Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Relevanţa marxismului şi degringolada intelectuală a stângii
2009-04-07
47

Ori de câte ori cineva, luând aerul că spune ceva profund, declara că „Marx a avut dreptate“ şi proclama relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acesta devoalează una dintre următoarele două posibilităţi: a) habar nu are despre ce vorbeşte, b) ştie că spune prostii, dar le spune totuşi, fiind animat de motive ce nu au nimic de a face cu probitatea intelectuală.

Putem reformula observaţia de mai sus şi astfel: când un editorialist (român sau străin – în discuţia de faţă nu discriminăm pe baze naţionale) se lansează în piruete marxizante în încercarea de a da o aparenţă de armătură teoretică impresiilor sale, oricum rudimentare, asupra crizei, lumii şi vieţii, printre rânduri citim următoarea declaraţie: „Subsemnatul nu am studiat în viaţa mea nimic care să mă facă să înţeleg lumea economică în care trăiesc; sunt obişnuit să-mi dau cu părerea despre toate şi toţi fără jenă şi acum trebuie să scriu ceva despre criză, folosindu-mă de nişte clişee primitive pentru că altceva nu cunosc şi oricum nu mă duce mintea să mă dispensez de şabloane“.

Am plecat de la presupoziţia că gândurile şi impresiile individului în cauză sunt „oricum rudimentare“. Cum am ajuns la aceasta? Simplu: prin natura lucrurilor, dacă cineva este inteligent şi are simţul observaţiei, va găsi ceva interesant de spus despre un fenomen fascinant precum este criza, chiar şi dacă nu ştie teorie. Faptul că face apel la marxism arată nu numai că este incapabil să identifice şi să utilizeze un instrument teoretic serios, dar şi că este lipsit de inteligenţa naturală care să-l ajute să spună totuşi ceva cu sens, independent de recursul la vreun aparat teoretic sau altul.

Realitatea este că relevanţa marxismului pentru înţelegerea nu numai a crizei economice, dar în general a lumii secolului XXI este nulă. Dacă nu ai reuşit să observi asta chiar şi fără studii de economie, atunci nici zece doctorate în domeniu nu te pot ajuta cu nimic.

Marxismul azi

Ce este marxismul azi? O doctrină ce susţine mituri infirmate de istoria economică de mai bine de un secol. „Legea pauperizării proletariatului“, „legea scăderii salariilor“, „legea concentrării capitalului“, „legea scăderii ratei profitului“ alcătuiesc un sistem de propoziţii ce sfidează cea mai elementară evidenţă empirică. Ce relevanţă poate să aibă o astfel de doctrină pentru secolul XXI ? Ce capacităţi analitice aduce un aparat conceptual bazat pe exponate teoretice de muzeu precum „lupta de clasă“ sau teoria „valorii–muncă“, echivalentele flogistonului din preistoria ştiinţelor naturale moderne?

Dacă cineva ar veni şi ar începe să ne explice rezistenţa la seisme a construcţiilor din Europa folosind teoria flogistonului, am decide repede că e sărit de pe fix şi ar deveni rapid motiv de milă sau amuzament. De aceea nici nu avem prea multe editoriale folosind ca armătură analitică această venerabilă teorie. De ce avem atât de multe editoriale ce încearcă să ne explice rezistenţa la ciclul economic a economiilor din Europa folosind echivalentul flogistonului în ştiinţe sociale rămâne o întrebare interesantă. Poate ar trebui să ne-o punem mai serios.

Economia mondială a trecut de la 1848 până azi prin mai multe transformări revoluţionare. Şi, când spunem revoluţionare, nu ne jucăm cu vorbele: a doua industrializare între 1880 şi 1900, două revoluţii manageriale în secolul XX, o revoluţie a mijloacelor de comunicare şi una informatică au transformat radical nu numai economia, ci şi întreaga societate. Trendurile schimbării tehnologice, economice, demografice, sociale şi culturale ale lumii s-au accelarat şi intensificat în ultima sută de ani mai mult decât au făcut-o cumulat de la revoluţia neolitică până la revoluţia industrială din secolul XVIII.

Cu tot respectul pentru „viziunile profetice“ ale lui Marx (apropo: ce a prezis Marx corect?!), lumea anului 2010 arată cu totul altfel decât cea văzută şi descrisă de acesta sau de urmaşii săi de la începutul secolului XX. Cine are o problemă cu asta are o problemă nu atât cu principiile ştiinţei sociale, ci cu principiile cele mai elementare ale observaţiei de bun-simţ.

Să mai spunem ceva. Mecanismele diviziunii muncii identificate şi descrise de Adam Smith rămân aceleaşi şi vor rămâne aceleaşi în eternitate. Ideea lui Marx că dinamica socială se bazează pe structura de clasă (sau, mai bine zis, pe modul în care i se pare că arată această structură în Anglia pe la 1850) poate fi scuzată ca o onestă eroare ştiinţifică.

Dar noţiunea că, în final, o nouă societate va apărea, o societate ce funcţionează sfidând orice principiu al diviziunii muncii şi în care fiecare „poate face azi un lucru, mâine altul, vâna dimineaţa, pescui după-masă, creşte vite seara şi angaja în critica literară după cină; fără a deveni însă vreodată vânător, pescar, văcar sau critic“ poate cu greu pretinde o clemenţă similară. Iată de ce Adam Smith este considerat părintele unei ştiinţe, iar Marx al unei ideologii. Dacă cineva nu a sesizat încă aceasta şi pretinde totuşi că are autoritate în a se pronunţa pe teme economico-politice înalte are o problemă. Şi, odată cu el, avem o problemă toţi cei ce suntem nevoiţi să-i suportăm improvizaţiile.

Relevanţa unei relicve

Revenind însă la tema schimbării. Nu numai că lumea contemporană arată cu totul altfel decât pe vremea lui Marx, dar modurile în care încercăm să o înţelegem – abordările şi instrumentele teoretice – s-au schimbat şi ele radical. Discuţia fluctuaţiilor economice, a relaţiei dintre procesele pieţei şi cadrele de reglementare a lor, analiza funcţiilor statului, a tensiunii dintre normele sociale şi raţionalitatea individuală maximizatoare au toate loc în registre pentru care vocabularul folosit în secolul XIX nici măcar nu are cuvintele necesare.

Studiem astăzi societatea şi economia cu modele din teoria jocurilor, folosim experimente şi teste randomizate, construim explicaţii folosindu-ne de psihologie cognitivă, behaviorism şi modele evoluţioniste. Analizăm structurile politice şi relaţia lor cu cele economice prin apel la teorie instituţională, teoria opţiunilor publice, „agent-based modelling“ şi teoria reţelelor sociale.

Am trecut printr-o „revoluţie inferenţială“ adusă de aplicarea pe scară largă în ştiinţele sociale a statisticii parametrice şi nonparametrice. După 1960 nu există disciplină care să nu fi fost atinsă. De la economie (prin econometrie) până la istorie (prin cliometrie) nu există domeniu în care analiza datelor agregate să nu ne fi schimbat perspectiva. În mod similar, în plan teoretic, am trecut printr-o „revoluţie behavioristă“ şi ne aflăm acum în plină „revoluţie cognitivistă“.

Avem deja o tradiţie solidă a cumulării de cunoaştere în ştiinţele sociale contemporane, am încercat multe, am experimentat multe şi am învăţat din greşeli.

Pe scurt şi foarte simplu: nici nu se pune problema că Marx ar avea ceva de zis despre economia noastră de azi. De fapt, noi azi înţelegem parametrii economici şi instituţionali ai economiei vremii sale infinit mai bine decât el însuşi. Şi nu pretindem că am fi mai deştepţi ca el. Dar avem acces la date şi instrumente la care el nici nu visa. Fie şi numai asta ar trebui să fie suficent să punem capăt discuţiei. Facem istorie economică utilizând econometrie şi analizăm lumea economică în care a trăit şi despre care a scris, procesând serii statistice cu computere şi programe complicate.

Construim şi interpretăm datele epocii sale, bazându-ne pe teorii fundamentate pe progres ştiinţific, nu pe speculaţii. Cine are vreo îndoială probabil că trebuie să-şi reevalueze bagajul de cultură generală, din care este aproape sigur că vreo 100 de ani de istorie economică şi istoria ştiinţelor sociale moderne sunt lipsă la apel.

O tangenţă edificatoare

Dacă cele de mai sus sunt corecte, atunci este de înţeles că nu poţi să nu te întrebi: „Ce Dumnezeu vor oamenii aceştia care-i tot dau zor cu marxismul şi Marx?!“. Nu mai pare deloc exagerat să spunem că cei ce-l invocă pe Marx în discuţiile privind economia contemporană ridică semne de întrebare privind propriul discernământ intelectual. De dragul argumentului, să încercăm totuşi să luăm în serios ideea de marxism. Poate în felul acesta vor afla şi ei că singurele nume cu adevărat respectabile intelectual care se revendică de la marxism azi sunt cele legate de aşa-numitul „marxism analitic“.

Dar pentru autori precum David Miller, John Roemer şi, într-o anumită măsură, Jon Elster sau Philippe van Parijs, marxismul analitic a fost o încercare de a salva fragmente de marxism punându-le pe steroizii teoriei opţiunilor raţionale. Raymond Boudon însuşi, cel mai mare sociolog clasic liberal în viaţă, încearcă generos să justifice ce se poate justifica din marxism, ca ştiinţă socială, pe aceeaşi cale. Oricum am lua-o însă, până la urmă, în aceste demersuri, totul se dizolvă într-o metodologie, nu o doctrină politică. O încercare de a recupera elemente conceptuale disparate şi de a le da utilitate în contexte diferite de cel iniţial, gândit de Marx.

