prima pagina

Andreea Pora: D-le ministru, acuza cvasigenerală este că guvernul nu a luat măsurile care se impuneau în termen, astfel încât să uşureze criza.
Aş putea spune că măsurile s-au luat. Dacă e să evaluăm corect ce s-a întâmplat în sectorul public, vreau să ştiţi că majorările de salarii şi de pensii din 2008 au vizat masa salarială din 2008 numai o lună sau două, dar întreg anul 2009. Acuza că masa salarială a crescut în 2009 faţă de 2008 nu este corectă. Noi nu puteam, conform contractelor colective de muncă în sectorul bugetar, să dăm un salariu mai mic decât cel din decembrie 2008. Decizia guvernului a fost în 2009 nu să taie din salariile sectorului bugetar, ci să îngheţe salariile. Decizia s-a aplicat, dar, pe ansamblu, masa salarială a crescut.

A.P.: În 2009, amploarea crizei, chiar dacă nu putea fi estimată până la zecimală, putea fi intuită cât de cât corect. Dovadă că multe ţări din jur au luat măsuri de austeritate pe care România le ia abia la jumătatea lui 2010.
Aceleaşi măsuri le-am luat şi noi în 2009. Am îngheţat salariile. Poate că a fost o eroare majorarea pensiilor cu 2% în 2009. În mod normal, cei care gestionau Ministerul Muncii trebuiau să ştie că acest lucru va aduce un deficit structural în anii următori. A fost una dintre puţinele erori politice, dată fiind situaţia şi informaţia pe care cu toţii o aveam, nu numai în România, ci la nivelul UE.

A.P.: Ceea ce vă reproşa preşedintele Băsescu – şi nu a fost singura voce dinspre care a venit un reproş de genul acesta – este că toate aceste reduceri se vedeau pe hârtie, dar ele nu se traduceau în fapte, în bani la vistierie.
Aici aş nuanţa acest aspect. Pe anvelopa salarială, salariile au îngheţat. Vă mai dau şi alte măsuri. Am redus cheltuielile cu bunurile şi serviciile de la 6,8% din PIB la 5,9%, deci aproape 0,9% din PIB. S-a optimizat tot ce a fost achiziţie publică, din punct de vedere al costurilor, la nivelul tuturor instituţiilor publice. S-a interzis achiziţia de maşini, mobilier...

A.P.: Datele arată că pe primele 4 luni din 2010 s-au făcut achiziţii cât pe tot anul 2009.
Există o zonă a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile care deservesc instituţiile sanitare, pe acelea n-ai cum să le tai. Gândiţi-vă că tot ce înseamnă funcţionarea sistemului de sănătate este în capitolul de cheltuieli bunuri şi servicii. Ele nu pot fi amânate. Eu n-am o imagine de ansamblu pe moment ce s-a întâmplat la fiecare instituţie publică, dar la Ministerul Economiei s-au redus cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu 58%.

A.P.: Dar nu aţi redus salariile. Am aici un un top al salariilor de la dvs. din minister şi din deconcentrate, unele de invidiat, printre cele mai mari.
Dacă sunt societăţi în subordinea ministerului, eu nu pot interveni. Vă rog să reţineţi: toţi directorii generali ai companiilor naţionale au salariu de secretari de stat şi atât. Singurul om din aceste companii care are contract de management este directorul general. Directorii adjuncţi, ca toţi salariaţii, fac obiectul contractului colectiv de muncă din fiecare societate. E lege. S-ar duce şi m-ar ataca în instanţă pentru abuz în funcţie. Toţi şefii de instituţii – Autoritatea Aeronautică, Hidroelectrica etc. –, toţi aveau contract de management şi aveau salariile nesimţite de 50.000 de euro. Acum au 4.000 şi ceva net, salariu de secretar de stat. Veniturile unor oameni din minister care sunt reprezentanţi ai statului în Consilii de Administraţie, unde statul este reprezentant minoritar, n-au nicio legătură cu banul public. Aceşti oameni sunt remuneraţi pentru că au şi responsabilităţi, care merg până la cele de natură penală. Oricum, am rezolvat şi această problemă. Toate veniturile, altele decât cele de natură salarială, s-au donat, începând cu luna iunie, în Fondul de Solidaritate şi se donează pe parcursul anului 2010.

