Firu’n patru

"Sunt băieţi deştepţi, cu care poţi să trăncăneşti ore la un lunch, dinner ori cafea“, poţi să ieşi cu ei în lume, dar nu strălucesc şi nu au anvergură. Cu alte cuvinte, sunt „băieţi de protocol“ şi cam atât, constată Dan Pavel, bunul amic al lui Gigi Becali şi fost consilier al acestuia. „Nu ai ce să le mai faci lui Geoană ori Antonescu: nu ajută nici transplantul, nici operaţiile estetice“, motiv pentru care se poate trage concluzia că opoziţia a eşuat în tentativa de a găsi un contracandidat cu şanse pentru Traian Băsescu. În editorialul din Ziua, Dan Pavel constată că „Locomotivele de protocol ale PSD şi PNL“ au de fapt o singură şansă, aceea ca Băsescu să se autosubmineze. Opinia lui Dan Pavel este că acest lucru nici nu ar fi prea greu, ţinând cont că „are atâta energie, dar de multe ori o foloseşte greşit“. Devine energie negativă. „Candidatul surpriză, compromiterea lui Băsescu de către obscuri ori autodistrugerea sa prin energie negativă sunt ipoteze, mai degrabă improbabile. Pare că şi Băsescu a înţeles, pentru că şi-a reluat jocurile minţii şi combinaţiile tactice“, încheie Dan Pavel cu un uşor regret. Motivul pare a fi legat de faptul că, niciun consilier, inclusiv el,  nu are şanse să facă nici măcar un simulacru de contracandidat băsescian dintre cei înscrişi în cursă, inclusiv Crin Antonescu. Concluzia: Băsescu poate să mai „trăiască bine“ încă cinci ani la Cotroceni.

E bine că ANI a început să funcţioneze, deşi partizanii „scenariilor vor interpreta totul sub efectul campaniei“, se îngrijorează Radu Tudor, comentatorul ubicuu al televiziunii lui Dan Voiculescu şi editorialist la Jurnalul naţional. Radu Tudor „parcă-i şi aude“ pe detractorii „mecanismului care a început să funcţioneze aşa cum era programat“, întrebându-se de unde vine comanda ca ANI să înhaţe Şapte dintr-o lovitură (titlul editorialului). Îi aude ca şi cum s-ar auzi pe el însuşi vorbind despre DNA, despre dosarele înscenate politic, despre „dictatorul“ care îl trage de sfori pe Daniel Morar. Desigur, însă, că între anchetele ANI şi cele ale DNA şi tratarea lor diferenţiată de către Radu Tudor, tandreţe în cazul dragii de ANI şi ură în cel al odiosului DNA, e o mare deosebire care vine din faptul că instituţia se ocupă de „tot spectrul politic“, cu excepţia PNL, ale cărui averi sunt lăsate la dospit în opoziţie. Jurnalistul nu-şi poate stăpâni fiorul interior la gândul că detractorii ar putea stopa „acest val de anchete“, că „dosarele cu nume sonore“ s-ar putea „fâsâi“ în instanţă, aşa cum s-a întâmplat cu cele ale DNA, de unde răzbătea „un miros greu de comandă politică“. Radu Tudor ştie ce spune şi cunoaşte eficienţa manipulării. Avertismentul din final e clar, deşi nu scrie negru pe alb numele: „Asta în cazul în care nişte băieţi (şi fete) de pe la noi nu vor practica turnătoria antinaţională pe la Bruxelles sau Berlin“. Ce se face că nu ştie RT e că „băieţii“, dar mai ales „fetele“ au susţinut şi s-au luptat prin locurile nominalizate tocmai pentru ca ANI să fie capabilă să prindă „şapte dintr-o lovitură“. Şi au reuşit, deşi unii au săpat-o televizat la temelie.

Scriam în numărul trecut despre editorialul lui Cornel Nistorescu împotriva doamnei Nutzi spaima putzii, apreciat la adevărata lui valoare adânc coborâtoare în puţul vulgarităţii de mai mulţi jurnalişti. Editorialistul de la gazetuţa din Olt revine visceral indignat, de data aceasta pe „armata de fandosiţi care mă înjură în fel şi chip“. Patetic, cu miros de naftalină neîmprăştiată de vântul aerisirii de primăvară, Nistorescu e supărat pe constatarea că a „decăzut moral“, făcută de fandosiţii cu pricina. Argumentele că nu-i aşa sunt, în ordine: „nu ling nimic din ce este al puterii“, „am un fel de a presta în spirit european“, „nu vreau nimic de la Palatul Cotroceni şi nici de la Palatul Victoria“, „nici măcar un salut sau un strop de consideraţie“, „îmi plătesc impozitele şi taxele trimestrial“, „nu scot cărţi pe banii strânşi cu greu de la semenii mei“ şi, penultima pe listă, „pe unii i-am învăţat jurnalistică şi le-am dat un loc de muncă“. Nistorescu suferă vocal şi pentru acuza că a fost „strungar“, când, de fapt, a fost „frezor“ şi a avut o copilărie şi o tinereţe grele, se înţelege de la sine. „Nerecunoscătorilor“, proştilor fără caracter, tuturor acestor „impostori cu pretenţie de elite“, Nistorescu le precizează clar un lucru: îşi va continua drumul, iar ei au liber să ajungă „miniştri, servitori şefi, vedete radio sau TV, magnaţi sau personaje de anvergură europeană“. Evident, el nefiind nimic din toate acestea.

Inamica publică numărul 1 şi colegul său de trădare de ţară, e vorba, fireşte, despre Monica Macovei şi Traian Băsescu, sunt vinovaţi de raportul negativ pe justiţie al Comisiei Europene. Blocatori ai reformei în justiţie, războinici ai luptei pentru înflorirea corupţiei, cei doi nu merită decât un bine simţit: Ruşine!. Strigătul vine din partea lui Sorin Roşca Stănescu în editorialul Factura pentru Justiţie din Ziua, care se alătură astfel corului politicienilor PSD. Roşca profită pentru a-l căina pe Adrian Năstase, care, bietul de el, a „fost supus unui veritabil linşaj public prezidenţial“, dar şi pentru a mai executa un upercut cu stânga în faţa preşedintelui. „Prim-solista Monica Macovei a pârât sistematic statul român“ şi a asigurat „regresul acestei puteri în stat“, spune RSS. Regres de care a profitat însuşi Roşca Stănescu. //