Dar să nu ne pierdem în tangenţe sofisticate, făcând paradă inutilă de erudiţie: observaţia de mai sus este făcută mai mult de amorul artei. Miller, Roemer şi compania nu sunt o prezenţă nici măcar în comentariatul de stânga din presa internaţională, nu mai vorbesc de cel din ţară. Cheia problemei este alta: textele „analiticilor“ sunt grele, presupun aptitudinea lecturii profesioniste, familiaritate cu ştiinţele sociale şi o oarecare maturitate a gândirii, calităţi rar întâlnite la jurnalistul de stânga sau la oportunistul predispus să mimeze marxismul din considerente conjuncturale.

Degringoladă şi responsabilităţi

Până la urmă, observaţia cheie în această discuţie este alta: această degringoladă nu este imputabilă jurnaliştilor. Ei sunt doar instrumente şi (poate) victime. Explozia industriei mass-media din ultimele decenii a creat o supraofertă de locuri de muncă în jurnalism la scară globală. Cantitatea a afectat calitatea. În Occident s-a constituit astfel o majoritate a celor care, neavând nici vocaţie, nici instrumente conceptuale cu care să interpreteze evenimentele pe care le comentează, îşi depăşesc acest handicap împrumutând lozincile stângii academice, cu care sunt, ca toată lumea, familiari din programul de îndoctrinare prezentat în campusuri sub eticheta de „educaţie generală“.

Vorbim despre rarele momente când nu repetă pe silabe ceea ce citesc în influentele cotidiane ale stângii, cum sunt New York Times şi The Guardian. Sau când nu rereciclează via BBC sau CNN ceea ce deja fusese reciclat de posturile în cauză din cotidianele mai devreme amintite. În alte părţi ale lumii, mecanismele sunt diferite, dar rezultatul este acelaşi. Şi aşa ajungem să discutăm azi, când intrăm în al doilea deceniu al secolului XXI, despre – nici mai mult, nici mai puţin decât – „relevanţa marxismului“. Trebuie să fim însă foarte clari: problema nu vine în principal de la jurnalişti. Fiecare duce cât poate. Problema este una ce se trage de la vârfurile stângii intelectuale. Primii responsabili pentru situaţie sunt gânditorii şi profesorii universitari de stânga. Căci, în diviziunea intelectuală a muncii, ei sunt cei ce dau tonul.

A fost o vreme când lupta intelectuală dintre stânga şi dreapta a fost o luptă a titanilor. Enrico Barone, Oskar Lange, Abba Lerner contra unui Mises, Hayek, Schumpeter sau Pareto. Pe vremea aceea, stânga socialistă avea ceva de spus. Greşit, da. Însă inteligent, inovator şi îndrăzneţ. Azi însă, obiectiv vorbind, cei ce se consideră descendenţi ai tradiţiei stângiştilor socialişti mai sus menţionaţi ar fi probabil repudiaţi fără drept de apel de aceştia.

Cum poate fi altfel, când o bună parte dintre socialiştii contemporani nu fac altceva decât să se ascundă în spatele lui Keynes? O situaţie interesantă, despre care ar merita să discutăm de sine stătător. În contextul argumentului de faţă, să menţionăm doar un lucru. Keynes a fost un antimarxist. El s-a autoconsiderat (şi a fost considerat de mulţi) drept salvator al capitalismului. În antologica sa scrisoare prin care îl anunţă pe George Bernard Shaw că lucrează la o carte ce va revoluţiona gândirea economică, el precizează care va fi impactul cel mai profund al acesteia: demolarea marxismului prin demolarea fundamentelor sale ricardiene.

Să-i dăm măcar acest credit omului şi să nu-l amestecăm la grămadă în discuţia asta despre stânga şi marxism, de care ne ocupăm acum. O discuţie în care nu facem decât să ne întrebăm cum pot să pretindă să fie luaţi în serios membrii elitelor intelectuale stângiste, când nu numai că practică fără jenă camuflajul intelectual parazitar, dar, atunci când nu o fac, tolerează şi chiar cultivă compania unor personaje ce pot exemplifica în „operele“ lor orice, dar nu procesele elementare intelectuale predate odată în licee, precum: analiza, sinteza, coerenţa logică şi raportatea la realitatea empirică. De pildă, ce poţi să discuţi sau să înţelegi pornind de la Hardt, Negri, Zizek şi compania despre rolul statului, funcţionarea economiei de piaţă sau fluctuaţiile economice determinate de instabilitatea sectorului financiar?! Este o întrebare retorică. Să amintim asta înainte ca să ne pomenim cu tot felul de sugestii privind posibilitatea unei teorii monetare stalinisto-zizekiene. Oamenii aceştia nu ştiu de glumă.

Preţul degringoladei

Prin cele de mai sus nu se insinuează în niciun caz că stânga nu ar putea dezvolta o linie de argumentare inteligentă şi racordată la realitatea empirică. De pildă, ne putem întreba cum ar arăta dezbaterile privind socialismul dacă vârfurile stângii, în loc să jongleze cu Foucault şi Lacan, ar încerca să înţeleagă şi folosească argumentele teoriei opţiunilor publice sau, mai larg, pe cele ale economiei politice constituţionale. Sau dacă lucrări precum Socialism after Hayek a lui Theodore Burczak (în care acesta combină ideile lui Hayek cu cele ale unei Martha Nussbaum sau ale unui Amartya Sen pentru a relansa discuţia proiectului socialist) ar fi cele pe care profesorii junilor stângişti le-ar indica drept lectură obligatorie, în locul maculaturii multi-culti şi corecte politic cu care le anesteziază simţul critic şi reflexele naturale ale unei inteligenţe normale. (Avem toate motivele să respingem teoria că majoritatea tinerilor stângişti se selectează azi ca stângişti pentru că ar pleca din naştere cu o – să parafrazăm greoi, dar delicat – vioiciune intelectuală oarecum mai lentă. Aşa cum avem toate motivele să sperăm că laxitatea cognitivă specifică se datorează faptului că, firi sensibile şi vulnerabile, au fost victimele involuntare ale saturării cu idei şi atitudini stângiste de către mass-media şi sistemul de educaţie.)

Revenind însă la rolul profesorilor şi intelectualilor publici ai stângii, când vine vorba nu de catedră, ci de cercetare şi publicistică, să spunem doar un lucru: a te purta ca şi cum o sută şi ceva de ani de istorie economică şi politică şi cam tot atâţia de progres în ştiinţele sociale au trecut fără să observi nu numai că este neconstructiv pentru dezbaterea publică şi neonest intelectual, dar este, în acelaşi timp, destructiv pentru tradiţia stângii. Impresia că aceasta bălteşte azi în propagandă ieftină, exhibiţionism, irelevanţă şi idei perimate nu este deloc independentă de atitudinile acestor intelectuali.

Concluzie

Profundele schimbări puse în mişcare de forţele capitalismului şi liberalismului clasic în ultima sută de ani au creat o economie şi o societate de o complexitate fără precedent istoric. Putem să prezicem şi să controlăm dinamica acestui tip de ordine socială? Nu. Dar am făcut progrese în înţelegerea ei. Şi, oricât de fragile ar fi aceste progrese, un lucru ştim sigur: obiectul de studiu (societatea şi economia) s-au schimbat enorm în ultimele decenii şi vor continua să se schimbe. Iar uneltele intelectuale (teoriile şi metodele) cu care încercăm să înţelegem şi ghidăm această dinamică, de asemenea. În aceste condiţii, este evident de ce apelul la marxism ne apare ca fiind, mai mult decât orice altceva, un semn de ignoranţă sau blocaj intelectual.

Pe de altă parte însă, dacă ceea ce stânga etalează la nivelul său intelectual cel mai vizibil şi vocal arată cum arată, nu este de mirare că, reflexiv, jurnalismul şi publicistica de înclinaţie stângistă tind să revină obsesiv la reperul care pare să aibă cât de cât ceva sens în universul lor ideologic: anticul, dar, prin forţa împrejurărilor, perenul Marx, un monument de claritate intelectuală în comparaţie cu urmaşii săi de azi.

