Coaliţiile în Europa de Est

Prăbuşirea regimurilor partidului unic în Europa Centrală şi de Est a declanşat o mişcare amplă de fragmentare politică. De altfel, aceasta exprimă starea de multipolarizare specifică societăţilor în tranziţie economică şi construcţie democratică. Dacă stânga şi-a regăsit în unele ţări cadenţa şi o structură politică care să o exprime, dreapta este populată de liberali, creştin-democraţi, populişti, naţionalişti, care se concurează între ei. Dezbaterile privind originile centrului-dreapta în postcomunism nu s-au încheiat nici astăzi.

Chiar dacă situaţia diferă de la o ţară la alta, de cele mai multe ori coaliţiile de stânga sau cu participarea masivă a unor partide de stânga au supravieţuit mai mult decât cele de dreapta. Spre deosebire de Occident, unde stânga este divizată între social-democraţi, socialişti, comunişti, troţkişti, maoişti etc., în Est stânga şi-a strâns rândurile pentru a supravieţui politic după colapsul lagărului comunist. În plus, partidele de stânga sunt cel mai adesea populate de foştii activişti comunişti care au experienţă politică, abilităţi de organizare, controlează segmente din vechile reţele ale partidului unic.

În Cehia şi Polonia, dreapta s-a născut din mişcările dizidente. Forumul Civic a fost creat de Vaclav Havel în noiembrie 1989. Din el s-a desprins Partidul Civic Democratic al ministrului de Finanţe de atunci, Klaus, astăzi preşedintele republicii, care domină dreapta. În Polonia apele dreptei sunt mult mai tulburi. Din mişcarea Solidaritatea s-au născut mai multe partide care vreme de aproape două decenii s-au concurat între ele. Merită amintită Uniunea Libertăţii a cunoscuţilor Mazowiecki, Balcerowicz, Kuron şi Geremek. Chiar dacă s-a redus numărul partidelor importante de la peste 100, la începutul anilor 1990, la aproximativ o duzină, Polonia a avut doar guverne de coaliţie, dintre care cel mai stabil şi eficient în reformarea şi pregătirea ţării pentru aderarea la UE a fost cel condus de Leszek Miller şi dominat de Alianţa Stângii Democrate şi Uniunea Muncii. Dreapta din Polonia n-a izbutit până acum să dea o coaliţie stabilă. Lipsa experienţei politice, absenţa culturii dialogului, cinismul, oportunismul unor lideri, orgoliile nemăsurate au fost tot atâtea cauze care au sabotat coaliţiile de guvernare în Europa Centrală şi de Est. //