Demolarea Elenei Udrea. Mod de întrebuinţare

După ce a fost inventată de mass-media, prin supraexpunere, în special de aşa-zisele canale de ştiri, după reţeta Becali, s-a trecut la demolarea ei. În fapt, ea nu a contat niciodată. A contat doar „protectorul“ ei, Traian Băsescu. El trebuia atins.

Cât mai direct şi cât mai dur, fie prin insinuări de alcov, fie prin trimiteri la afacerile soţului, Cocoş. Iar ea, Elena Udrea, era, ca şi cealaltă Elenă, fiica, una dintre marile vulnerabilităţi ale preşedintelui. Mai întâi inventarea: nicio mişcare a Elenei Udrea în afara camerelor. Care camere nu înregistrează declaraţii, comunicări etc. Obiectivul lor se plimbă lubric pe glezne, fese, decolteu. Aşezată la o masă în studio, Elena Udrea este filmată de jos, ca să i se vadă pulpele.

Sau dintr-o parte, să i se vadă mulajul rochiei pe coapse. Sau de sus, să i se vadă adâncitura dintre sâni. Camerele înregistrează întâi de toate costumaţiile fistichii sau sobre, mă rog, atât cât poate fi concepută sobrietatea pe Dâmboviţa. Înregistrează mişcările, sus pe cal/jos de pe cal, piciorul gol vârât prin valurile mării, pletele în vânt la bordul vasului, mersul zig-zagat pe bicicletă, obrazul umflat cu bunătăţile lui Dinescu la moşia acestuia de la Cetate etc. Imaginile colectate în teren sunt editate cu grijă la montaj, în aşa fel încât încărcătura lor tabloidă să fie cât mai ţipătoare. Şi vor fi date de zeci de ori, sute de ori, concomitent cu noua psihoză, multiplicată în nenumarate talk-show-uri, numită grija pentru cheltuirea banului public. Şi, cu asta, trecem la demolare.

Demolarea Elenei Udrea – care, important!, nu trebuia de la bun început să existe cu al ei turism în nicio ecuaţie guvernamentală serioasă – a devenit preocuparea de căpătâi a canalelor Antene & Realitatea, cu ţinta finală demolarea lui Băsescu. O comisie parlamentară lucrează şi ea după modelul Ritzi, dar fără jurnalistul Tolontan, ci cu Ciutacu, iar scopul ei nu este aflarea adevărului, ci, pur şi simplu, înfundarea mai întâi a Elenei Udrea, care ar duce la înfundarea lui Traian Băsescu.

Niciun procedeu nu este ignorat. Mistificarea, de pildă, îngemănată cu grosolania şi cu încălcarea dreptului la imagine, produc efecte pe care nimeni nu mai are timp să le observe, necum să le sancţioneze. Într-una din serile săptămânii trecute, la Sinteza zilei, Valentin Stan, acel om ciudat cu laptop, care atunci când râde îşi arată fără inhibiţii un dinte nesănătos, a prezentat un filmuleţ luat de pe Youtube, în care trei negrese vorbeau într-o limbă necunoscută.

Stan şi-a permis să subtitreze dialogul celor trei femei, ca şi cum ar fi fost traducerea reală. Replicile sunau aşa: „Fetelor, să ştiţi că mă duc la băi termale în Bucureşti“. „Frumoasă şi deşteaptă este d-na Udrea.“ „A descoperit turismul ecumenic şi ne scapă şi de terorişti.“ „Noroc cu d-na Udrea că rămâneam cu reumatismul în oase.“ Etc. În studio, doar fostul nostru coleg Ilie Şerbănescu a formulat vag suspiciunea că ce scria în subtitrare ar fi fost conţinutul real al discuţiei între cele trei femei. A fost acoperit însă de replicile moderatorului Gâdea şi ale d-lui Stan, „garanţia suntem noi, maestre“, iar maestrul a tăcut mâlc.

Politica e murdară. Ştim. Când presa, însă, ca anexă a politicii, necum ca putere separată în stat, devine murdară, ignorând cu bună ştiinţă standardele meseriei, democraţia însăşi este în pericol. Dar ce curios: cei îngrijoraţi (vorbesc de cei urbani) că Traian Băsescu ar pune în pericol soarta democraţiei în România nu văd şi nu aud nimic. //