Aşa că, ori de câte ori, cineva, luând atitudinea că spune ceva profund, declară că „Marx a avut dreptate“ proclamând relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acest nefericit devoalează mai mult decât o anume dezorientare intelectuală personaă. El ne spune, implicit, ceva foarte important despre deşertul intelectual în care stânga se învârteşte haotic de atâta vreme.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Verhovenski jr. 2009-06-26
Postez cam tarziu dar subiectul ma intereseaza ca si opiniile celor ce s-au manifestat pana acum. Pentru mine, traitor de aproape patru decenii in occidentul Europei articolul este un balsam. Presupun ca majoritatea celor care participa la acest for nu prea au idee cam cu ce se mananca ghiveciul ideologic de pe aici. In consecinta putini au prins mesajul autorului (bravo lor!). Ca sa fiu concis Aligica scrie despre: 1) jubilatia mediilor ("hegemonizate" de stanga, papá Gramsci oblige!) vizavi de ceea ce ele considera, in mod stang-natang, ca ar fi prabusirea "sistemului neo-hiper si ce mai doriti dvs.- liberal").Ca si cand ar exista un "sistem" liberal, ca si cand ar fi existat vreo alternativa serioasa la economia de piata! " 2) deruta ideologica generala a stangii, impleticita prin esoterisme ecologiste combinate cu tot felul de anti- si contra-,doar, doar, de-o mai gasi niste prosti (in afara de puberii candizi, victime sigure care-i vor asigura de-a pururi continuitatea). Modelul colectivist si desfiintarea proprietatii private (caii de bataie ai marxismului) nu mai conving azi pe nimeni, nici chiar pe burta verzii din conducerea partidelor de stanga care stiu ca numai economia de piata le salveaza si asigura ciolanul (de aici dilema, problemele si neputinta lor). Optiunile electorale ale erei postbelice o demonstreaza cu prisosinta daca mai era nevoie. OK, mai sunt suspiciunea si resentimentul, vesnicii piloni de nadejde ai ideologiilor stangii; aici e sansa baieti ! N-as vrea sa inchei inainte de a schita un mini-portret al stangistului: ceva intre Ghita-contra si conu´Leonida, aer dezabuzat, impertinent, are toate drepturile (multe ale naibii) si nici o indatorire (ba chiar "i se datoreaza", e proletarizat...). Banii vin de la stat ("ca de-aia e statu´stat...") sub forma de salariu stabil, prime, sporuri, pentru sinecuri in birocratia de (partid si de) stat sau de la papá, in varianta stanga-caviar-flanela-Fauchon. Are mult timp deci e neaparat activist, agit-prop: il gasiti la orice fel de sit-in sau de "manif`"-uri contra a ceva (in general legat de societatea care-i asigura toate avantajele de mai sus), otelit de kitsch-ul drapelelor rosii (adesea cu secera si ciocan ca astea nu sunt interzise).La adapostul ideologiei, in urletele celor asemenea cu el se simte bun, foarte bun, are in sfarsit dreptate. Traieste betia gregara a suporterilor de fotbal. Aproape le-ar suci gatul ticalosilor ce nu "gandesc" ca el (ghilotina, helas, s-a desfiintat; recent dar s-a desfiintat; poporul-frate francez stia el ce stia dar, uite, mai are si scapari). Vestimentar, stangistul e ceva intre un boschetar si un guerillero (e sarac dar cinstit; si un pic romantic, nu-i asa...) sau habillé bon chic-bon genre, la volanul unui speedster (ce, n-are voie, poate banii i-a castigat la incarcat pepeni...). Ele, feminist-intratabile, in general fara pic de make up, cu sandale Birkenstock, naturale, cum le-a facut mama lor, cu sex-appeal-ul unei pubel
Miles 2009-04-14
Ar fi fost interesant daca ati fi adus anumite argumente, insa din pacate, asa cum au observat si altii, editorialul reprezinta doar o prelungita tirada la adresa capacitatii teoriei marxiste de a explica ceva din prezent. Personal, cred ca dati impresia unui om care, tocmai pentru ca se considera (si este) foarte citit in domeniu, isi permite sa afiseze o automultumire prin care enunta anumite idei si noi trebuie sa-l credem pe cuvant. Pe de alta parte, ar fi intr-adevar util sa se studieze mai atent idei libertariene mai ales in contextul crizei existente. Nu de alta, dar se urla atat despre falimentul laissez-fairelui... PS. Atata timp cat esti interesat de idei si argumente nu e important cine le spune. Ca atare, mentionarea numelui nu cred ca e necesara.
ques 2009-04-14
Solutia iesirii din criza este chiar iesirea din criza iar despre cauze pot teoretiza cei care au iesit deja. Cel putin asa e in capitalism. In rest, ramîneti un simpatic marxist pe dos. Iar cine crede in utopiile dvs. a) e prost, b) face parte din aparatul de prostit.
sym 2009-04-14
Superb articolul, multumesc!
Hayek1984 2009-04-14
exista perceptia ca dreapta nu are nimic de spus pe criza financiara actuala si ca i s-a infundat. perceptie intretinuta de stanga, desigur. mai jos sunt niste linkuri catre articole ale unor think-thankuri care par sa vada lucrurile diferit http://www.cato.org/search_results.html?cx=006606822365722333854%3Amcohchfyltw&cof=FORID%3A11&ie=UTF-8&q=finacial+crisis&sa.x=0&sa.y=0&sa=Search#1108 http://search.aei.org/search?q=financial+crisis&spell=1&access=p&output=xml_no_dtd&ie=UTF-8&client=eresource_frontend&num=10&site=aei_org&proxystylesheet=eresource_frontend http://ask.stanford.edu/search?q=financial+crisis&sitesearch=&btnG=GO&site=hoover-institution&client=hoover&proxystylesheet=hoover&output=xml_no_dtd
alin 2009-04-14
"Mecanismele diviziunii muncii identificate şi descrise de Adam Smith rămân aceleaşi şi vor rămâne aceleaşi în eternitate." Fraza de mai sus spune tot. Ori domnul Algica face parte din categoria celor pentru care eternitatea tine pana hat departe cand si copiii copiilor nostri vor fi bunici, ori il vede pe Adam Smith drept un posibil candidat la sanctificare. Drept pentru care, rationamentul aplicat marxistilor si concluzia la care a ajuns dumnealui cu privire la ei, i se poate aplica si lui, fara retinere.
John 2009-04-14
Joseph_"Irelevanta actuala a lui marx nu are prea mult de-a face cu stanga intelectuala pentru care marx e o referinta simbolica cel mult"_ tu scrii de la Humulesti, se pare ca nu ai iesit prea mult din tara; in Vest (Europa) sunt pline universitatile de adulatorii lui Marx, si asta nu in cheie simbolica..; asa ca las-o balta; daca vrei sa-ti indic referinte despre ce au de zis cei de dreapta in legatura cu criza economica, tine aproape....
Mihai 2009-04-13
A) Marxismul este cam la fel de relevant pentru analiza crizei actuale pe cit este Legea lui Arhimede pentru calculul submarinelor. Adica, fie ca recunosti, fie ca nu, folosesti acele “concepte” in stadiul initial (asa cum face si Dl. Vlad Muresan, un antimarxist convins) . Normal, totul evolueaza si lucrurile se complica f. mult. Dar Marx, ca si Arhimede au meritul de a fi fost PRIMII. Asa cum am aratat, in exemplul mentionat mai sus ( si care era o compilatie, avind drept punct de plecare Ideea geniala a lui Vlad Muresan), in plan strict economic, totul pleaca de la analiza PLUSVALORII. Imi pare rau ca nimeni nu s-a incumetat sa ma contrazica (asta a propos de impingerea discutiei pe fagasul convenabil). B) In cazul celei de-a doua teze, AVETI DREPTATE, si ideologic si practic “stinga” este in degringolada. Numai ca, (va rog sa ma scuzati) eu va banuiesc ca aruncati acest subiect in discutie stiind ab initio ca nu puteti fi contrazis in termeni rationali si pentru a masca degringolada evidenta a “dreptei” (fiindca “stinga” este in degringolada de foarte mult timp si nu inteleg de ce tocmai acum apar f. multe articole pe aceasta tema?). La drept vorbind “dreapta” nici nu are o doctrina “filozofica” ( ci doar niste modele economice). Asadar nici nu ai avea cu cine sa te lupti “doctrinar/filozofic”. Motivul nu este DEZIDEOLOGIZAREA lumii asa cum ar vrea sa credem, ci unul mult mai ocult. Deindata ce ar face asa ceva ar deveni clar si IN SCRIS ceea ce de fapt este evident pentru aproape toata lumea : Marea Schisma dintre aceasta “ideologie” si Crestinism, ca entitate cu care doreste sa se aibe in cele mai bune relatii. ( sa nu ma puneti sa demonstrez un fapt deja demonstrat !!). Pentru referinte, incepeti cu Toynbee (care numai marxist nu este) afirmind pe undeva ca “communism” si “capitalism” par a fi doua denumiri pentru unul si acelasi lucru, etc. In plus, fundamentalismul de piata, laissez-faire-ul mai face o eroare catastrofala pentru el (mai ales acum, in anii din urma, dupa ce a cistigat suprematia mondiala): ignorarea cvasitotala a criterriului VALORII (sau cum se spune mai modern, inlocuirea selectiei naturale cu selectia artificiala). In ceea ce ma priveste, ma identific imediat fata de Dvs. cu ajutorul numarului de tel. de mai sus, dar nu pe blog (exista experiente anterioare neplacute). Trebuie sa fiti constient ca nu ne aflam in Marea Britanie…
joseph 2009-04-13
Practicati o logica sui generis. Si ar trebui sa stiti ca tipul dvs de neargumentatie a fost deja uzat si abuzat de stanga. Adica umpleti punctele in maniera stangistilor (v Isaiah Berlin) care propuneau urmatoarea serie: Joseph de Maistre...Hitler...degringolada dreptei, dvs legati Marx...Stalin...degringolada stangii. Rationamentul fals pe care il propuneti este: daca 2 + 3=5 atunci 2=5. Irelevanta actuala a lui marx nu are prea mult de-a face cu stanga intelectuala pentru care marx e o referinta simbolica cel mult. Iar standadul pe care il propuneti stangii este pur si simplu exagerat: au intelectualii de dreapta ceva de zis, cu cap si coada, despre conjuctura actuala a lumii? eu unul n-am auzit. Asa ca explicati-ne mai intai situatia mondiala si dup-aia puteti sa faceti campanie electorala dreptei.