Lidia Moise: Aţi declarat recent că niciun angajat al Ministerului Economiei nu va mai face parte din consiliile de administraţie ale companiilor din subordine.
Nu, fac parte, dar veniturile lor se donează. Păi, n-am pe cine să pun. Să iau de pe stradă să pun în consiliile de administraţie? Am direcţii de specialitate. Eu trebuie să-mi fac politica ministerului prin reprezentanţii ministerului în aceste consilii de administraţie. Ce să fac? Să nu mai fac înmagazinarea de gaze, să las populaţia să sufere de frig pe timp de iarnă? Să nu mai fac programul de iarnă cu cantităţile de cărbune?

L.M.: Financial Times a ieşit cu un articol foarte negativ în ce priveşte Guvernul României, că e un guvern disfuncţional, în cel mai bun caz, şi, în cel mai rău caz, este un guvern incompetent. Cum comentaţi?
Eu chiar aş vrea să stau alături de cel care a făcut aceste afirmaţii, să facem o dezbatere. În primul rând, nu aş vrea să comentez afirmaţii. Foarte important ar fi să vedem care e substanţa analizei pe care persoana respectivă a făcut-o. Eu personal am făcut analiza măsurilor luate de cele 26 de state membre şi sunt pregătit să fac o discuţie pe ansamblul măsurilor luate de fiecare guvern în parte, în ideea de a diminua efectele crizei. Nu spun că România a luat cele mai bune măsuri. Dar nu stă rău, din acest punct de vedere.

L.M.: Noi, Lituania, Bulgaria mai avem recesiune. Restul, gata.
Totul a ţinut de structura economiei. Să nu credeţi că măsurile anticriză înseamnă că umpli găleata cu apă. Depinde de structura economiei. Germania, dacă ţine criza 10 ani, rezistă.

* * *

Băieţii deştepţi

Cel care plăteşte în avans energia nu trebuie să câştige şi el ceva? ALRO, de exemplu, nu dădea drumul la investiţia la ALUM Tulcea până nu avea garanţia unui contract până în 2018, ca să ia bauxita din Sierra Leone şi să facă aluminiu, să nu mai importe şi să facă 1.400 de locuri de muncă la Tulcea. De-aia, doamnelor, le-am prelungit. Iar industria aeronautică, electronică, industria de automobile vin în Româ­nia că avem aluminiu.

Atacul mogulilor

Mi-au făcut campania cu casa pentru că eram duşmanul lor, că nu s-au mai dat publicităţi din companiile naţionale. În plus, mai erau unele licitaţii la care unii erau interesaţi. Cu Blaga e altceva. Oricine este în funcţia de ministru de Interne un timp nu a fost atacat. Motivul nu pot să vi-l spun, uitaţi-vă în istorie ce s-a întâmplat în această zonă. Nu e vorba de Vasile sau oricine altcineva, de regulă motivele cam astea sunt.

* * *

L.M.: Polonia?
Şi Polonia, am şi aici justificarea. Polonia n-a fost foarte afectată, datorită a două masuri foarte importante: 1) exportul polonez a fost unul foarte mic şi s-a putut echilibra pe ce a fost cererea internă ca element de stimul economic; 2) Polonia a luat, în opinia mea, cea mai inteligentă măsură anticriză: încurajarea pieţei de capital, nu neapărat privatizarea.
Au privatizat participaţii minoritare de la companii şi au adunat aproape 8 miliarde de euro cu care şi-au finanţat deficitul bugetar, neinflaţionist, au stimulat interesul fondurilor de investiţii de portofoliu. Iar astăzi, în Polonia, lunar, sunt 5-7 IPO-uri ale companiilor private. Cu alte cuvinte, piaţa de capital nu este numai o platformă de tranzacţionare de acţiuni, a devenit un instrument de finanţare a economiei poloneze. Şi eu am prezentat un memorandum în guvern acum trei luni din această experienţă. Marea majoritate a analiştilor economici europeni, nu mai spun la nivelul României, au spus: nu e un moment propice!

