Categorii

Site-uri recomandate

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Camere supraveghere
Poker Online
Anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Dosar | Editie scrisa
20.07.2010

Marxism histrionic (G.M. Tamás & co.) - Polemici

de Vladimir Tismaneanu 

30 comentarii

În ultimii ani am constatat cu perplexitate şi mâhnire că G.M. Tamás a devenit, alături de Slavoj Žižek, apărătorul declarat al „cauzelor pierdute“.

Am citit zilele acestea un interviu despre „starea marxismului“ cu filosoful maghiar G.M. Tamás. Aproximaţiile se rostogolesc vertiginos, ca şi aserţiunile apodictice. Constat că spiritul ironic, bucuria paradoxului şi a metaforei scânteietoare au fost înlocuite de recursul la ceea ce Karl Popper numea gândirea de tip oracular. G.M. Tamás a devenit, horribile dictu, un ideolog.

Ceea ce la Slavoj Žižek ţine de prelungirea unei formule teoretice îmbrăţişate acum câteva decenii (sinteză de Hegel, Marx, Lukács şi Lacan) apare în cazul lui G.M. Tamás ca un straniu avatar de ultimă oră, un teribilism ostentativ situat la antipodul opţiunilor sale de odinioară. Ideea reconstrucţiei unei filosofii a emancipării radicale, dincolo de promisiunile liberalismului democratic, este de fapt reluarea unor mituri politice din anii 20 (G.M. Tamás aminteşte numele lui Karl Korsch, cel care, în 1923, publica volumul clasic al dialecticii nonleniniste, Marxismus und Philosophie). Visul filosofului maghiar este cel al unei lumi esenţial diferită de aceea burghez-capitalistă, utopia lui das ganz Andere. Mi-e teamă că, pornit pe un asemenea drum, el riscă să se autosurghiunească în zona întunecată a unui pustiitor sectarism mesianic.

Referinţa sa din interviu la István Mészáros şi Hugo Chavez spune mult în acest sens. Mészáros (născut în 1930) a făcut parte, împreună cu Agnes Heller, Ferenc Fehér şi Mihály Vajda, din cercul discipolilor lui Georg Lukács. Plecat din Ungaria după înfrângerea revoluţiei din 1956, a fost profesor la University of Sussex în Marea Britanie. El nu a renunţat însă la convingerile sale anticapitaliste pe care a continuat să le afirme în cărţile publicate în Vest. În ultimii ani, s-a apropiat tot mai mult de Hugo Chavez, în care a găsit, asemeni lui Noam Chomsky, un neaşteptat discipol (şi patron) de ultimă oră. În 2008, dictatorul de la Caracas i-a decernat lui Mészáros Premiul Gândirii Critice. În contextul crizei economice actuale (dureroasă şi reală), avem de a face, în acest caz, cu o sinteză între demagogie şi o metanaraţiunea „eliberatoare“. Este încă un exemplu în noua cruciadă în care nu mai contează cine sunt aliaţii, atâta vreme cât ei sunt adversarii „molohului“ capitalist.

Am fost cândva prieten cu G.M. Tamás (sper că mai suntem), i-am preţuit erudiţia spectaculoasă, acuitatea judecăţilor despre marile curente de idei, inventivitatea conceptuală, curajul politic în timpuri în care alţii tăceau molcom şi se prosternau laş. Puţini gânditori au scris la fel de inteligent şi percutant în anii 90 despre raportul dintre capitalism, socialism şi modernitate. Ori despre populismul etnocentric ca rival al societăţii deschise. Am inclus un eseu al său despre Moştenirea disidenţei în volumul pe care l-am editat despre revoluţiile din 1989 (Routledge, 1999, traducerea românească de Cristina Petrescu şi Dragoş Petrescu, Polirom, 2000). Ca editor al trimestrialului East European Politics and Societies (între 1998-2004), am fost încântat să public texte despre G.M. Tamás. Eseul său despre Post-Fascism, publicat în Boston Review, este remarcabil prin adâncimea interpretativă. În 1999, G.M. Tamás a participat cu o prezentare remarcabilă la conferinţa Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, pe care am coordonat-o, împreună cu Sorin Antohi, la Central European University din Budapesta. Au urmat apoi luările sale de poziţie tot mai abrupte şi pauper informate despre poziţiile politice ale unor intelectuali din România postcomunistă. Alergia sa în raport cu filosofia vieţii, cu antiliberalismul interbelic, cu ceea ce numesc mistica revoluţionară a radicalismului de dreapta, s-a tradus într-o lectură pripită, inexactă, de-a dreptul caricaturală a viziunilor unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu ori H.-R. Patapievici.

Există volumul editat de Mircea Vasilescu, care include scrisoarea lui G.M. Tamás către intelectualii români şi replicile / comentariile primite la vremea respectivă (Intelectualii români faţă cu inacţiunea, Editura Curtea Veche, 2002). Amintesc totodată un text dens, elegant şi persuasiv, semnat de Andrei Pleşu, cu titlul Amicus Tamás…, apărut iniţial în Dilema din 16-22 februarie 2001. Judecând retrospectiv acea dezbatere, cred că nu greşesc spunând că fostul disident maghiar, născut, crescut şi educat la Cluj, emigrat la Budapesta din raţiuni politice, a emis câteva judecăţi nedrepte, făcându-se (poate involuntar) ecoul intervenţiilor (exclamaţiilor) pamfletare ale unor G. Andreescu şi A. Severin. După 2006, a reluat aceleaşi acuzaţii, inclusiv în articole apărute, dacă nu mă înşel, în Népszabadság. I-a răspuns atunci Andrei Cornea, în revista 22, propunând o discuţie la obiect, nu insinuări şi suspiciuni. Din păcate, pentru G.M. Tamás tabloul era definitiv pictat, nu mai încăpea loc pentru retuşuri.

