ca sa-i ajut si pe altii sa inteleaga rationamentul dvs., as fi scris si cum se numeste aceasta eroare de logica a mea--un gen de "ad hominem". Poate ca ar fi trebuit sa scriu ca m-as fi asteptat la o mai mare sensibilitate din partea dlui Tismaneanu cu privire la cu privire la pozitia, fie ea marxista sau nu, a dlui Tamas fata de populatiile tinute intr-o de stare de servitute. Dar, si asa, observatia fie si prezentata astfel tot nu ar fi avut legatura cu restul textului. Recunosc ca ce am scris in finalul primului meu text a fost o eroare, dar asta nu inseamna ca este o concluzie a intregului text. De fapt, singura legatura a acelei observatii cu textul a fost una emotionala. Mi se pare firesc sa cred ca nu e catastrofa sa-ti exprimi emotiile. Altfel, ma opresc aici.
24 CALIMAN EUGEN
@.Mitru Dumitru, 1.Analiza "exhaustiva",sistematica a comunismului inca n-a fost facuta de nimeni.Ea trebuia sa inceapa cu "Manifestul Partidului Comunist",al lui Marx,din 1848 si sa continue cu cea a componentelor derivate din "nationalizare" si "democratia socialista". Adica economia,institutiile si sistemele comunismului "real",dupa care se pot trage concluziile oarecum definitive despre sistmul comunist. Ori acest demers este unul titanic,care nu sta in posibilitatea d-lui Tismaneanu,deoarece ar trebui sa cuprinda un grup mare de specialisti pe domenii,resursele financiare necesare si mai ales un interes major pentru acest tip de studiu. "Specialistii" au ocupatii mai practice,resursele financiare nu exista,iar interesul de a descifra intreaga problematica a genezei teoretice si a constructiei, functionarii si falimentului sistemului comunist nu exista,din moment ce sistemul a disparut la nivel global. D-l Tismaneanu cauta sa prezinte ceeace pare de interes practic din istoria comunismului si este firesc ca in lipsa unui interes major pentru studiul comunismului sa faca ce poate,iar criticile la adresa dumnealui nu au nici o acoperire. 2.Evaluarea capitalismului nu poate fi facuta decit in raport cu programele si proiectele nationale care vizeaza dezvoltarea economica.Tarile care au construit si transpus in viata economica programe de dezvoltare economica au "asimilat" partea buna a capitalismului:dezvoltare si progres national.Cele care asteapta ca UE sa le aduca progresul pe tava,fara programe de dezvoltare economica,ca Romania se afla in starea de "natiuni esuate". Exemplul Indiei,Coreii de Sud,Singapore sau Indoneziei,Poloniei,etc. in ceeace poate aduce capitalismul daca tara are programe de a-l "folosi" pentru dezvoltare nu mai au nevoie de explicatii.Pe platforma Standard.ro,la articolul lui lui Mircea Marin,"Cine cistiga si cine pierde in urma crizei",in comentariul 2,am incercat citeva considerente asupra naturii capitalismului si evolutiei sale.La fel,la numele meu,pe Net,gasiti numeroase referiri generale la capitalism si dezvoltarea economica,fiindca stagnarea economica nu poate fi reprosata capitalismujlui ci clasei politice inerte si dezinteresate de 20 de ani de orice efort de constructie a unui proiect national politic,economic si social,capabil sa creieze o Romanie moderna si performanta.
25 Dan@Dan
Qvi prodest? Poate ma insel, nu sunt eu acela care as avea pretentia unei ideoligii sau concepte valabile. Insa, cand ideologia mea sau un concept il ridic la pretentia de ideologia unei mase de cetateni sau si mai mult, preluata de politic, imi asum si consecinte, responsabilitati(daca asta face parte din spiritualitatea mea). Poate, azi asta lipseste intelectualilor romani. Societatea actuala este eterogena incat, este greu sa-ti asumi raspunderi? Puteti sa criticati pe oricine, dar a sustine idei conform carora, Eu sunt cel realist, adevarat, am aplicabilitate si trebuie sa mi se acorde ce este al Cezarului, este cam mult. Recunosc la d-voastra o ideologie ofensiva si cu grave paralelisme nerealiste. A vorbi de legatura intima intre comunism si fascism, este, a face o analogie intre 2 fructe complet diferite. Nu vadeti diferentele care le individualizeaza si de aici confuzii. Nu vreau sa fac apologii, d-voastra prin preocupari si ocupatii trebuie sa decelati diferentele. Confuziile ne fac sa gresim. Sa nu fortam ce este diferit. Citez " justiţia morală, nu de aceea corectiv-punitivă...."statul de drept să-l condamne"...."rostirea adevărului despre crimele împotriva umanităţii petrecute în peste patru decenii de dictatură comunistă are valoare de refondare democratică?"......."marxismul înseamnă mult mai mult decât o ideologie a constrângerii dictatoriale". Incep sa inteleg ca, sunt si ceva "determinari" in a avea concepte de asemenea factura. Spun; - Ce-i mana pe ei in lupta, Ce dorea acel Apus? Societatea este o devenire, o evolutie, o refondare. Daca imi fac o casa noua, o laud, ma rup si chiar cer despagubiri societatii pentru ca, mi-am trait ceva ani in acea casa? Nu stiu daca "refondarea democratica" insemneaza si despagubiri fara finalitate cand, societatea nu-si poate permite. Societatea romaneasca este intr-o stare deplorabila, condamnam ce credem, dar ce se intampla azi, cine va corecta, cine va "justiţia morală, nu de aceea "corectiv-punitivă" in urmatorii ani? Poate promovati "elitele" si eu nu am inteles, ce caut pe aici? Hai sa fim mai utili. Hai sa promovam concepte care au realizare practica, sa punem pe picioare socieatea asta, cea actuala si sa lasam istoria sa faca aprecierea. Cine raspunde de situatia invatamantului, a sanatatii, a ramurilor si ocupatiilor care ne determina traiul si viata? Cum vor fi cetatenii saraciti si fara solutii ale vietii? Vor gandii precum traiul lor. Oricat ne-am chinui, problema este, ce se petrece acum, ce se intrezareste pe viitor (fie si cel apropiat). Asa, ne facem ca nu vedem esenta, copiii care ne pleaca din tara, tineretul ravasit si fara solutii la viitorul lor, populatia saracita, etc. Sa ajung la cultura si spiritualitatea incerte? Ce este coerent azi? In situatii de criza ne adunam, cautam solutii, bunul simt si legile nescrise trebuie sa le avem in vedere. Dincolo de ideologie, nimeni nu te iarta daca, nu faci
26 un student
pentru dl. tismaneanu http://www.youtube.com/watch?v=UFewVLSW0tU&feature=related sa ne explice si noua dl. profesor de ce capitalismul e asa scump? cine a scumpit banii si mai ales cine printeaza banii pe care acesti oameni nu-i au? si cu cele 90 de procente din populatia globului care isi vand munca pentru ca altceva nu au ce facem? ii evacuam pe toti?