Dragos Paul Aligica 2009-04-13
Cateva observatii: (a) Asa cum cred ca este de asteptat, ma aflu in acord cu interventiile ce sustin argumentele textului meu sau fac trimiteri la texte ce completeaza sau dezvolta aceste argumente. (b) O nota in privinta naturii dialogului pe internet : In momentul in care intri pe pagina cuiva ca sa il sustii, feliciti sau incurajezi, NU mi se pare ca daca aceasta se intampla sub masca pseudonimului sau umbra anonimatului, pune vreo problema speciala. Insa nu la fel imi pare ca stau lucrurile daca intri sa il critici sau insulti. (c) Nu am asteptari foarte mari de la marxisti si tovarasii lor de drum dar macar doua teze mari si late, ambele anuntate clar in titlu ar trebui, cred eu, sa fie capabil sa identifice in text, ca orice alt cititor normal: (1) Marxismul este irelevant analizei si intelegerii conjuncturii economice actuale ; (2) Stanga intelectuala este in degringolada. Observ ca aceste asteptari sunt prea mari in privinta unora dintre comentatori. Lasandu-i pe acestia la o parte, mi se pare ca in comentarii sa da o prea mare atentie atacarii sau chestionarii primei teze. Mi se pare ca e o strategie gresita. Daca cineva crede ca poate sa infirme teza aceea, se inseala si isi pierde timpul. Dar daca are convingerea ca o poate face, ii sugerez sa incerce sa completeze formularul sugerat de mine mai sus. Strategia corecta mi se pare renuntarea la a mai apara o reduta indefensibila. Corect, cred eu, este sa ataci cea de a doua teza. Si sa demonstrezi astfel (de pilda aducand argumente ale stangii non-marxiste) ca ai totusi ceva de spus cu cap si coada si cu oarecare relevanta practica despre conjunctura economica actuala a lumii.
Dr. Alex Berca 2013-08-11
Stimate Domnule Dragos Paul Aligica, Te felicit pentru inteligenta Dvs. prezentare. Sunt intrutotul de acord cu ea. Am studiat ani de zile teoria marxistă în general și pe cea referitoare la crizele economice și am ajuns la concluzii similare cu ale Dvs. In acestr sens am scris o lucrare intitulată CRIZELE ECONOMICE SI CICLICITATEA LOR, care a apărut în 2012 la o editură din Romania (Iasi). Aș fi bucuros să știu că ați avut ocazia să vedeți și această lucrare care vă confirmă multe dintre punctele Dvs. de vedere. Cu deosebită apreciere pentru gindirea Dvs. teoretica și modul inteligent de combatere a conceptiilor invechite marxiste. Dacă cineva are alte opinii sunt dispus la un dialog scriindu-mi pe adresa de E-mail: berca1@comcast.net.
Adamek 2009-04-13
Capitalismul tolereaza exploatari, dar nu exista o lege infailibila ICI. Daca socialistii vor altceva, sa mearga in Cuba, Bielorusia. Dar socialistii nostri ar alege TOTI Coreea de Sud Coreei de Nord. Ca dovada : toti merg la burse in FRanta, dar bursele vin din alimentarea bugetului de catre firmele care produc (Airbus, Alcatel, Danone etc. ) Oriunde apare o exploatare aberanta, ea trebuie desigur combatuta. Dar ce poti pune in locul pietei libere decat planificarea statului cu tot cortegiul ei de cangrene ? Cultul occidental al lui Marx e un fenomen tipic al oboselii de confort. Intelectualul universitar care are revolte teoretice fata de saracia lumii a treia, dar nu ar renunta la micul lui confort. Si nu intelege cata vina au liderii locali in nenorocirea provinciei, preferand sa dea vina pe Occident, pentru simplul fapt ca e bogat. Tinerii astia neomarxisti isi proiecteaza dificultatile lor sociale asupra capitalismului, uitand ca blocajul social e o mostenire a sistemului comunist, ai carui urmasi si-au facut propriul lor "capitalism", prin decret politic. Capitalismul de tip renan nici macar nu a trecut pe aici pe la noi, ci doar capitalismul milionarilor de carton, cei facuti prin frauda si interventie politica, nu prin merite inovatoare.
Andrei Furnica 2009-04-12
"Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii" (Karl Marx). Persistenţa subiectului Marx(marxism) în timp istoric se poate constitui în garanţia relevanţei studierii sale, fie în plan istoric, economic, filosofic, sociologic, sau în oricare altă perspectivă socioumană. Enciclopedismul referinţelor teoretice la care apelaţi mă face să mă întreb dacă ati avut timpul fizic pentru o lectură atat de impresionantă? Problema se pune cu acuitate. Doamne dă ca răspunsul să fie unul afirmativ, căci altfel avem din nou parte de o bravadă de cultură generală sterilă ("forme fără fond" este deja o expresie uzată). Ceea ce înţeleg din articolul dumneavostră este că nu vă place Marx (judecată estetică), iar un pic mai departe, că nu îi agreaţi pe cei ce folosesc argumente marxiste în susţinerea propriilor luări de poziţie, fapt ce i-ar descalifica intelectual (judecată morală). Liberalismul de la care vă revendicaţi are drept principiu fundamental acordul asupra faptului că putem să nu fim de acord. Citatul iniţial mă convinge încă odată să reiau un proiect amânat, lectura lui Marx. Da. Nu am citit o iota din Marx, însă argumentări părtinitoare (criteriu: unidirecţionalitatea discursului) precum cea pe care o susţineţi mi-au întunecat, în perioada formării intelectuale, percepţia asupra textelor cu adevărat relevante. Un liberal.
John 2009-04-12
@Slavoj cand incetezi cu prostioarele pe forum, mai vorbim; pana atunci, vezi ce faci cu permisul de biblioteca, se pare ca l-ai pierdut de mult...
Liviu 2009-04-12
Problema este ca nu poti posta in comentarii decit tecste cu o anumita limita de carctere. Pentru ca posting-ul meu anterior a fost redus la jumatate, ma decisesem sa nu mai continui,dar cum dl Aligica chiar vrea o discutie,de ce nu. Inteleg decit ca argumentul (principal,din care decurg celelalte) ar fi acela ca nenea Marx este irelevant din punctul de vedere al teoriei economice moderne? Si ca, un bun exemplu in acest sens de la care am putea incepe ar fi teoria plus-valorii? Bun, acceptind ca premisa ar fi demonstrata (dar de ce ar fi relevant sa il judecam pe Marx doar din punct de vedere economica; contributia lui,sa ii spunem intelectuala,nu se reduce doar la economie...?) ce ar putea aduce noastra in plus fata de ce stim de pe wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Labor_theory_of_value or de aici ,de exemplu http://www.springerlink.com/content/jt15432372433103/ (postez cite putin si in etape ca sa nu mai trezesc cu cenzura limtarii caracterelor postate)
nicu 2009-04-11
Este suficient de limpede ca Marx nu are nici o legatura si nu poate explica in nici un fel actuala situatie economica mondiala. Analiza de altfel pertinenta din acest punct de vedere este fara obiect daca trecem peste atasamente de ordin ideologic. Este la fel de limpede insa ca este momentul pentru asezarea sistemelor politico-economice pe alte baze. Liberalismul si-a dovedit in mod dramatic limitele. Am contractat o maladie, un cancer pe care toata lumea incearca sa-l explice si sa-l trateze dar inca nimeni nu a gasit solutia. Sunt doar sperante. Este greu a sustine valabilitatea unui sistem economic atat timp cat lucrurile sunt extrem de complexe si de interpatrunse. Prabusirea sistemelor totalitare de inspiratie comunista, razboiul planetar contra terorismului, criza energetica, criza morala generalizata, expansiunea Uniunii Europene, lupta din ce in ce mai acuta pentru resurse, dereglarile climatice evidente, explozia demografica la nivelul Lumii aIIIa, reorientarea Chinei, sunt unele elemente care impreuna pot oferi o explicatie. Restul e cercetare teoretica.Dar nu de explicatii avem acum nevoie ci de solutii. Ceea ce e important nu e daca Marx a avut sau nu dreptate ci cum iesim din fundatura in care ne-au dus sistemele liberale si mai ales ce punem in loc.
Mihai 2009-04-11