Preluase complet retorica infamantă despre „intelectualii lui Băsescu“. Bunii şi răii se departajau maniheist: o stângă imaginară purta un război cultural cu o extremă dreaptă renăscută. Că Andrei Pleşu, Liiceanu, Patapievici au fost şi rămân mai departe ţintele atacurilor primordialist-şovine, nu doar ale celor neomarxiste, pare să-i scape gânditorului maghiar. După cum tot el nu observă că naţional-stalinismului lui N. Ceauşescu i-a urmat un nou baroc comunisto-fascist, care urmăreşte tocmai neutralizarea, stigmatizarea şi amuţirea pledoariei pentru raţionalitatea critică şi direcţia prooccidentală, de tip lovinescian, din cultura românească. O direcţie simultan antifascistă şi anticomunistă, capabilă să recunoască şi riscul utopiei, şi finitudinea condiţiei umane.

În interviul amintit, G.M. Tamás afirma eronat că, pe baza Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, preşedintele Traian Băsescu a declarat: „nici mai mult, nici mai puţin, comunismul e o crimă împotriva umanităţii sau ceva de genul acesta“. Superficialitatea recentelor intervenţii ale lui G. M. Tamás nu se dezminte. Confuzia conceptuală în afirmaţia citată este siderantă: cum poate fi o ideologie declarată crimă împotriva umanităţii? Concluzia CPADCR, fundamentată pe cercetarea atentă a documentelor de arhivă, raportată la legislaţia internaţională, a fost că în perioada dictaturii comuniste din România au fost comise crime împotriva umanităţii. Iar preşedintele Băsescu a definit regimul comunist drept ilegitim şi criminal pe tot parcursul existenţei sale. Sunt convins că G.M. Tamás (cel de astăzi) a fost deranjat de demersul Comisiei pe care am condus-o şi de rezultatele finale ale acestuia. Dar adevărurile istorice sunt negate doar de cei care, precum filosoful maghiar, şi-au construit o imunitate la argumente de necontestat. Ei, mai degrabă, sunt dispuşi să sacrifice lumea pentru confirmarea propriei utopii.

Este în egală măsură bizar faptul că G. M. Tamás pare să nu cunoască existenţa unei coaliţii a extremei stângi cu extrema dreaptă în România contemporană. Un baroc a cărui identitate heteroclită provine din aversiunile comune: anticapitalism, antiglobalism, antiamericanism, antisemitism (deghizat adeseori, ca pe vremea lui Stalin, Hruşciov şi Brejnev, în antisionism). G.M. Tamás îl aminteşte adeseori pe Cornelius Castoriadis. Se îndoieşte el oare că un Castoriadis, ori prietenul acestuia, Claude Lefort, ar fi avut vreo rezervă în a defini sovietismul drept ilegitim şi criminal? Distanţa morală dintre un Castoriadis şi un Alain Badiou este de ani-lumină. Îmi amintesc de o seară petrecută la Snagov cu Claude Lefort. Participam amândoi la o conferinţă despre aniversarea revoluţiilor din 1989. Am făcut o plimbare cu vaporaşul pe lac, i-am arătat lui Lefort locul unde, din câte ştiam, fuseseră ţinuţi ca ostateci, fiind interogaţi de emisarii Securităţii române, de conivenţă cu KGB-ul, Imre Nagy şi camarazii săi. Ţin minte perfect ce mi-a spus atunci Claude Lefort despre abjecţia comuniştilor francezi şi despre infamiile proferate de Sartre în anii 50. Multe dintre aceste teme pot fi regăsite în superba şi atât de actuală carte La complication. Cât despre Badiou (cel care se autodescrie drept cel mai citit şi tradus filosof francez al zilelor noastre), împărtăşesc opinia lui Leon Wieseltier: „El este cel mai recent profesor de eliberare şi, chiar mai banal, este cel mai recent profesor de eliberare de liberalism“ (Non-Event, The New Republic, July 20, 2010, p. 36).

În ultimii ani am constatat cu perplexitate şi mâhnire că G.M. Tamás a devenit, alături de Slavoj Žižek, apărătorul declarat al „cauzelor pierdute“. Cauze care au dus la asasinarea sistematică a milioane de oameni, dar şi la catastrofe ecologice ori sărăcie materială (vizibilă încă, şi încă în chip şocant, în spaţiul postsovietic). Moştenirea sovietismului este una a descumpănirii morale, a unei grave debusolări axiologice, ceea ce Václav Havel a identificat drept „coşmarul postcomunist“. Exaltarea „grandorii istorice“ a comunismului a dus, ca şi în cazul metapoliticii naţional-socialiste, la fanatism, la entuziasm orb, la uciderea vieţii spiritului şi la identificarea sensului istoriei cu barbaria. Au uitat oare aceşti intelectuali est-europeni tot spectrul penuriei din anii 80 – cozile lungi pentru o carte decentă, instituţia cenzurii, limba de lemn şi sinistrele şedinţe de partid, ritualuri găunos-abjecte ale unei servituţi universalizate? Comunismul instituţionalizat a ucis din faşă libertatea de expresie, pasiunea pentru cunoaştere şi adevăr, circulaţia ideilor. Aici nu este vorba de filistinism burghez, de lipsă de fior istoric, ci de tragedii umane concrete. Din păcate, G.M. Tamás nu are cum invoca alibiul ignoranţei. A citit tot ce trebuie citit pe subiectul comunismului şi fascismului. L-a cunoscut personal pe Isaiah Berlin. A făcut parte, scurtă vreme, din cercul revistei Esprit. A fost unul dintre liderii opoziţiei democratice din Ungaria ultimilor ani de regim comunist. Mulţi am crezut că va fi urmaşul lui Leszek Kołakowski în faimosul Committee on Social Thought de la University of Chicago. Părea cândva un straussian convins. Alteori lăsa impresia unui conservator-liberal înrudit ca idei cu un Oakeshott, Minogue ori Scruton. Practica, de fapt, un eclectism original, prin definiţie eretic şi sfidător în raport cu tabuurile înţepenite. Iată-l, însă, acum devenit campion al unui anticapitalism (antiglobalism, antieuropenism) desuet, prolix şi vociferant, o versiune dezolantă a vechiului romantism politic pe care, nu mă îndoiesc, îl poate el însuşi analiza cu precizie. Poate că lucrul cel mai întristător este să-l văd pe G.M. Tamás despărţindu-se strident de Agnes Heller, ilustra elevă a lui Lukács, pe care (relativ) proaspătul convertit la neostângism o acuza de conservatorism şi câte altele.

