Istoria Vulcanului Eyjafjallajökull

Cea mai recentă erupţie a vulcanului Eyjafjallajökull, înainte de cea din martie anul curent, a fost înregistrată între 1821 şi 1823. Vulcanul a erupt pe 19 şi 20 decembrie 1821 şi a cauzat probleme legate de creşterea nivelului de fluor în atmosferă. Erupţia a dus şi la creşterea nivelurilor râurilor glaciare, producând inundaţii serioase. O altă secvenţă de erupţii a avut loc de la sfârşitul lunii iunie până la începutul lunii august 1822. Erupţiile au atins atunci înălţimi considerabile, iar norii de cenuşă vulcanică
s-au extins până în nordul şi în sud-vestul ţării.

Erupţia din anul 2010 a început înainte de miezul nopţii la data de 20 martie. Apropierea erupţiei vulcanice a fost semnalată de câteva cutremure mai slabe, care au avut centrul sub vulcan la o adâncime de aproximativ 10 km. Pe 14 aprilie 2010, Eyjafjallajökull a erupt din nou, de data acesta din craterul gheţarului,  cauzând inundaţii şi ducând la evacuarea a 800 de oameni. Erupţia a aruncat cenuşa vulcanică la câţiva kilometri în atmosferă, ceea ce a dus la perturbarea şi în final la suspendarea traficului aerian european.

Fiecare dintre erupţiile vulcanului Eyjafjallajökull a fost urmată de câte o erupţie majoră a vulcanului subglaciar din vecinătate, Katla, unul dintre cei mai periculoşi vulcani din Islanda şi care a erupt ultima oară în 1918. Deocamdată, geofizicienii afirmă că vulcanul Katla nu a înregistrat nicio activitate neobişnuită  în  timpul erupţiilor vulcanului Eyjafjallajökull, Magnus Tumi Gudmundsson, profesor de geofizică afirmând că deocamdată nu există semne că vulcanul Katla ar erupe şi de data aceasta.

Geologii şi-au manifestat îngrijorarea faţă de instabilitatea generală a acestui vulcan încă din 1999 şi că, deşi până în acest moment nu se înregistrează activitate vulcanică pe Katla, geologii apreciază că o erupţie a acestuia ar putea surveni şi la un an sau doi după unele mai mici, precum cele din ultimele două luni ale vulcanului Eyjafjallajökull.