"Putem vorbi acum deschis de o altă injustiţie, cu adevărat originară şi strigătoare la cer: creatorul unei maşini (a unui ustensil), care ridică revoluţionar şi exponenţial productivitatea este adevăratul exploatat, deoarece patronul, proletarii şi consumatorii extrag inconştient, dintr-o invenţie epocală, beneficii pe care nu le vor putea niciodată returna,. În concret, dar în condiţiile unei dificile cuantificări exhaustive, din valoarea unui bec, cam 1% revine muncitorului; cam 2% revine patronului, dar restul de 97% revine lui Thomas Edison."Citatul de mai sus apartine lui VLAD MURESAN recomandat de Daniel, sustinatorul Dvs. Domnule Aligica (ii multumesc pe aceasta cale) Dl Muresan face o critica geniala a teoriei lui Marx!!! Dar fara Marx, pe cine ar fi criticat?? La fel de susceptibili la critica sunt, in viziunea lui Muresan si Nietzsche, si altii (evident corect). Sa analizam putin, ca specialisti, exemplul Dlui Muresan. Dinsul face o mica eroare, dar care nu micsoreza cu nimic meritele acestui EXEMPLU. Noi nu putem returna lui Edison 97% din valoarea becului, nu numai fiindca a murit, dar si fiindca ar ramine omenirea fara becuri (exista un DEVIZ atasat fabricatiei unui BEC, pe care il presupunem corect: salarii, regii impozite CAS, somaj, etc etc) Asadar, vom presupune ca Muresan s-a referit de fapt la PROFIT, care s-ar cuveni repartizat in proportiile specificate de Muresan celor tre parti. Dupa cum bine stiti Patronul isi insuseste insa intreg profitul, atit partea cuvenita muncitorului, cit si cea a lui Edison, profit care este impozitat de Stat. Asadar, cine traieste de pe urma lui (il exploateaza) pe Edison ???? Patronul si Statul. Inca o data va atrag atentia ca este teoria Dlui Vlad Muresan, citat de "Acuzare" si sunt perfect de acord cu aceasta teorie. Eu nu am sustinut perfectiunea teoriei lui Marx sau compilatia Materialismului dialactic ci faptul ca Patronul EXPLOATEAZA, ceea ce tocmai a fost demonstrat de "martorii" Dvs. Exemplul de mai sus este inatacabil, cu exceptia unor erori majore in rationamentul Dlui Muresan (va rog sa le semnalati). Dar istoria nu s-a oprit la Edison (caz fericit pentru patron fiindca nu a avut cui sa inapoieze profitul!!!). Savanti si ingineri mai mici sau mai mari continua sa genereze lucruri folositoare (telefoane mobile, calculatoare, automobile etc.) Sunt ei exploatati de patroni, dupa teoria Dlui Muresan? DA. Au ei dreptul sa fie revoltati pe exploatatori? NU, dupa parerea Dvs., pentru ca asta ar insemna ca sunt marxisti. Simpla enuntare a cuvintelor lui Marx (plusvaloare, exploatare) ii coboara imediat din orice pozitie chiar si din cea de de ELITE in categoria de “buruieni” dupa cum se exprima “un om de dreapta”. Pare evident ca Patronii si functionarii publici vor sustine sistemul, oricit de corrupt ar fi. Cazul Romaniei este elocvent: cum sa condamne magistratii cazurile de coruptie, fr
2009-04-11
"Putem vorbi acum deschis de o altă injustiţie, cu adevărat originară şi strigătoare la cer: creatorul unei maşini (a unui ustensil), care ridică revoluţionar şi exponenţial productivitatea este adevăratul exploatat, deoarece patronul, proletarii şi consumatorii extrag inconştient, dintr-o invenţie epocală, beneficii pe care nu le vor putea niciodată returna,. În concret, dar în condiţiile unei dificile cuantificări exhaustive, din valoarea unui bec, cam 1% revine muncitorului; cam 2% revine patronului, dar restul de 97% revine lui Thomas Edison."Citatul de mai sus apartine lui VLAD MURESAN recomandat de Daniel, sustinatorul Dvs. Dle Aligica (ii multumesc pe aceasta cale) Dl Muresan face o critica geniala a teoriei lui Marx!!! Dar fara Marx, pe cine ar fi criticat?? La fel de susceptibili la critica sunt, in viziunea lui Muresan si Nietzsche, si altii (evident corect). Sa analizam putin, ca specialisti, exemplul Dlui Muresan. Dinsul face o mica eroare, dar care nu micsoreza cu nimic meritele acestui EXEMPLU. Noi nu putem returna lui Edison 97% din valoarea becului, nu numai fiindca a murit dar si fiindca ar ramine omenirea fara becuri (exista un DEVIZ atasat fabricatiei unui BEC, pe care il presupunem corect: salarii, regii impozite CAS, somaj, etc etc) Asadar, vom presupune ca Muresan s-a referit de fapt la PROFIT, care s-ar cuveni repartizat in proportiile specificate de Muresan celor tre parti. Dupa cum bine stiti Patronul isi insuseste insa intreg profitul, atit partea cuvenita muncitorului, cit si cea a lui Edison, profit care este impozitat de Stat. Asadar, cine traieste de pe urma lui (il exploateaza) pe Edison ???? Patronul si Statul. Inca o data va atrag atentia ca este teoria Dlui Vlad Muresan, citat de "Acuzare" si sunt perfect de acord cu aceasta teorie. Eu nu am sustinut perfectiunea teoriei lui Marx sau compilatia Materialismului dialactic ci faptul ca Patronul EXPLOATEAZA ceea ce tocmai a fost demonstrat de "martorii" Dvs. Imi permit sa revin fiindca discutia nu se termina aici.
slavoj 2009-04-11
Domnule Aligica, Eu nu vad nici-o teza in articolul dumneavoastra, ci acelasi tip de autosuficienta ca la mai toti "filozofii" romani ai momentului. Nu vad decit idiosncrasii ridicate la nivel de "filosofie". Nu se argumenteaza niciodata...se vorbeste cu tifna de stingisti, neo-marxisti, etc...ar asta nu inseamna argumente. Daca dumneavoastra (intelectualii de dreapta din Ro) nu va sinchisiti sa formulati ceva mai onest un argument, nu vad de ce ar trebui sa o iau eu mai in serios pe un forum. Doar pentru ca zici "cine mai crede in....e un prost", nu inseamna nimic. Doar descalificant intelectual pentru cineva care are pretentii ca scrie un articol. Iar faptul ca il luti de "sus" pe Zizek and co nu este decit patetic. Cunoastem reteta...din pacate nu puteti demonstra nimic asa...decit ca el este faimos. In rest...aceleasi obsesii...sa folositi cuvinte gen "tovarasul", care vezi doamne ar trebui sa insemne ceva, etc...Dar asta este nivelul "dezbaterilor" in RO. Nu e de mirare ca ne aflam politic in asemenea mizerie. Adevarul este ca sunteti foarte slabi. Ca scrieti carti si articole nesemnificative si ca nivelul dezbaterilor este jenant. Iar faza cu....asumarea identitatii pe net....come on...asta era problema??
Viitorul intunecos 2009-04-10
Sustinatorul Marxismului pretinde ca trebuie sa facem o distinctie intre ce se spune si cine o spune. Corect! Asta inlatura paranoia, desi in cazul comunismului numai despre sanatate mintala nu poate fi vorba, daca te gandesti ca intregul cultural occidental a fost aruncat la cos numai pentru ca era reprezentat de capitalisti. Fa ce spune popa, nu ce face, e un argument care ignora natura Marxismului: Marxismul e derivat din practica umana si se justifica in practica, nu prin recurs la adevaruri metafizice, sau ma insel eu?In baza carui adevar trans-istoric, supra-uman ar mai avea dreptate un Marxist azi, dupa 85 de ani de crime? Iar daca eroarea e umana, perseverarea in eroare e diabolica. Si nu stiu de ce crezi ca Marx in germana ar fi mai bun decat Marx in rusa, franceza sau engleza? Si ce-i cu atatea anglisme si barbarisme? Get real, man!
Dragos Paul Aligica 2009-04-10
Am recitit comentariile azi si privind lucrurile cu un ochi mai limpede, am ajuns la concluzia ca reactia ironica a interventiei mele anterioare nu este de fapt justificata. Sigur ca sunt cateva interventii despre care cred in continuare ca merita un tratament ironic. Dar una peste alta, toata discutia nu este atat de mult viciata de acestea astfel incat sa merite executia sumara la care am supus-o in nota mai sus mentionata. Cred ca am gresit cand am hotarat sa omor discutia formuland o provocare despre care stiam ca niciun marxist nu-i poate raspunde fara a se expune ridicolului si cand, ridicand problema identitatii, am vrut sa asigur ca pericolul acestui ridicol este bine inteles de eventualul temerar. Cred ca acei cititori si comentatori ce sugereaza relevanta temei “relavantei marxismului”, dincolo de aspectele economice si stiintifice la care ma refer in mod explicit au dreptate sa doreasca sa impinga discutia in acea directie. De fapt acolo este si locul real al dezbaterii : despre stiinta sociala marxista nu sunt prea multe de spus.
quaecumque 2009-04-10
Eroarea esenþialã a doctrinei marxiste e pretenþia de a REZOLVA Omul, de a fi descoperit singurul cod hermeneutic valabil prin care lumea poate fi descifratã. Dincolo de cusururile tehnice ale vulgatei comuniste (ex: reducerea dimensiunii transcendentale la o discutabilã epurã economicã sau lectura întregii Istorii prin arida schemã a luptei de clasã), e deranjantã aceastã enormã veleitate epistemologicã ºi eshatologicã. Erijatã în diagnostic just ºi panaceu, opera lui Marx pãcãtuieºte prin împrumutarea ºi desacralizarea predicatelor hristice. Calea devine revoluþia proletarã, Adevãrul ia forma canonului stângist, iar Viaþa se reinventeazã ca falanster, un tablou în care nu mai e loc pentru mister, uimire ºi infungibilitatea persoanei. Verva apocalipticã ºi cosmogonicã emanatã de biblioteca marxistã e o turlupinadã pentru orice suflet refractar ispitelor ideologice. Ko³akowski, bãtrânul gânditor polonez, incoruptibil în loialitatea sa faþã de înþelesul originar al filosofiei, spunea undeva cã “un filosof modern care nu s-a suspectat mãcar o datã de imposturã trebuie cã e o minte într-atat de superficialã încât opera lui probabil nu meritã a fi cititã.” Dându-ºi aere de pontif în reflecþie, Marx ar fi trebuit sã sfârºeascã în extravaganþã ºi ridicol. Din pãcate, a ajuns icoana unor ambiþioºi hingheri ai umanitãþii ºi, în ciuda experienþelor comuniste ale secolului trecut, un plauzibil metafizician ºi savant al cetãþii pentru destule departamente universitare din Apus. O bizarerie printre multe altele, în cea mai bunã dintre lumile posibile.
Daniel 2009-04-10
ca o completare la eseul dlui Aligica este studiul lui Vlad Muresan, doctorandul lui Marcel Gauchet la EHESS; il gasiti pe blogul dansului de mai jos: http://vladmuresan.wordpress.com/2008/02/08/entropia-marxismului-mondial/
quaecumque 2009-04-10