În epilogul ediţiei Norton a magistralei sale lucrări, Main Currents of Marxism (2005), Leszek Kołakowski avertiza asupra riscurilor revenirii paradigmelor redemptiv-utopice. Iată că nu s-a înşelat. La cinci decenii şi mai bine de la apariţia cărţii demistificatoare a lui Raymond Aron, LOpium des intellectuels (tradusă în româneşte la Editura Curtea Veche de Adina Diniţoiu), drogul pare să-şi menţină perversul magnetism. G.M. Tamás a scris, la mijlocul anilor 90, un eseu intitulat Adio stângii. A urmat, după câţiva ani, un articol cu titlul Adio dreptei. Ce urmează acum? Ce ne facem când sacerdotul şi bufonul (despre care a scris cândva Kołakowski) se întâlnesc în figura histrionului neastâmpărat? Ce ne facem când pasiunea pentru „ipoteza comunistă“ renaşte sub ochii noştri, iar cei care ştiu ce preţ uman revendică regimurile inspirate de ea, în loc să protesteze, ajung să le încurajeze? //

 

Comentarii (30)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 27.07.2010 | Chitu a scris:
    @ Victor L Omul nu e un receptor de adevaruri, asa cum se crede indeobste; poate, ca o exceptie, in afara celor revelate religios. Cand am spus "nu-mi placi" a fost vorba de atitudine, nu de continutul ideilor. O idee o combat sau nu, iar omul il judec dupa atitudinea fata de o valoare; moralitatea ideilor in cazul de fata. Potrivit lui Hegel, dialectica inseamna, ca forma a cunoasterii, ca adevarurile se neaga unele pe altele, continuu (negarea negatiei). Omul e un procesator de concepte, de idei; pe unele le mentine va valoroase si utile, pe altele le dejecteaza, nemaifiindu-i utile. Adevarul este ceia ce vrei tu sa fie adevar, iar ceia ce vrei tu sa fie adevar porneste din vointa, iar vointa din interes sau din constiita. Vointa mea izvoraste din constiinta, iar mie constiinta imi spune ca democratia nu e decat un ambalaj al capitalismului; asa cum e ambalajul unui produs. Ambalajul (democratia) straluceste, pe cand continutul (capitalismul) este tarat de ipocrizie, de imoralitate. Poti sa vezi societatea prin ochelarii interesului personal (caz in care capitalismul iti place sau nu, in functie de cata avere ai tezaurizat), sau trecand-o prin "vama" constiintei (caz in care capitalismul inseamna doar natura pura si eficienta). Friedman (cinicul Friedman) a precizat un lucru care nu poate fi combatut: intre dreptate si eficienta e o contradictie fundamentala. Aceste doua concepte se exclud aprioric si reciproc. Si inca ceva: omul crestin a fost (si mai este) tot un "om nou". Crestinismul a scos omul din natura (adica omul vechi), iar capitalismul l-a reintrodus pe usa laturalnica a democratiei. Acum "omul nou" (moral si crestin), scos din salbaticia naturii (ce-i drept eficienta), a devenit "omul vechi". Omul crestin a negat omul naturii, iar azi omul naturii neaga omul crestin. Asadar, valorile omului (la care se inchina uneori) au o ciclitate a lor. Omul nu detine adevaruri (in afara celor utile si placute, cum spunea Tutea), ci fundamenteaza postulate pentru a putea merge mai departe, inspre ceva anume, fara sa aiba garantia ca evolueaza sau involueaza. Doar merge. Asta e sigur.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 27.07.2010 | rk a scris:
    Surprinzator de coerent, inteligent si chiar moderat textul lui Tismaneanu: ma asteptam la ceva mult mai rau... Prea ma obisnuise cu zoaiele uzuale pe care domnia sa le arunca obsesiv contra oricarei forme de gandire de stanga, si cu elogiile lui ditirambice pentru patronii care ni l-au trimis pe cap! Textul asta e posibil sa fie nedrept in ce-l priveste pe Tamas, insa cel putin virusul turbarii atat de aparent in toate textele si discursurile veninoase ale lui VT, e mai putin evident si scoant aici. Deh, propagandistul nostru isi adapteaza pesemne registrul functie de potentialul public: cand vorbea adunarilor "oamenilor de afaceri", tonul era cert altul...

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 26.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    Sugestie de lectura: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7630542-exact-lipsea-recuperarea-marxismului.htm

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 26.07.2010 | Gogu a scris:
    @V. Tismaneanu: credeti ca judecata morala are vreun loc in lectura ideilor? Cineva ar putea spune, "sigur, Bloch l-a celebrat pe Stalin, Badiou pe khmeri, dar si Heidegger pe nazisti. Inseamna asta ca ideile lor sunt de asemenea compromise?"