 


Sondaj

Noua remaniere este:

Voteaza
Incarcare rezultate sondaj..va rog asteptati...

 



Site-uri recomandate


Camere supraveghere

Anunturi gratuite

Jocuri

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto



Librarie online

Tratament hemoroizi la clinica proctologica

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sport Cars

Bulgaria 2010 - oferte sejururi si vacante litoral Bulgaria 2010

Anvelope - de sezon la preturi promotionale





Cadouri

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Idei de afaceri

Optimizare site web solutii profesionale de optimizare pentru motoare de cautare.






Cautare:

Follow revista22 on Twitter

Titlurile editiei tiparite "22"!
- Cine ne conduce
- Drumul bun inca nu s-a gasit
- Memorie inutilizabila promovata de BNR
- Necunoastere sau diversiune?
- Drept la replica: Cazul Mihai Botez
- Afaceri si societate: Dupa zece ani
- Scrisori & net comment

Numarul curent

numarul curent

Opinii &
comentarii

Romanierea
Cosmin Alexandru

Studiul de caz pe România anului de graţie 2010
Curtea Constituţională şi lustraţia
Adrian Cioflanca

După declararea Legii Lustraţiei drept neconstituţională,
Contribuabilul, ultima soluţie
Dan Suciu

Guvernanţii au intrat în cea mai neagră criză
Critica de artă în România din 1980 şi pînă spre prezent (1)
Magda Carneci

Dacă ar fi să discutăm despre rolul
REVISTA "22" ŞI
Grupul pentru Dialog Social
SUSŢIN



Parrot Electrice, Interfon, Videointerfoane
Parrot Test Leads, Probes, Clip Invention
EpHook Ipod, Mp3, Mobiles Earphones Clip-on Invention, Hook Invention