A.P.: Revin, este greu de crezut că guvernul, când a venit FMI aici, nu ştia că o să fie deficitul bugetar de 8-9%. Deci, de ce nu s-a făcut mai mult în prima parte a lui 2010, să nu se ajungă în situaţia asta?
Nu vă supăraţi, începând cu 2010, guvernul cred că a luat seturile de măsuri pentru ceea ce înseamnă reducerea cheltuielilor publice ca să ne putem încadra în deficitul bugetar. Ştiţi ce cred eu? România a devenit ţara în care realitatea este bătută de percepţia asupra realităţii. Percepţia este mult mai rea decât realitatea şi alimentează dimensiunea psihologică a crizei. În momentul de faţă, dacă asupra dimensiunii financiare am găsit soluţii, ne finanţăm deficitul de cont curent neinflaţionist, sistemul bancar este unul stabilizat, dacă asupra dimensiunii economice avem expertiză şi ştim exact ce avem de făcut, există această dimensiune psihologică care ne omoară.

A.P.: Ea provine din faptul că s-au redus salariile, ceea ce e o realitate, nu o percepţie asupra realităţii, iar semnalul venit dinspre autorităţi arată că nepotismul, clientelismul şi contractele cel puţin ciudate sunt în floare.
Ca percepţie, aveţi dreptate. Realitatea este că la nivelul aparatului central s-au făcut reduceri de 13% şi ceva, atât la personal, cât şi la cheltuieli bugetare, în aparatul central, al guvernului... Am avut o creştere, într-adevăr, la nivelul administraţiei publice locale şi al serviciilor deconcentrate în teritoriu, care ne-a obligat să luăm acea decizie cu tăierea cu 25%, spun, temporar. Ce urma? Tăierea cu 25% a pensiilor şi salariilor obliga fiecare ordonator principal de credite să-şi restructureze aparatul. De exemplu eu, la nivelul Ministerului Economiei, miercurea trecută mi-am aprobat hotărârea de restructurare. Eu aş putea ca, de luna viitoare, să dau salariu integral angajaţilor din minister, pentru că mi-am dat afară cei 25%. Cred că restructurarea sectorului public în România, realizată în cursul anului 2010, este, din punctul meu de vedere, o realizare chiar rapidă a unei probleme destul de grele instituţional.

L.M.: Aveţi senzaţia că măsurile Cabinetului Boc sunt coerente? Astăzi se spune că mărim cota unică, pe urmă vine cineva şi spune că renunţăm.
Vreau să profit de această discuţie a noastră şi să vă spun, de data aceasta, ca prim-vicepreşedinte al PDL, că nu vom renunţa sub nicio formă la cota unică. E o declaraţie politică. Pentru că noi, ca partid de dreapta, privim politica fiscală ca instrument de stimulare economică şi în subsidiar ca un instrument de colectare a veniturilor în bugetul consolidat.

L.M.: Este o lipsă de autoritate a premierului în gestionarea unor asemenea situaţii de necoerenţă, care, iată, se repetă?
Eu chiar nu cred. În ciuda unor discuţii publice şi poate chiar a aparenţelor, premierul e mai autoritar decât ar trebui. Ieşirile acestea nu le pun pe lipsa de autoritate a cuiva, ci le pun pe o neglijenţă în comunicare a celor care fac aceste declaraţii.

A.P.: Până la urmă, are vreo problemă Cabinetul?
Guvernul, în ansamblul lui, e perfect. Cea mai mare problemă, pe care trebuie să o recunosc, este cea de comunicare publică.

A.P.: Credeţi că PDL a devenit o copie a PSD Năstase, prin politizare, clientelizare ş.a.?
Sub nicio formă. PDL şi-a numit numai reprezentanţii acolo unde trebuia să şi-i numească, în serviciile deconcentrate. Am ieşit public şi am spus anul trecut: serviciile deconcentrate, din punctul nostru de vedere, trebuie să ni le asumăm politic, cu ei îţi faci seturile de politici în teritoriu. În rest, sectorul public a înregistrat o diminuare cu 36.000 de oameni. Unde să angajăm clientela politică a PDL? Că am dat afară. Eu, la Ministerul Economiei, nu ştiu dacă am angajat 3-4 oameni. Mi-am adus consilierii mei personali, care sunt în cabinetul demnitarului, în rest nu ştiu dacă am adus 3-4 oameni.

A.P.: Deci nu aţi politizat, nu v-aţi pus neamurile, finii, prietenii de afaceri, ca d-l Drăgoi sau Bogdan Ionescu, iubitul fiicei preşedintelui?
D-l Drăgoi ce treabă are? Am rugămintea să verificaţi capacitatea d-lui Drăgoi şi luaţi referinţe despre dumnealui, secretarul de stat. Dar Bogdan Drăgoi a fost secretar de stat şi în timpul Guvernului Tăriceanu. Cum puteţi compara politizarea făcută de PNL, care a angajat, numai în 2007-2008, 200.000 de oameni în structura administraţiei publice şi PDL, care a dat afară 36.000 de oameni? Iar în ceea ce mă priveşte, vă rog să reţineţi că n-am nici o nepoată, nici o rudă, nici un fin.

A.P.: Toate reproşurile făcute de preşedinte la acest capitol sunt deci nejustificate?
Au fost şi excepţii. Sigur că sunt şi excepţii din punctul ăsta de vedere. Preşedintele nu voia să fie nici aceste excepţii. Şi eu am greşit cu Bogdan Ionescu, am reparat greşeala, asta este. A fost o eroare. Era pe un post temporar, în sfârşit, am recunoscut public, asta a fost.

A.P.: Deci preşedintele greşeşte când acuză PDL că procedează exact ca PSD şi că se va îngropa în felul acesta?
Părerea mea este că d-l preşedinte nu a evaluat corect acest lucru. Nu cred că în interiorul PDL se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat cu PSD. Acest partid întotdeauna a avut forţa să se primenească de fiecare dată. Traian Ungureanu, Monica Macovei, Cristian Preda sunt câteva exemple. Apariţia tinerilor, Roberta Anastase, Monica Ridzi... Niciodată acest partid nu a luat decizii într-un grup. Toate deciziile importante s-au luat în Biroul Permanent Naţional.

A.P.: Deci tripleta BVB este o invenţie?
Da, este o invenţie. Această aşa-zisă tripletă n-are nici o legătură cu realitatea, pentru că dvs. o vedeţi ca o chestie malefică, ocultă mai bine spus, care hotărăşte totul în partid. Vă rog să reţineţi şi vă fac o declaraţie în premieră: eu n-am vrut să intru în Cabinet. Sub nicio formă. Mi-am dus mandatul meu la primărie, unde cred că am făcut foarte multe şi nu cred că va mai veni un primar care să facă câte am făcut eu şi vom vedea acest lucru, istoria va fi cea care va consfinţi. Şi cu bordurile mi-am dat punctul de vedere. Aştept să se lămurească toate, pentru că mai sunt nişte plângeri făcute pe la DNA, e o chestie pe care n-o las nelămurită, din punctul ăsta de vedere. Nu am vrut să intru în Cabinet. Am intrat numai în urma unor discuţii insistente cu primul ministru, în ideea de a da un sprijin pe zona de expertiză pe care o am şi în această zonă sunt dispus oricând să stau la masă pe viziune, pe strategii, pe soluţii cu cine vreţi dvs.

A.P.: Trebuie făcută o remaniere?
La momentul potrivit, cred că e necesară.

A.P.: Care e acest moment potrivit? Termenul de graţie dat de preşedinte?
Nu. Acela e un termen mai mult preluat de presă, ca al unei remanieri. O remaniere trebuie făcută într-un moment de inflexiune a unui nou set de politici cu care vine guvernul. De la o cădere economică dramatică, drumul către o relansare trece prin zero. Când se va ajunge pe acel punct cu un nou proiect de relansare economică, eu cred că e necesară o remaniere.

A.P.: Trebuie să admiteţi că acest guvern are o imagine proastă şi „se bucură“ de o mare lipsă de credibilitate.
Sigur, la setul de măsuri pe care a fost obligat să le ia, orice guvern ar fi fost şi orice prim-ministru ar fost ar fi fost în aceeaşi situaţie. Care sunt măsurile pe care ar fi trebuit să le ia guvernul şi nu le-a luat? Pentru Dumnezeu, trebuie să vedem realist toate aceste lucruri. Sigur, imaginea este una foarte proastă, o ştim cu totii. Dar să ne gândim ce s-ar întâmpla, politic vorbind, în situaţia unei demisii. Sau a demiterii. Părerea mea este că premierul, chiar şi în ipoteza unei remanieri, trebuie să-şi ducă mandatul până la capăt.

A.P.: Veţi mai candida, d-le ministru, la vreuna dintre funcţiile de vicepreşedinţi la PDL?
Nu m-am hotărât.

A.P.: Colegii de tripletă vor candida?
Nu ştiu. Un om politic nu se formează peste noapte. Iar eu vă spun că în momentul de faţă PDL are mecanismele interne să poată fi suficient de democratic, dincolo de ce spun unii şi alţii.

A.P.: Nu consideraţi că PDL ar trebui totuşi să facă acea reformă profundă, propusă de Preda, Macovei şi alţii, pe care au ratat-o celelalte partide, PNL, PSD?
Aici faceţi o eroare de raţionament, adică creditaţi cu încredere una-două persoane şi nu creditaţi cu încredere sute de oameni.

A.P.: Creditez cu încredere nişte principii, care erau că nu trebuie să facă parte din partid oameni aflaţi sub urmărire penală, securişti...
Şi acum avem aşa ceva... Chestiunea era astfel: dacă despre unul se spune în presă nu ştiu ce, nu trebuie să deţină funcţie publică. Păi, chestia asta o aranjez şi eu mâine despre oricine. Nu vreţi mai bine să facem o analiză a onestităţii şi averii politicienilor? Chiar dincolo de declaraţia de presă. Cred că sunt unul dintre puţinii politicieni care poate să justifice fiecare leu din averea lui, iar pentru fiecare leu am muncit. N-a trebuit să devin primar general al Capitalei sau ministru ca să am un business al meu. În ce mă priveşte, sunt împăcat cu mine însumi. Aţi văzut atacul acesta extraordinar de trei luni la adresa mea cu casa, cu...

L.M.: Are preşedintele Băsescu o dificultate cu guvernul sau cu vreunul dintre membrii Cabinetului, aşa cum a spus?
Sincer, eu nu ştiu de vreo dificultate. Eu, cel puţin, am comunicări normale cu preşedintele pe ceea ce înseamnă proiectele energetice, pentru că trebuie să-mi corelez agenda în funcţie de agenda d-lui preşedinte. N-am sesizat acest lucru, sincer.

A.P.: Şi înlocuitorul lui Traian Băsescu în partid? Îl căutaţi?
Deocamdată nu-l avem. Poate că asta e cea mai mare problemă pe care o are partidul. Partidul în momentul de faţă e conştient de faptul că, dacă nu reuşeşte în actul de guvernare, dacă nu reuşeşte să scoată România din criză, poate să caute mult şi bine un înlocuitor.

* * *

Reţeaua externă

Reţeaua externă este la Ministerul Economiei. Facem tot felul de evaluări. Eu vreau să reformez reţeaua externă pe baza unui parteneriat public-privat, cu camerele de comerţ şi cu patronatele. Pentru că nu există follow up, la o deschidere politică nu există acea valorificare. Misiunile diplomatice nu au determinarea necesară şi de-aia vreau să aduc patronatele şi camerele de comerţ, care au mai mare determinare în valorificarea acestei deschideri.

Privatizare

România ar putea, anul acesta şi anul viitor, să ia lejer 2-3 miliarde de euro din vânzarea de participaţii numai minoritare. Din deţinerile majoritare să vindem participaţii minoritare, cum sunt Transelectrica, Transgaz, deja listate, dar să menţinem pachetul de 51%. Şi pregătirea pentru listare a unor companii cum este Romgaz. Acest lucru, sigur, cere timp, cinci-şase luni. Dar foarte important este că vom dezgheţa Bursa.

* * *

Interviu realizat de ANDREEA PORA şi LIDIA MOISE