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 26.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    @Gogu: Incerc sa contribui, in masura timpului, la mentienerea acestui forum ca o zona a conversatiei intelectuale normale. Conduc acum teza unui doctorand la U-MD despre relevanta contemporana a gandirii socialist-liberale, ori, daca vreti, radical-liberale italiene(Carlo Roselli, Piero Gobetti, Norberto Bobbio). Sincer, nu cred ca ideile vagi, incoerente si lipsite de focus real ale unor Badiou si Zizek vor avea un impact durabil. "Re-enacting Leninism" suna socant, dar nu este de fapt un program intelectual viabil. Nu are cum sa fondeze o noua traditie. Este de fapt un epigonism care incearca sa il impace pe Lenin cu Sf. Pavel prin interediul lui Jacob Taubes (acesta din urma a fost un ganditor intr-adevar interesant, dar asta este o alata poveste la analiza carei ar putea contribui substantial dl Moshe Idel). In ce-l priveste pe Badiou, nu cred ca am ce adauga la textul citat de Leon Wieseltier aparut in "The New Republic". Daca ma intereseaza traditia radicalismului mesianic, prefer sa-l recitesc pe Ernst Bloch. In fine, sa nu uitam ca asemeni lui Bloch care saluta procesele-spectacol de la Moscova (ori refuza sa le condamne), Badiou a celebrat experimentul genocidar al khmerilor rosii.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 26.07.2010 | Gogu a scris:
    Domnule Tismaneanu, va multumesc ca interveniti pe forum cu observatii inteligente si de bun simt. De multe ori dialogul din forum scapa de sub control, asa incat orice tentativa de a avea o discutie--chiar mai "contondenta"--dispare iar oamenii cu ceva decenta pleaca pe alte forumuri. Ca tot ati adus vorba de modele Zizek-Badiou: credeti ca peste 10-15 ani va ramane ceva semnificativ in urma lor sau a dezbaterilor in mijlocul carora se afla?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 26.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    @"dialog" inutil: Pacat ca in locul unui comentariu se ajunge la o invectiva. Puteti fi linistit, dl Tamas a decis el insusi sa scrie acest text, nimeni, sub nicio forma nu l-a constrans. Dialogul dintre domnia sa si mine dureaza de prin 1986, de la New York. Cum scrie chiar domnia sa, m-am ocupat (si ma ocup in continuare) de directiile de gandire neo-marxiste, anti-autoritare, democratic socialiste etc Nu faptul ca dl Tamas este de stanga m-a nedumerit, ci intensitatea unui pariu ideologic radical care, venind de la domnia sa, mi se pare nelinistitor. GMT nu este un "guru" gen Zizek, nu alearga dupa gloria spectaculoasa a videocratiei. Reactia sa (candva ambivalenta, in ultimii ani tot mai critica, ba chiar negativa) la modernitate si post-modernitate vine dintr-o cultura filosofica adanca si solida. Ipotezele lui G. M. Tamas mi se par mult mai putin frivole decat interventiile teoretice ale lui Badiou. GMT vine dinspre marea traditie a umanismului central-european, nu din laboratoarele utopiilor althusseriene. Nu stiu ce va face sa ma acuzati de "oportunism" si cautare de avantaje. Nu am fost nici premier, nici ministru, nici presedinte de Senat, nci deputat, nici altceva. Singurele pozitii oficiale in Romania, legate direct de domeniul meu de expertiza, au fost si sunt neremunerate. Din septembrie 1990 predau political science (comparative politics si political theory) la Universitatea Maryland (College Park). Inainte am fost cercetator la Foreign Policy Research Institute (1983-1990) si am predat la University of Pennsylvania (1985-1990) din Philadelphia. Dar, repet, ar fi preferabil sa ne focalizam pe idei, nu pe biografiile, reale ori imaginare, ale autorilor textelor pe care le comentam.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 25.07.2010 | victor L a scris:
    @ Chitu, urmare a celor ca tine a avut succes intalarea comunistilor la putere in Romania. Cu "nu-mi placi" s-a inceput edificarea omului nou. Scuze, dar pentru ca nu va mai vreau in viata mea, si sa faceti bine Romaniei cu filozofia marxista, iti spun un HUO.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 24.07.2010 | Claudiu a scris:
    @Yama Cri La voi "la institut", adica la Romania Mare? hahahaha Sunteti usor de recunoscut, baieti. Atat de simpluti la minte, atat de ignoranti si atat de usor de manipulat!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 24.07.2010 | Costin Oproiu a scris:
    Chitu> Dle Tismaneanu, nu-mi placi. Nu mi-ai placut niciodata [...] Am frunzarit si eu putin articolul, asa din curiozitate. Domnule Chitu, din ce am citit pe aceasta pagina am dedus ca diferenta dintre dumneavoastra si domnul Tismaneanu e ca domnia sa nu l-a "frunzarit putin, asa, din curiozitate" pe domnul G.M.Tamas. Si nici n-a tras concluzia ca nu-i place omul, ci doar ca n-are dreptate.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 23.07.2010 | "dialog" inutil a scris:
    Polemica Tismaneanu - Tamas este polemica dintre un oportunist gata sa slujeasca orice credinta sau idee spre folosul personal (Tismaneanu) si un om de convingeri, dezbracate de orice interes personal, care si-a explicat de fiecare data, cinstit, schimbarile de atitudine (Tamas). In locul domnului Tamas, nu as fi acceptat dialogul.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 23.07.2010 | Chitu a scris:
    Gogu: Ai dreptate. Nu ne ramane decat sa facem "stanga-imprejur" si sa mergem la radacina moralei, crestinismul. Din pacate, in crestinism morala are un caracter mai mult teoretic, nu unul practic. Ea spune (cel putin azi) ce "trebuie" facut, nu "face" ce trebuie facut. Si cand a vrut s-o faca, a esuat in bigotism, in habotnicie, culminand cu inchizitia medievala, mai inumana decat fascismul si comunismul la un loc. Biserica revendica omul pentru a-l mantuii, in timp ce societatea revendica acelasi om pentru ai garanta drepturi (ale omului). Umanismul insasi este eliberarea omul din "ghearele" Biserici. Biserica striveste trupul pentru a inalta spiritul din om. Cetatea procedeaza invers. Luand spiritul omului in captivitate, Biserica a terorizat bietul trup al omului in numele unei vieti ipotetice de "dincolo", acuzandu-l (trupul) de toate pacatele ce-l faceau sa inainteze in cunoastere. De altfel nu e o noutate, pacatul original nu e ceia ce face sau nu face trupul. Pacatul, in sens cu adevarat crestin, este ca a gustat, sau si-a permis (impotriva poruncii) sa guste din pomul cunoasterii. Stiu ca morala adevarata nu poate fi decat crestina; adica morala nu poate moraliza individul decat daca individul constrientizeaza ca punctul ei de sprijin e in Dumnezeu. De fapt nu e nici in Dumnezeu, in cele din urma, daca acceptam ideile lui Schopenhauer, ci in egoismul omului. Omul devine moral pentru ca are un "interes". Care e "interesul" omului religios in raport cu morala ? Sa se "puna bine" cu Dumnezeu, daca pot spune asa. El accepta sa fie moral, prin religie, daca si numai daca castiga, prin asta, un "punctaj" mai bun al sfintirii sufletului. Orice-ai face, cand vorbesti de morala ajungi tot la om si la "eu"-ul lui obsedant. Asadar, ne invartim in cerc. Il cautam pe Dumnezeu disperati si, cautand-L, dam tot de om. O fatalitate, se poate spune.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | gogu a scris:
    @Chitu: din pacate esenta marxismului nu este valoarea umana, pentru ca Marx nu a incercat sa provoace schimbare in numele unui trai mai bun pentru individ. Esenta marxismului este stiinta "corecta" a economiei si societatii, care in mod hegelian corspunde automat interesului si valorilor celor mai bune ale individului. As fi fost mai inclinat sa-l accept pe un Marx care vorbeste in numele dreptatii si al demnitatii umane, insa pentru el astea sunt nerozii burgheze--ceea ce conteaza este intelegerea rationala exacta a ceea ce constitutie mecanismul societal si economic, care odata inteles, duce ineluctabil la corectii al caror efect ultim va fi un trai mai bun si mai demn. Cred ca e important sa intelegem lucrul asta atunci cand il vedem pe Marx ca pe un mare umanist; el cand se uita la minerii din Anglia nu vedea mizeria umana, ci mizeria capitalismului; iar daca schimbarile produse prin eliminarea capitalismului nu ar fi produs si fericirea si dreptatea care ar fi decurs “logic” din argumentul stiintific, ce mare chestie? Ar fi fost vina indivizilor ca nu vad ca de fapt sunt fericiti. Aceste “mici amanunte” sunt neglijabile atat timp cat sistemul in intregul lui a fost tratat cum trebuie. Asadar, inapoi la religie, inapoi la caritate si la umanismul autentic daca vrem sa vorbim in numele dreptatii—optiunile etice nu rezulta din rationamente stiintifice.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    Gogu: Capacitatea umana de auto-hipnotizare, de emasculare voluntara a spiritul critic, de imbratisare a unor mituri politice (iar marxismul este un mit politic cu o forta galvanizatoare formidabila), deci aceasta capacitate este, se pare, infinita. Tine, cumva, de natura spiritului modern (desi o descoperim si mai devreme). Ceea ce nu inseamna ca nu exista trezire, ca iluziile sunt ineluctabile, inalterabile si vesnice. Despore aceste lucruri a scris Francois Furet in cartea sa "Trecutul unei iluzii". In ceea ce priveste "actualitatea lui Marx", as vorbi mai degraba despre un moment post-marxist. Intre altele, se petrece acum o cotitura teologica (spre a relua termenul sociologului Goran Therborn de la Universitatea Cambridge). Cum noteaza ganditorul american Leon Wiesletier, filosoful neo-marxist Alain Badiou exalta un fel de eschatologie a "evenimentului" ca "sinteza intre revelatie si revolutie". Deci, atat cat are o prezenta intelectuala reala, marxismul se consuma in acest spatiu rarefiat al unor dezbateri academice sectare. Neo-marxismul economic este de fapt in deriva. Cred ca analizele lui Dragos-Paul Aligica, aparute in "22" si pe Hotnews, spre a nu insista asupra contributiilor sale din spatiul anglo-saxon, sunt lamuritoare. Nu cred ca gresesc spunand ca nu exista vreun departament serios de economie in marile universitati occidentale care sa mai fie indatorat paradigmei economice marxiste. Ma intreb cate teze de doctorat in economie in ultimii zece ani, sa spunem, au fost sustinute in SUA pe teme inspirate de marxism?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    Chitu: Va multumesc. Voi reveni cu un raspuns in aceste pagini saptamana viitoare. Cred, ca si Dvs, ca tema relatiei marxism-moralitate se cere adancita. Nu spun un lucru nou daca afirm ca tocmai absenta moralitatii ca dimensiune a doctrinei marxiste a fost vulnerabilitatea ei suprema. Totul putea fi justificat prin interese unei Revolutii hipostaziate. In 1939, Arthur Koestler (cel care avea sa scrie "Zero si infinitul") isi dadea demisia din PC German (aflat in exil) ca protest impotriva cinismului esential al comunismului contemporan. Nu doar a celui stalinist (ce a fost Pactul Molotov-Ribbentrop daca nu o asemenea expresie absoluta a lipsei de principii?), dar si a celui originar, adica cel nascut prin si din filosofia lui Marx (evident ca nu vorbim aici despre utopiile comuniste ori anarhiste precedente). Un mare ganditor liberal, Raymond Aron, afirma ca marxismul, ca religie seculara, este o erezie crestina. Se poate, dar cred ca ii lipseste marxismului tocmai dimensiunea sacralitatii individului, ceea ce , cum notati si Dvs, avea Kant in vedere in "Critica ratiunii practice". Omul ca scop in sine, nu ca instrument. Asa inteleg eu critica ratiunii intrumentale in gandirea moderna, inclusiv la ex-marxistii din Scoala de la Frankfurt (Adorno, Horkheimer, chiar Fromm, convenabil uitati de dl G. M. Tamas in involburatul si atat de pasionatul sau eseu). In intelegerea mea, abuzul de formule morale in exprimentele marxiste (va mai amintit "Normele eticii si echitatii socialiste"?) este exact rezultatul unei imoralitati in chiar inima acestei ideologii revolutionare. Prietenii de odinioara ai lui G. M. Tamas din scoala neo-marxista de la Budapesta, elevii si discipolii lui Georg Lukacs, au scris pe larg despre conflictul dintre ambitiile prometeice ale utopiei marxiste si mijloacele nihiliste utlizate pentru atingerea unor obiective imposibile.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | Oarca a scris:
    -D-le Tismaneanu, daca esti perceput de unii ca antimarxist punitiv ce zic despre unul ca Marius Oprea caruia i-ai luat locul din pozitia de probasist ! Dar Tamas chiar fara sa cunoasca detaliile si culisele politicii romanesti(sau mai stii poate din contra) nu greseste in aprecieri cand te numeste antimarxist punitiv. Si asta pentru ca in numele ideii pe care o pastoresti acum politic , antimarxismul probasist prin Comisia ce-ti poarta numele-ce victorie pentru Tismenitki tatal- confratii d-tale intru idei sunt la butoane in institutii(vezi CNSAS, Arhivele Statului) unde schimba si restructureaza din functii si posturi oameni care n-au avut functiile pe care dumneata le-ai avut in UTC sau tatal d-tale in PCdR, n-au fost nici macar membrii PCR si-au iubit meseria si profesiunea dar au pacatuit ca nu au dorit sa participe la marea d-tale idee antimarxista de eliminare a simbolurilor nationale. In consecinta acesti oameni sunt eliminati din institutii prin metode aidoma celor staliniste -prin sedinte de colective de infierare si controale comandate politic-evident pdliste. Unii din acesti oameni reusesc sa dea in judecata colegii d-tale de Comisie anticomunista si chiar sa castige procesele -dovedind abuzul de putere in functie- dar regimul acopera acesti conducatori si atunci nu are Tamas dreptate ? Ati condus vreodata o institutie a statului de drept? Sunteti la conducerea IIRMER dar stiti ce se intpla in numele d-voastra?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | Chitu a scris:
    E ceva mai bine. Comentariul lui Tismaneanu la articolul lui Tismaneanu, il gasesc demn de o personalitate pusa in slujba stiintei, a cunoasterii, a filozofiei, a omului. Din pacate, dle Tismaneanu, in societatea de azi, orice punere in discutie a paradigmelor ce definesc omul social (nu cel individual) activeaza imediat marota marxismului. Orice punere in discutie a "miezului" moral "omul scop, nu mijloc", si care se afla dincolo de coaja tare a puterii totalitate, ca manifestare a vointei de putere a individului, este catalogata, automat, marxista. Daca spun (sau spune cineva), cum spuneau (si spun) si reprezentantii Bisericii, ca e buna mai multa cumpatare in distribuirea bunurilor produse de o societate, esti apostrofat cu "invectivul" de marxist. Dle, am spus eu, daca a-ti privii semenul cu ochii cu care te privesti pe tine insuti, sau a-l iubii asa cum te iubesti pe tine (varianta crestina), se numeste marxism, atunci eu pot spune ca m-am nascut marxist. Da, imi poate replica preopinentul, dar marxismul (versus comunismul) a fost o crima la adresa umanitati; asa grait-a stapanirea (vremelnica) de azi a tarii. Vrei sa fi Om (in sensul iubirii semenului), si nu un individ extras din natura (Hobbes), iar marotele contemporane (ca reflex al unor prejudecati, cementate in mintea omului de prapaganda actuala) te condamna, aprioric, la vinovatia de a apara sau de a fi complice la crima, adica marxismul. Te invarti intr-un cerc al vinovatiei pana te ia ameteala, pierzandu-ti busola si "nordul" moralitatii. Din cercul asta nu poti iesii decat extragand valoarea umana, adica "miezul tare", din marxism. Tocmai asta nu se doreste. Am abandonat moralitatea, nedrept, in bratele marxismului. Cand incerci sa scoti valoarea umana din dogma marxista, e ca si cum ai scoate castane fierbinti din foc. Asta e obsesia mea.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | DRON SILVIU a scris:
    ARTICOL EMANCIPAT,ERUDIT,BINE CONCEPTUALIZAT. FELICITARI.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 22.07.2010 | Gogu a scris:
    Domnule Tismaneanu, ma bucur sa vad ca participati pe forum. Ma intreb de ce atat de multi occidentali pe care ii cunosc sunt atrasi de Marx si nu alti intelectuali socialisti sau de stanga? Cum de a ajuns "stanga" sa fie identificata cu Marxismul iar Marx aparat chiar impotriva oricaror dovezi ale rationamentului lui gresit in privinta, printre altele, a originii valorii bunurilor. Nu au fost suficienti 130 de ani de argumente ca sa dovedeasca ca un bun nu are valoare din cauza muncii depuse de indivizi ci din cauza utilitatii lui pentru indivizi? Cu respect, Gogu

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | Vladimir Tismaneanu a scris:
    Nu voi intra acum in detalii legate de diversele reactii. Sa spun numai ca a-l compara pe filosoful politic Leo Strauss, autorul, intre altele, al unei carti fundamentale despre tiranie, cu Lenin, fondatorul unei tiranii ideocratice fara precedent, este o enormitate aiuritoare. A spune ca Leo Strauss a facut elogiul minciunii, este iarasi o caricatura nascuta din ignoranta. Problema hermeneuticiii discursului filosofic la Strauss este prea serioasa pentru a fi expediata cu asemenea sentinte grabite. La asemenea afirmatii nu se poate raspunde dintr-un motiv extrem de simplu: ignorantia non est argumentum. Avem aici (in dialogul cu GMT) o dezbatere despre marxism, despre comunism ca utopie (abstracta ori concreta), despre chiliasm revolutionar, eu unul sper ca discutiile sa se centreze pe aceste subiecte. Raportul Comisiei Prezidentiale este un text scris si asumat de o Comisie, nu doar de presedintele acesteia. Nimeni nu a propus condamnarea marxismului ca filosofie. Ceea ce sustin este o analiza a rolului ideilor radicale de stanga in consitutiirea experimentelor de inginerie sociala numite regimuri marxist-leniniste. A evita recunoasterea acestei conexiuni, a reduce socialismul de tip sovietic la "capitalism de stat" este o strategie care ocoleste, mi se pare mie, fondul problemei. Marxismul ma intai, bolsevismul apoi, au sacralizat violenta sociala, au celebrat lupta de clasa, resentimentul social si "dictatura proletariatului". Comunismul contine in miezul sau "tare" un colectivism egalitarist care s-a tradus, istoric, in eforturile necontenite de a revolutiona conditia umana. Liberalismul politic (Isaiah Berlin, John Rawls) nu ignora, ci dimpotriva, asuma chestiunea onestitatii si a justitiei drept centrale pentru destinul unei comunitati democratice. Distinctia principala este intre pre-eminenta individului si a drepturilor sale in abordarea liberal-conservatoare (folosesc deliberat acest concept) si viziunea lui Marx despre ordinea burgheza ca fiind irecuperabil duplicitara la capitolul libertati (civice, sociale, economice).

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | STAN PATITU a scris:
    Articolul asta imi aminteste de bancul ala cu "ce o fi vrut sa-mi spuna?..." Pacat de hartie. Sau ai creat un fond de zgomote cu niste figuri aruncate aiurea ca sa-l scapi printre ei si pe idolul tau... Faci ce faci si tot la mitraliera ajungi !

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | Chitu a scris:
    Unul dintre comentatori mi-a sugerat (de fapt a insinuat) ca atac persoana, respectiv autorul articolului, in loc sa vorbesc despre obiectul si substanta problemei. E adevarat ce-a spus domnia-sa; desi nu-mi sta in fire. Dar, il intreb, nu autorul acestui articol este si "memorandistul" condamnarii comunismului de la tribuna Parlamentului ? Or, de aici rezulta ca autorul se identifica cu histrionizarea marxismului. Marxismul nu poate fi privit ca o bascalie, numai asa, de amorul artei, ca sa-l banalizezi si sa-l golesti de continut sau sa-i compromiti continutul. De la un erudit ca dl Tismaneanu, cum se si pretinde a fi, te astepti la reflectii mai obiective si mai profunde, nu la un propagandist primitiv al capitalismului. Dar, indiferent ce s-ar spune despre marxism, el a constituit o dogma, ca si dogma democratiei, ce are inca forta persuasiunii. Spiritul dreptatii sociale bantuie constiitele oamenilor de veacuri, iar crestinismul ne este martor viu. Ce contine mesajul crestin daca nu acelasi ideal al dreptatii ?, numai ca e spus sub forma unui mesaj religios, cu radacina in "Olimpul" crestin. Comunismul nu inseamna, pe fondul lui, doar tiranie si crime. Comunismul este varianta atee a dreptatii sociale. Nu este o crima daca, o data cu apa murdara a formei de putere (tiranica, ce-i drept) arunci si copilul dreptatii sociale ? Stiu, si recunosc, c-a avut si forma maligne in structurarea puterii. Dar marxismul a insemnat mai mult decat tirania puterii asupra omului, opimandu-l pentru a-l scapa de oprimare. Or, atractia fata de marxism sta in substanta lui, nu in forma lui de manifestare.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | moderat a scris:
    Domnule Chitu, dumneavoastra faceti un proces de intentie, o critica de exterminare. Punctul de pornire al polemicii Tismaneanu-Tamas este civilitatea. Dumneavostra refuzati dreptul la opinie: Vladimir Tismaneanu nu isi exercita capacitatea analitica; conform postarii dumneavostra el face inca un exercitiu de ura, de fanatism. Faptul ca va situati la polul opus ideilor exprimate de politologul american, nu echivaleaza cu dreptul de a-l diaboliza pe acesta. Premisa unui astfel de argument si act cognitiv este ca dumneavoastra detineti adevarul absolut...adevarul adevarat. Stiu ca este flatant sa va delectati cu o asemenea impresie, dar exercitiul ei este departe de a fi un indicator al unei gandiri democratice.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | cristi a scris:
    G.M. Tamas "parea candva un straussian convins"? Asta sunteti si dvs acum? I-ati invatat astea si pe dl. Basescu & co.? Pai se explica multe asa, mai ales predilectia guvernantilor actuali pentru minciuni: Leo Strauss credea ca sunt necesare ca sa duca de nas boboru. Leo Strauss e un personaj la fel de malefic ca V.I. Lenin, doar ca ultimul a ajuns la putere si si-a putut pune in practica dementa iar primul nu.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.07.2010 | Paul a scris:
    o replica pe masura, felicitari dlui Tismaneanu! pacat ca se aduna nesimtitii (de stanga) sa comenteze...

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.07.2010 | Yama Cri a scris:
    PERFECT ce spune dl Chitu.. Si mie mi-e scarba numai cand te vad stiind cine esti de fapt.. un MERCENAR dar unul de proasta calitate... Si sa stii ca nu cunosc pe nimeni in cercul meru de cunostinte si am mii ... care sa aiba o parere macar indiferenta fata de dumneata . Cred ca daca ai apare la noi in institut te-ar trata f urat... nu fizic .. ci dispretuitor... De unde a nascut poporul roman asemenea fiinte de cea mai joasa speta????!!!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.07.2010 | IoanB a scris:
    @Chitu ...chiţ,...chiţ,...chiţ,... Se pare ca nu-ţi plac adevăraţii intelectuali. Te-ai rătăcit pe aici prin zonă şi te comporţi cam necivilizat după părerea mea.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.07.2010 | felix a scris:
    Stiti ce este "Nomenclatura", d-le ortodox? Ce arata M. Voslensky? "V. Tismaneanu nomenclaturist";ce argumente/probe ar putea sustine o asemenea afirmatie?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.07.2010 | Chitu a scris:
    Dle Tismaneanu, nu-mi placi. Nu mi-ai placut niciodata, nici chiar cand perorai, pe partitura dogmelor capitaliste, pe la postul de radio "Europa Libera". Am frunzarit si eu putin articolul, asa din curiozitate. Argumentele si sentimentele, metodele si instrumentele retorice anti-marxiste au secatuit in asa masura, incat ti-a mai ramas doar persiflarea dogmei marxiste, iar pe cei ce-l sustin in continuare, poate din credinta sincera, ii calificati niste biete paiate de comedie, niste bufoni rataciti in secolul 21, in pretinsa dvs eruditie doctrinaro-economico-politico-filozofico, etc, etc. Ai devenit un maniac antimarxist. Te porti ca un apucat, stapanit de o boala incurabila: ura fata de marxism. Ti-ai pierdut orice bun-simt, orice obiectivitate, orice luciditate. Marxismul o fi avut si el partile lui proaste, ca si capitalismul, ca orice sistem politic de-a lungul istoriei (cunoscute si consemnata in arhive), insa chiar daca le-a avut, nu asa se abordeaza o gandire de asa profunzime; nu asa partizan vreau sa spun. Esti atat de subiectiv si de inrait, incat nu te mai ia nimeni in seama. O sa ajungi ca nebunul satului; cel care vorbeste si nu-l mai ia nimeni in seama. Mare lucru e sa ai respect pentru adevar, pentru aflarea adevarului. Dumneata n-ai aprofundat marxismul decat pentru a-l combate, nu pentru a-l intelege sau a-l accepta. De fapt nu esti un erudit in adevaratul sens al cuvantului, esti pur si simplu un mercenar platit sa "combati", ca un apucat, dusmanul de moarte al capitalismului - marxismul. Aproape ca mi se face greata cand iti citesc articolele. N-am cochetat cu comunismul, dar nici cu capitalismul. Consider, insa, ca in fiecare dintre ele exista ceva ce merita sa fie luat in seama. Fiecare dintre ele exprima adevaruri (daca putem considera ca omul poate patrunde cu mintea lui adevarul); unele fundamental contradictorii. Te comporti ca un soldat ideologic, fanatic si fanatizat pana-n maduva oaselor. Dar eu cred ca asta e o aparenta. De fapt esti un soldat, un mercenar, care scrii pentru o "solda".

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.07.2010 | 0rt0d0x.wordpress.com a scris:
    Nu mai histrionic decât anti-marxismul ex-nomeclaturistului V. Tismăneanu !

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Sfarsitul tacerii: Raportul Final si viitorul democratic al Romaniei (In Memoriam Vaclav Havel)

Dedic acest articol memoriei celui care a fost Vaclav Havel (1936-2011), intelectual critic, disident anticomunist, fondator ...

Monarhismul de ultim ceas. Despre mastile cinismului

Culmea ironiei, nimeni nu pare mai prezent pe ecrane si in depesele agentiilor de presa spre a elogia rolul Regelui Mihai ...

22 PLUS, nr. 320: Pariul pe libertate*

Există cărţi menite să ne scoată din inerţie, din confortul stereotipurilor de gândire şi ...

Viaţa şi timpurile lui Eugen Jebeleanu

„Să-ţi fie dat să trăieşti în timpuri interesante“, suna un vechi proverb, ori mai degrabă ...

Ipoteze despre prabusirea URSS (I)

O pledoarie pentru multicauzalitate. Asemeni multor analisti, politologi, sociologi, economisti, istorici si filosofi, ...

Toate articolele (65)

Dosar

Editie scrisa | Ioana Ciocan

Un parc al statuilor comuniste

Recuperarea mărturiilor istoriei nefaste a poporului român este necesară nu dintr-o presupusă proslăvire ...

Editie scrisa | Neculai Constantin Munteanu

Top 5 cei mai scârboşi informatori

Azi vă propun un Top 5 al celor mai scârboşi informatori. Este subiectiv. Am avut acces doar la două ...

Editie scrisa | Andreea Pora

Renaţionalizare 2011

În acest moment, statul a ajuns la fundul sacului: nu mai are de dat nici acţiuni la Fondul Proprietatea, participaţia ...

Editie scrisa | Andreea Pora

Dus-întors pe stânga

La jumătate de an de la înfiinţare, USL are deja probleme majore. În primul rând, este ...

Editie scrisa | Lidia Moise

Societatea secretă a afacerilor româneşti

Multe dintre afacerile statului român, parafate la începutul acestui secol, par a fi încheiate de o societate secretă. ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei