Costuri şi responsabilităţi în transport (Afaceri şi societate)

Cererea tot mai mare de servicii de transport atrage după sine costuri sociale şi de mediu tot mai greu de acceptat. Împreună, firmele de transport şi autorităţile trebuie să rezolve acest paradox al dezvoltării. Dacă admitem că serviciile moderne de transport sunt vitale pentru progresul unei economii, atunci este necesar ca toate părţile implicate să îşi asume responsabilităţile specifice: companiile de transport să ofere servicii de calitate, minimizând impactul social şi de mediu al industriei, iar instituţiile publice să propună căi eficiente şi transparente de dialog cu operatorii, stabilind împreună cu aceştia politici de transport sustenabil, în acord cu nevoile comunităţilor şi cu standardele europene.

La reuniunea de la Göteborg din iunie 2001, Consiliul European stabilea că transportul, alături de încălzirea climaterică, sănătatea publică şi administrarea resurselor naturale trebuie să devină un domeniu prioritar al strategiei UE de dezvoltare sustenabilă. Astfel, este necesar ca politicile comunitare de transport sustenabil să ia în considerare costurile sociale şi de mediu generate de serviciile de transport, oferind soluţii pentru descongestionarea traficului şi pentru limitarea nivelului de zgomot şi poluare.

În noiembrie 2001, Comisia Europeană a lansat Politica europeană de transport pentru 2010: A sosit momentul să luăm decizii, în care se pledează pentru o politică a transportului unitară şi pe termen lung, care să răspundă nevoilor de dezvoltare ale UE.

„Transportul este un element central al economiilor moderne“, se arată în document. „Există însă o continuă contradicţie între societate, care pretinde o capacitate tot mai mare de deplasare, şi opinia publică, ce devine tot mai intolerantă faţă de întârzierile permanentizate şi slaba calitate a unora dintre serviciile de transport.“ Sunt puse în discuţie dezvoltarea inegală a diferitelor căi de transport şi supraaglomerarea traficului rutier de mărfuri şi de persoane, nerespectarea anumitor reglementări mai cu seamă în domeniul siguranţei rutiere, creşterea numărului de accidente şi poluarea cauzată de transportul pe şosea.

Conform documentului european, se impun eliminarea elementelor care distorsionează competiţia în transport, crearea de stimulente pentru reducerea poluării, îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi sporirea siguranţei pe şosea.

Conform datelor furnizate revistei 22 de către Inspectoratul General al Poliţiei (IGP), în primele 4 luni ale anului numărul de accidente grave în care au fost implicate cu vinovăţie autovehicule de transport rutier de mărfuri şi persoane este comparabil cu cel din primele 4 luni ale lui 2009. În perioada ianuarie-aprilie 2010, au avut loc 27 de accidente cu victime în transportul de marfă şi tot 27 în transportul de călători, în vreme ce în perioada corespunzătoare a anului trecut s-au înregistrat 24 de astfel de accidente în transportul de marfă şi 29 în cel de călători. Principalele cauze ale accidentelor grave din transportul rutier sunt: neacordarea priorităţii de trecere pietonilor, neadaptarea vitezei la condiţiile de drum şi neasigurarea la schimbarea benzii de deplasare, arată comisarul şef de poliţie Lucian Diniţă, director al Direcţiei Rutiere a IGP.

Firmele de transport au obligaţia de a asigura condiţiile tehnice optime pentru funcţionarea autovehiculelor, de a implementa soluţii tehnice adaptate cerinţelor de transport, de a efectua revizii periodice şi de a angaja personal bine instruit, consideră Augustin Hagiu, preşedintele Federaţiei Operatorilor Români de Transport (FORT). De partea cealaltă, declară Hagiu, instituţiile publice au responsabilitatea de „a înfiinţa Autoritatea Unică de Control, aşa cum s-au angajat Guvernele Tăriceanu şi Boc în protocoalele semnate cu FORT“. „Autoritatea de control unic trebuie să fie un organism independent în subordinea parlamentului şi să aibă angajaţi oameni pregătiţi, monitorizaţi şi examinaţi periodic.“ Am făcut instituţiilor publice propuneri legislative concrete pentru îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei în transport, remarcă Hagiu. „Răspunsul dat însă de autorităţi este sterp şi întârzie de fiecare dată.“ Sub pretextul declaraţiilor legate de siguranţă, acestea „nu fac decât să dea norme prin care să câştige din ce în ce mai mulţi bani «mulgând» transportatorii“. Este nevoie de o lege unitară şi eficientă a transportului, iar autorităţile trebuie „să ţină cont de patronatele cu adevărat reprezentantive din domeniu şi să utilizeze competenţa profesioniştilor din aceste patronate în mod transparent şi eficient“, consideră preşedintele FORT. //