Eroarea esenþialã a doctrinei marxiste e pretenþia de a REZOLVA Omul, de a fi descoperit singurul cod hermeneutic valabil prin care lumea poate fi descifratã. Dincolo de cusururile tehnice ale vulgatei comuniste (ex: reducerea dimensiunii transcendentale la o discutabilã epurã economicã sau lectura întregii Istorii prin arida schemã a luptei de clasã), e deranjantã aceastã enormã veleitate epistemologicã ºi eshatologicã. Erijatã în diagnostic just ºi panaceu, opera lui Marx pãcãtuieºte prin împrumutarea ºi desacralizarea predicatelor hristice. Calea devine revoluþia proletarã, Adevãrul ia forma canonului stângist, iar Viaþa se reinventeazã ca falanster, un tablou în care nu mai e loc pentru mister, uimire ºi infungibilitatea persoanei. Verva apocalipticã ºi cosmogonicã emanatã de biblioteca marxistã e o turlupinadã pentru orice suflet refractar ispitelor ideologice. Ko³akowski, bãtrânul gânditor polonez, incoruptibil în loialitatea sa faþã de înþelesul originar al filosofiei, spunea undeva cã “un filosof modern care nu s-a suspectat mãcar o datã de imposturã trebuie cã e o minte într-atat de superficialã încât opera lui probabil nu meritã a fi cititã.” Dându-ºi aere de pontif în reflecþie, Marx ar fi trebuit sã sfârºeascã în extravaganþã ºi ridicol. Din pãcate, a ajuns icoana unor ambiþioºi hingheri ai umanitãþii ºi, în ciuda experienþelor comuniste ale secolului trecut, un plauzibil metafizician ºi savant al cetãþii pentru destule departamente universitare din Apus. O bizarerie printre multe altele, în cea mai bunã dintre lumile posibile.
paolo corbera 2009-04-10
Domnule Aligica, 1 articolul dvs. era semnificativ in directia pe care o asteptati mai degraba intr-o publicatie academica occidentala (desi in forma asta probabil nu ar fi acceptat). E de cercetat daca l-a citit cineva cu adevarat pe Marx in Romania, daca Marx a produs o trena academica, o traditie marxista serioasa in sens scholar. In romaneste majoritatea operelor marxiste au fost traduse din rusa, de catre activisti de partid in stagiile obligatorii la Moscova; in plus (sau in minus) in bibliotecile universitare romanesti sunt foarte rare, cand nu complet absente, editii de Marx in germana.. nu va umfla rasul citind astea? Caci cine e cu adevarat interesat de Marx?! Conceptele lui Marx sunt primitive, natange, nu prea merg, in schimb multe din problemele pe care le-a pus sunt greu de evitat (tipul nu era complet idiot! sau era?, si atunci asta e argumentul.) - traditia critica occidentala e enorm indatorata lui Marx, si e o traditie pe care nu o putem ignora, decat permitandu-ne luxul paranoiei. 2 Pozitia de pe care vorbiti tine de o traditie universitara care se incapataneaza sa vada in totalitarisme mai curand istorii intelectuale decat istorii ale violentei, ignorand (adica neconceptualizand) structura de fapt a acestora: prostie, ticalosie, josnicie, cruzime, sadism, dementa, lasitate, abrutizare, sceleratete, suficienta, idiotenie, cretinism si, de "cealalta" parte, suferinta, frica, foame, "animalizare" (vezi nuvelele lui Isaac Babel din Armata de cavalerie), frica, lasitate, abrutizare, prostie si disperare. Intr-un pol plus, curaj, demnitate, jertfa: "curajul fizic in fata mortii" nu are neaparat nevoie de lecturi din Hayek sau Rothbard. Lacan (cu care vicios jonglez acum) ne invata ca civilizatia occidentala si sanatatea mentala sta, printre altele, pe o distinctie simpla intre "subiectul enuntarii" si "subiectul enuntului": adica e semnificativ mai mult ce se spune, nu atat cine spune ("fa ce zice popa, nu ce face el"). Si e astfel probabil ca pseudonimele, pe forumuri, sa nu fie neaparat lasitate, ci parte din regulile jocului.
Dragos Paul Aligica 2009-04-10
Constat ca, din varii motive, dezbaterea de mai sus se disperseaza in tot felul de tangente irelevante. Discutam de toate. Numai tezele sustinute de articol, nu. Prin urmare, ca sa inregistram progres (o clarificare pentru cei ce nu au studiat marxismul la ASE cu tovarasul Ivanciu-Valeanu : “progresul este mersul inainte”) propun urmatorul FORMULAR DE DISCUTIE TEZA 1: Marxismul este relevant pentru analiza crizei financiare curente datorita urmatoarelor teorii economice specifice (a) Teoria valorii munca ….. (b) legea de fier a salariilor (c)…….. Care se aplica dupa cum urmeaza (a)….. (b)……… (c)…….. Pentru a ne conduce la urmatoarele concluzii: (a)….. (b)……… (c)…….. Completati si postati. Dupa ce clarificam TEMA 1, trecem la TEMA 2. Este o ordine in toate. Inca ceva: dupa cum ne demonstreaza istoria, adevaratul stangist nu este un las, nu se ascunde sub masca pseudonimelor sau in umbra anonimatului. Ce motiv ar avea sa o faca? Doar nu putem crede ca ii este jena cu propriile opinii sau are probleme de identitate?! Sa ne gandim la Marx. Este greu de crezut ca daca Marx ar trai printre noi, ar posta sub pseudonim pe forumuri. Sau Che. Ma rog, Che poate ar posta. Dar "el era un Visator". PS Datele mele de contact (atat la redactia 22, la GMU cat si la Hudson sunt publice). Cine doreste sa intre in contact cu mine, dincolo de spatiul acestui elevat forum intelectual, o poate face oricand, fara probleme, pe aceasta cale.
ion adrian 2011-12-19
Cu Marx problemele nu sut cele ridicate de dvs, ci Teoria lui privind plusvaloarea si Proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie. Acestea sunt pietrele de temelie ale doctrinei economice ale lui Marx si astea nu stiu sa fi fost demolate in mod evident(din pacate) asacum principiul conservarii energiei demoleaza speranta in perpetuum mobile.
Daniel 2009-04-09
"Marx a fost un economist de exceptie si cea mai buna dovada este ca se studiaza in continuare (si nu in sens negativ) in universitatile occidentale"; vorbesti cumva de univeristatile din Apus care sunt pline de patura (ultra)stangista??? halal argument, ce sa zic.....
Arnautoiu 2009-04-09
Dar ce se mai vantura numele lui Zizek... parca ai fi la un curs de sociologie sau literatura de la New York University. De parca Marxismul ar fi o argumentatie speculativa intre Hegel si Lacan, nu experimentele cu oameni din Cuba pana in Vietnam--si, culmea, in numele "fericirii maselor"--care au lasat in urma milioane de victime.
paolo corbera 2009-04-09
Intre Marx si noi se intinde o intreaga istorie (pe care autorul nu se sfieste sa o descrie ca pe o acumulare liniara si non-problematica de cunoastere) la al carei capat dinspre noi se gaseste Aligica producand aceasta monstra de profunzime intelectuala si rafinament teoretic: "Avem toate motivele să respingem teoria că majoritatea tinerilor stângişti se selectează azi ca stângişti pentru că ar pleca din naştere cu o – să parafrazăm greoi, dar delicat – vioiciune intelectuală oarecum mai lentă. Aşa cum avem toate motivele să sperăm că laxitatea cognitivă specifică se datorează faptului că, firi sensibile şi vulnerabile, au fost victimele involuntare ale saturării cu idei şi atitudini stângiste de către mass-media şi sistemul de educaţie". Hello?! (WTF?!) Revista 22 are editor?! Un text ca asta arata ca in Romania e mai degraba uzual un gest lipsit de eleganta ca acela, de exemplu, al Ideilor in dialog, care acum cateva numere prelua un text din The New Republic, "Bufonul criminal" (asta titlu!), in care Zizek, care numai incontestabil nu e, e atacat josnic prin scoaterea arbitrara si complet iresponsabila a unor citate din textul cartilor sale si unde, in plus, autorul (Adam Hirsch) isi exhiba in treacat dar lipsit de pudoare ignoranta necesarmente angelica in privinta unor teze elementare operelor lui Kojeve si Lacan, deformandu-le grobian, caci, nu-i asa?, a-i ataca pe cei infamati "de stanga" e "rightly correct"; si asta e bine.
Mihai 2009-04-09
Nu as fi vrut sa continui discutia in felul acesta pentru ca este neconcludenta (nimeni nu va reusi sa convinga pe nimeni - se pleaca de la (re)sentimente ) si fara de sfirsit. Pentru Daniel si ceilalti (in cazul in care renuntati la insulte si la "minia proletara") ar terebui sa cadem de acord asupra unor chestiuni (de bun-simt): 1 Marx a fost un economist de exceptie si cea mai buna dovada este ca se studiaza in continuare (si nu in sens negativ) in universitatile occidentale. 2 Ca filozof are erori, dar care altul, cum bine remarca cineva mai sus, nu are? 3 Marx nu poate fi judecat pentru ceea ce a urmat dupa el. Estre ca si cum l-ati acuza pe Nietzsche pentru nazism sau pe Einstein pentru Hirosima. 4 Presupozitia ca orice dusman (vezi capitalismul) al Raului (vezi comunismul) este cu necesitate Bun este, logic, falsa. 5 Pe cale de consecintra orice om de valoare nu poate fi fan al unei anume orinduiri sociale (poate doar sa o prefere. 6 Personal, am preferat dintotdeauna capitalismul de tip (grosier spus) conservator, Britanic. Am fost acolo, am vizitat multe entitati de toate tipurile si as vrea sa traiesc in Anglia. 7 In ipoteza ca ma credeti pe cuvint, va dati seama probabil cit de hilare imi par acuzatiile Dvs. 8 Pe de alta parte, inteleg spaima unora, precum autorul articolului in contextrul crizei actuale care nu este doar o simpla criza economica. Stati linistiti, dupa ultimele cercetari, istoria "evolueaza", nu se repeta. 9 Se pare ca faceti totusi o confuzie intre meritele "etnice" , atribuidu-le exclusiv unei anumite orinduiri sociale. Va reamintesc ca tarile Americii Latine, cu putine exceptii, nu au cunoscut comunismul si totusi nu cred ca ati vrea sa traiti acolo (?). In acest sens vezi si exeplul Romaniei care a luat din fiecare sistem tot ce are el mai rau. In speta (putin simplificat) a combinat goana exagerata dupa profit cu ignorarea totala a criteriului valorii si ... a iesit ceea ce vede toata lumea si nu mai este nevoie de demonstratii. 10 As adauga, in sustinere, opiniile unor capitalisti de exceptie, incepind cu Bill Gates (probabil cel mai mare capitalist contemporan), trecind pe la Toynbee Si ajungind la ai notri: Patapievici (anticomunist) in "Omul recent" (citeste!) , si chiar Traian Ungureanu de care am pomenit (fratele ideologic al Dlui. Aligica) care nu se sfieste sa vorbeasca despre "dezordinea televizata a capitalismulu" aratind ca daca acest sistem nu face ceva urgent pentru reabilitarea sa morala va avea probleme... In concluzie, speta este de natura atit filozofica cit si pragmatica. Faptul ca aici oamenii se tem de argumente este chiar grav...
Dragi intelectuali prezidentia 2009-04-09
Mi se pare caraghios ca in timp ce toate modelele voastre liberale si stiintifice, toate previziunile voastre riguroase s-au dovedit niste billevessies, mai aveti timpul si tupeul sa loviti in cai morti, ca acest sublim isteric, marx. ca si cum criticul programului de la gotha ar fi responsabil si de lipsa voastra de viziune. Apropo, ceea ce a dovedit criza actuala cu asupra de masura e ca toti economistii nobelizati si liberalizati nu sunt mai rationali dacat un saman tungus. Robert Schiller chiar a sustinut ca economia e condusa de animal spirits. Animismul e backgroundul acestei asa zise stiinte. Previziunile lui marx nu s-au indeplinit. Pai nici ale altor economisti si nici ale profetilor penticostali nu s-au indeplinit, ca e tot aia. Asa ca nu ne mai impuiati urechile cu marile progrese ale econometriei ca sunteti penibil. Pe de alta parte, profilul votantului conservator american pe care il admirati: are sprancenele unite, isi doneaza economiile unui teleevanghelist vindecator si admira elocventa lui george of the jungle. Vos maitres a penser: mari intelectuali, ca leo strauss, allan bloom si saul bellow, dar strict conditionati ideologic de contextul postbelic. Din pacate pentru voi daca primul deceniu al secolului 21 a fost dominat de un model politic de dreapta autoritar si populist, ex. george dublu v, berlusconi, sarko si basescu, el s-a dovedit falimentar. asa ca hai la groapa cu furnici, expiratilor.
Nicu 2009-04-09
Domnule Aligica, Cred ca in buna masura aveti dreptate sa criticati ignoranta si usurinta cu care unii jurnalisti, comentatori, persoane, mai mult sau mai putin scolite, isi expun opiniile (ziare, talk show) despre actuala situatie economica, facand in plus referire si la marxism. O prima observatie este aceea ca dumneavoastra intelegeti "relevanta marximului" doar ca relevanta in cadrul teoriei economice. Si va inteleg, din moment ce optati pentru un liberalism radical (ceea ce denota interesul dumneavoastra fundamental pentru stiinta economiei). Prin "marxism" putem intelege si alte domenii ideatice care stau sub semnul gandurilor lui Marx, dupa cum sustineti si d-voastra. Insa acestea nu sunt perimate, si de aceea fac parte din curicula universitara si dezbaterea intelectuala autentica. Aceasta e ideea pe care o sugerati. In economie ba, in sociologie mai merge! Obiectia pe care v-o adresez este legata de partea a doua a titlului: "degringolada intelectuala a stangii". Aici exista doua posibilitati care pot spune ceva despre onestitate: expresia "degringolada intelectuala a stangii" denota (1) un grup de persoane cu o activitate publica care sunt in multe situatii nepregatiti, si se revendica necritic din surse marxiste, sau (2) un grup (social) de intelectuali, de diferite profesii (pot fi persoane publice sau nu), care pro-pun in genere o filosofie sociala (deci cu implicatii economice, politice, morale, educationale) botezata "de stanga". Semnul de intrebare se pune in legatura cu aceasta ambiguitate. De ce nu se specifica exact, ce se are in vedere de fiecare data? Porniti de la (1) si bateti retoric, pe nesimtite, in (2). Voi incerca sa propun o explicatie. D-voastra va pozitionati ideologic fata de aceasta problema, si de aceea prin (1) incercati sa criticati (2). Caracterul ideologic face ca miza articolul sa creasca precum drojdea. Onestitatea va obliga sa ramaneti la (1). Insa ideologia va obiliga sa ajungeti la (2). Pe scurt, strategia e urmatoarea: identificati (confundati voit) pe cei care sunt "stangaci" cu cei care sunt de "stanga". Desigur, imi puteti raspunde ca "stangacii" sunt "de stanga". Dar este adevarata si conversa? Ori tocmai acest lucru doriti sa il induceti prin titlul atotcuprinzator, necrutator (de aici caracterul ideologic) si scriitura ambigua, insinuata "de prin locurile esentiale". Ideologia face din oponent un adversar si ne determina sa-l urmarim in permanenta.
degringolada capitalismului 2009-04-09
Sunteti cam disperati, domnilor conserva
Daniel 2009-04-09
marxistii nu dispar decat cu o doza mare de pesticid... specialisti in jocuri de limbaj, nu fac decat sa DISTORSIONEZE Realitatea pana cand o aduc la "intelegerea" lor (trunchiata) Ernu zice ca in Basarabia e o oligarhie de drapta nationalista si ca situatia e ca in Romania, adica dictatura; merita expulzat un asemenea leninist cu ochelari de cal care e printre semnatarii fituicii "Iluziile Anticomunismului" jalnice specimene!
Victor Balintoni 2009-04-09
N-au murit nici nepotii lui Marx; buruienile nu dispar nici dupa o seceta pustiitoare. La ei totul e in cartile pe care le-au citit, trecutul trait nu are nicio relevanta; poate l-au trait in alt fel. A-i aduce elogii lui Marx, ca @Epistemologul, e orbire totala.
Liviu 2009-04-09
Mda,tragedia este ca in Romania nici macar marxistii nu au fost unii adevarati. Au fost marxisti de oportunitate,facuti la scoala pe puncte a lui Stefan Gheorghiu,in baza unei brosurici de materialism stiintific. Iar asa zisa "cultura comunista" romaneasca (vorba lui Culianu-care cultura) nu a dat macar un marxist, unul singur, care sa fi patruns cumva in marxismul cultural.... Dar asta nu eludeaza fondul problemei...care,daca inteleg eu bine articolul dlui Aligica, este acela daca "marxismul",ori ma rog unele idei inspirate de acesta, ar mai avea ceva relevant pentru intelegerea lumii moderne. Acum ca sa fiu sincer, sint din generatia care desi crescuta in comunism, am refuzat cu obstinatie sa il citesc pe marx, si nu am avut de suferit nici o pedeapsa din cauza aceasta. Mai mult, la inceputul anilor 90,cind piata cartii s-a liberalizat si au inceput traducerile, am inceput cu Hayek si altii,evitindu-l din nou pe Marx (nici macar nu trebuia sa astept anii 90 ca sa il citesc,nu? erau deja abundente traduceri). Pot spune ca prima lectura (si aia obligatorie,intr-o oarecare scoala occidentala) a fost cumva abia in anii din urma, si a fost din tinarul marx. Care evident ca mi s-a parut interesant, un abil minuitor al retoricii si un maestru al argumentului, pe care merita sa il studiezi macar atunci cand studiezi arta argumentatiei. In sfirsit,ca sa revin la articolul dlui Aligica,spune dumnealui ca toate "legile" lui Marx au fost invalidate empiric (dar nu da si exemple), si face o analogie haioasa, cu flogisticon-ul chimistic(sugerindu-ne nu doar ca marx este invalid, ci si arhaic). Rezulta din analogie ca "legile" altora, de exemplu cele ale unui Friedman ar fi fost validate empiric? Evident ca nu,pentru ca in realitate au fost invalidate,chiar mai empiric decit ale altora. Si mai rezulta din analogie ca daca o anume viziune este outdated, nu merita sa o mai cunosti deloc, pentru ca tot nu ai ce face cu ea? Bineinteles ca nu, pentru ca de exemplu sint viziuni pe care e musai sa le studiezi macar atunci cand scrii o istorie a ideilor filozofice ori politice. Il ignoram astazi pe durkheim de exemplu,pentru ca o parte din ce a spus el a fost invalidat, ori pe weber, pentru ca teoria lui a birocratiei nu este suficienta pentru a descrie complexitatea birocratiei moderne? evident ca nu,cel putin in sociologie,pentru ca intuitiile lor, ca si unele ale lui marx sint inca relevante intelectual, definesc cimpul de lucru ca sa spunem asa. In sfirsit, poate sint putin incult,dar nu imi este 100 % clar cum Keynes ar fi 100% descendent de al lui Marx,desi argumentul dlui Aligica poate fi putin diferit, ca stinga de fapt l-a adoptat pe Keynes,care nu e musai sa fie de stinga. Si fine,mai spune dl Aligica ca sint "teorii stiintifice",cum ar fi cea a jocurilor,care ne pot spune infinit mai mult despre lumea moderna decit ne spune marx. Da si nu. Ce omite sa ne spuna dl Aligica este ca teoriile astea sint doar o parte a teoriilor moderne
Claudiu 2009-04-08
Mihai, articole analitice se fac in reviste de specialitate (ar fi trebuit sa stii asta, daca tot de dai intelept...) Aici e doar o dare de seama asupra situatiei marxismului international, extrem de bine punctat... Ca se trezesc unii si cauta "greseli de ortografie" si alte chestiuni "groaznice", e alta treaba; deocamdata, daca ai ceva de zis poti trimite articolul la 22 sau alta revista, altfel mi se pare ca arunci fumigene in cel mai pur stil bolsevic nu faci altceva decat sa rastamacesti vorbele, un gica contra ideologizat;pe scurt nimic concret, bule de sapun (esti un bun marxist)
Mihai 2009-04-08
Acest spatiu este total insuficient pentru a va raspunde. Articolul Dvs. imi pare extrem de superficial - excesiv literar si prea putin analitic, in raport cu subiectul abordat. Daca sunteti un publicist adevarat, convins de ceea ce scrieti si cu ceva respect pentru ADEVAR, atunci ar trebui sa acceptati un adversar care se considera competitiv. Ma puteti contacta fie pe e-mail, fie telefonic (0721132480) pentru a va transmite un articol scris de mine, cu ceva timp in urma (ca raspuns la niste elucubratii asemanatoare avansate de Dl. Traian Ungureanu). Contraargumentati (daca puteti) fiecare item din acel articol. Daca veti reusi, ati mai cistigat un adept. Daca nu, voi fi convins inca odata ca Romania este un spatiu al "formelor fara fond".
heraasku 2009-04-08
Vorbind de Marx economistul nu se atinge maximul de rau pe care gandirea acestuia, si traditia sa, l-a facut si o face omenirii. Tratandu-l pe Marx qua economist te pozitionezi pe un minimalism rational care nu-ti face ajutor in priceperea lumii actuale. E mult mai grav... si Marx mai viu ca niciodata.
Milton Friedman 2009-04-08
ce pacat ca sunt si acum MARXISTI in lume, dupa toata experienta teribil-criminala a COMUNISMULUI unii de pe forum (marxisti reciclati) sunt enervati de acest articol SUPERB de CLAR RUSINE pt toti care inca mai jubileaza cu minciunile rosii!
John 2009-04-08
se pare ca dl Alex Matei vrea neaprat sa intoxice forumul cu comentarii deplasate cat despre Epistemologul, las-o balta, n-ai inteles eseul; reciteste-l, face bine pt fantasmele stangismului...
Epistemolgul 2009-04-08
Aceeasi lipsa de onestitate intelecuala o acuz si eu, dar din alta perspectiva. Dl. Aligica vorbeste impotriva lui Marx fara sa-l fi citit sau fara sa-l fi inteles - daca a auzit de el, a facut-o tot prin intermediul unor cursuri de "cultura generala", dar din alte campusuri decat cele la care se refera; iar daca a citit ceva, a ajuns la texte periferice pentru opera acestuia (care, oricum, nu se reduce la economia politica, asa cum ii place D-lui Agilica sa sugereze, pentru a-si face misiunea mai usoara). Dansul impartaseste cu simtul comun si cu filosofia semidoctilor toate cliseele antimarxite. Doar un exemplu: Marx ar fi prezis, dar nimic nu s-ar fi adeverit. D-le Agilica, Marx nu a prezis nimic! Cu vioiciunea Dv. intelectuala ati fi inteles acest lucru daca ati fi fi avut rabdarea / bunavointa / onestitatea sa va aplecati "analitic", cum bine spuneti, asupra textelor marxiene fundamentale. Dar e mai usor sa manipulezi clisee, asa cum fac si jurnalistii pe care ii evocati. Ceea ce mi se pare semnificativ pentru intemeierea logica a demersului este ca "argumentele" invocate de Dl. Aligica ar putea fi la fel de valabile si in sens contrar. Probabil ca daca dansul s-ar fi format in paradigma stangista si ar fi fost la fel de incantat de propria-i minte si de propriile-i lecturi, si-ar fi spus in sinea sa: "Ce intelectuali subtili are stanga! In ce degringolada intelectuala se scalda drepta!". Si ar fi mobilizat in sprijinul acestei credinte aceleasi arme - psihologia cognitivista, teoria alegerii rationale etc. Ar fi fost la fel de rezonabil! Pe de alta parte, niciuna dintre discutiile pe care le anunta nu este inceputa. Dl. Agilica ne spune de vreo doua ori: "dar aceasta ar fi o discutie in sine, care ar merita facuta"; insa nu o face! Ne mai sugereaza o data ca ar trebui sa raspundem la o intrebare grava, dar dansul n-o face! Este tipul de intelectual, destul de raspandit la noi, care da sarcini altora, fara a se angaja intr-un demers teoretic cu adevarat serios (la nivel de recenzii, comentarii si alte para-texte e bun, i le-am citit, dar cand e vorba sa construiasca, le arata altora hartile si plansele...). Cat de insconsistenti sunt tinerii nostri intelectuali de dreapta, majoritatea revendicandu-se de la traditia libertariana, s-a vazut cu ocazia dezbaterii "Stanga si dreapta", organizata de ICR si moderata de Dl. Patapievici. In definirea stangii, niciunul nu a mers mai departe de "rolul statului". Ei cu asta venisera inarmati la dezbatere: cu "statul minimal" al lui Hayek... Ma uitam la ei cum se luptau cu stanga dar nu stiau cu ce se lupta. N-au fost in stare nici s-o defineasca, daramite sa o inteleaga. Dar asa fusesera crescuti, sa se considere a fi de dreapta... Domnule Aligica, ii acuzati pe unii profesori si cercetatori ca se comporta ca si cand un secol de istorie economica si politica a trecut fara ca ei sa observe. In privinta multora dintre ei, aveti dreptate. Dar Dv. va comportati ca si cand opera lui Marx n-ar fi
Marx 2009-04-07
am inteles! sunteti liberal pur sange, hardcore... nu inteleg insa de ce a fost nevoie de un articol atat de "bine" scris pentru a afirma acest lucru... era de ajuns sa spuneti ca nu va place Marx si ca il preferati pe Hayek; doar acest aspect se desprinde din randurile de mai sus. cat despre cei care vehiculeaza, pe fondul crizei, numele lui Marx... ei bine eu citesc destul de atent presa, revistele de specialitate, urmaresc dezbaterile etc si nu vad/aud decat de nevoia de a renunta la agenda neoliberala sau de a o reforma... se vorbeste despre socialism, social democratie, si destul de putin, sau deloc, despre Marx/marxism... imi pare in schimb ca dumneavoastra instrumentalizati aceasta discutie pentru a va afirma, pentru a cata oara!?, convingerile liberale (poate ar fi util sa mentionati, sa numiti acele persoane si situatii in care ati auzit spunandu-se "a avut dreptate Marx"). legat de Marx: ar trebui sa stiti, chiar daca sunteti liberal hardcore ca nu s-a pretins a fi prezicator, clarvazator, nici chiar "marxist"... sunt multe de spus dar ma simt deja oarecum ridicol ca m-am incumetat sa postez acest comentariu... poate chiar sunt! cert este ca intelectualul roman si est-european de dupa 1989 este liberal hardcore.bravo lui!.. nu este asadar numai cazul dumneavoastra... am fost si eu liberal hardcore dar am mers la o bursa afara si mi-am mai nuntat discursul datorita bibliotecilor gasite acolo iar nu datorita profesorilor sau mediilor academice occidentale! atitudinea dumneavoastra este poate corecta... in sensul ca poate sunt prea tanar si nu stiu decat din carti cum este sa traiesti sub un regim marxist/leninist/stalinist/dejist/ceausist/fsnist/pdsrist... dumneavoastra stiti mai bine. toate cele bune!
Marin 2009-04-07
vai domnule, dar cum au aparut SPECIALISTII sa-si dea cu parerea pe forum, Slavoj si alti marxisti ametiti.... va spun ceva cuvantele BIBILOTECA si ONESTITATE INTELECTUALA?????? cat despre inteligenta unora ca Zizek si Negri nu sunt multe de zis, vedete de moment, palavrageala ieftina, marxism reluat in cheie sublimata si ratarea istoriei cu desavarsire prin lentile pline de suspiciune (asta au invatat-o de la tatucul lor, Marx...) sa revenim la clasici si sa-i lasam pe latraii istoriei (marxistii de toate tipurile) cu ochii in...luna
km 2009-04-07
am iesit anul trecut la o bere cu toni negri, dupa o conferinta. Tipul e haios si inteligent. Si nu e chiar marxist. Ceea ce spune in Empire se sustine pana la un punct, cred eu, dar asta e alta discutie. In schimb ce faceti dvs aici e echivoc. Pentru ca se bazeaza pe o reductie a termenului de "intelectual". Am citit cam in diagonala, dar daca pretindeti ca numai un economist are ceva relevant de spus despre lumea in care traim atunci spuneti o prostie. Daca afirmati ca intr-o discutie intre economisti referinta la Marx e azi descalificanta, atunci sustineti un truism. A, poate va referiti la zapaucii care sustin ca Marx a prezis criza, dar astia nu exemplifica decat clasa ignarilor. Dar dvs vorbiti de "degringolada intelectuala a stangii". Si e neclar la ce va referiti. Pentru ca degringolada stangii nu e intelectuala, e politica. Intelectual, stanga e in plina efervescenta, ca duduie universitatile de feministe, multiculturaliste, altermondialiste, avangardiste, foucaldiene, psihanaliste, deconstructioniste, postcolonialiste, neomarxiste, ecologiste, evolutioniste de stanga, chomskyene, adorniene, deleuziene, habermasiene, discipole ale lui said, bourdieu si raymond williams. Dar toate sunt academics fara partid. Cand s-au angajat punctual- v. razboiul din Irak- au castigat disputa detasat; doar ca nu se pot cristaliza intr-un pol pozitiv.
slavoj 2009-04-07
Trist articol. Nici-o urma de onestitate intelectuala...Articolul spune cam atit: ca esti dobitoc daca te referi la Marx. Sigur, mai exista citiva filozofi faimosi care inca vorbesc despre asta, dar ei sint, evident, niste timpiti. Pentru ca Zizek and co. sint niste vedete internationale, cu o larga recunoastere internationala, dar asta inseamna ca sint niste dobitoci. In timp ce noi....niste vedetutze de provincie pe care nu le baga nimeni in seama sintem foarte inteligenti si ne dam seama de tot raul si prostia astora cunoscuti. Slava Domnului ca BBC, The Guardian si Vestul in general ne au pe noi elita- intelectuala- de- dreapta- din -romania!!! Altfel ar fi pierduti. Noi nu avem argumente, nici legitimitate internationala, dar stim ca e bine si ca filozofii astia recunoscuti si larg studiati la nivel international sint niste dobitoci. Si sintem tari. Pentru ca stim ca Marx era un prezicator:))) Si nu a prezis bine. Nu ne prind astia pe noi. Noi sintem vigilenti. Si mai ales sintem foarte inteligenti si locali. Si asta e foarte bine.
Total 47 comments.
999
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori