Categorii

Site-uri recomandate

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Camere supraveghere
Poker Online
Anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Economie | Editie scrisa
17.03.2009

Intre „accesare“ si utilizare

de Ilie Serbanescu 

3 comentarii

Se observa fara greutate la politicienii romani, indeosebi la cei aflati la putere, o anume insistenta in a se raporta la fondurile europene si ca un fel de motor al dezvoltarii tarii in general, si ca un fel de colac de salvare pentru perioada actuala de criza financiara si economica. Nu se ezita a se spune chiar ca, in timp ce altii sunt strangulati de lipsa de bani pur si simplu si, oricum, de banii ajunsi acum foarte scumpi, noi avem la dispozitie recurgerea la fondurile europene: si abundente, si ieftine. Zicem ieftine, pentru ca, desi sunt nerambursabile, este nevoie totusi de anumite cheltuieli proprii spre a ajunge la utilizarea lor efectiva.
Oricum, exista o tendinta mai generala in Romania de a atribui fondurilor europene puteri tamaduitoare miraculoase, si pe linia scoaterii tarii din noroiul crizei actuale, si pe linia propasirii Romaniei spre lumea buna. Ar mai ramane, deci, pana la fericire, doar sa le „accesezi“.
Termenul acesta este insa suficient de imprecis pentru a face lucrurile clare. Si poate chiar de la acest termen incepe toata tarasenia. E drept, banii exista pe hartie. Tot pe hartie, sunt pentru Romania. Spre a fi folositi aici in diferite sectoare si activitati pentru scopuri precise, unul mai nobil decat altul: constructii de infrastructura publica, prezervari de mediu, cresterea competitivitatii firmelor, dezvoltare regionala, dezvoltare rurala, subventionarea agricultorilor, pregatire profesionala si altele asemenea. Mana cereasca, in general, si ce sa mai vorbim de faptul ca Romania este deficitara grav tocmai la toate aceste capitole!
Iata insa procedura-standard de „accesare“. Ai o idee, trebuie sa scrii un proiect. Acesta trebuie „birocratizat“ dupa canoanele europene si abia apoi poate fi trimis spre avizare. Avizul il da o structura guvernamentala romaneasca. Nu exista, ca urmare, nicio garantie ca aceasta este un arbitru bun, impartial, si daca nu cumva totul se afla astfel la liberul arbitru. Cu mari si nefericite incarcaturi politice si clientelare. Doar proiectele de peste 50 de milioane de euro ajung spre avizare si la Bruxelles. Acestea sunt in general proiectele mari, in care banul ar urma sa fie folosit de statul roman insusi (pentru infrastructura si mediu), si nu de structuri private, in cazul carora statul roman joaca rolul doar de intermediar intre sursa de bani europeana si destinatarul din Romania. Daca proiectul nu este avizat, banii cheltuiti cu consultantul – indispensabil pentru a „birocratiza“ europeneste proiectul – sunt pierduti. O nenorocire pentru cei mici si necajiti, care au sperat si ei sa se pricopseasca cu bani europeni. In cazul ipotetic ca proiectul a fost aprobat, incep adevaratele probleme. Aproape imposibil de depasit pentru cei care au trecut poarta fabricii de vise. Trebuie sa gaseasca bani pentru finantarea integrala a proiectului, si nu numai pentru cofinantarea care le revine potrivit tipului de ban european „accesat“, pentru ca – si trebuie sa stii bine de la inceput acest lucru! – banii europeni vin doar apoi, sub forma de decontari. Inutil aproape de spus, apropo de salvarea pe care ar reprezenta-o banii europeni in conditiile crizei, ca, acum, cand este criza, bancile au incetat creditarea, oricum pentru cei ce umbla dupa cai verzi europeni.
Ma rog, aceasta-i procedura de „accesare“ a banilor europeni. A fost stabilita evident de cei ce dau banii si nu este nimic de comentat. Calul de dar nu se cauta la dinti. Si, in plus, daca procedura nu era asa cum este, ar fi fost jale si jaf. Si asa se fura enorm din banii europeni, dar, daca procedurile n-ar fi fost stricte si birocratice, sa vezi maiculita ce de vile si masini de lux si-ar mai fi luat din bani europeni, chiar si in plina criza, banditii nostri guvernamentali si neguvernamentali.
Acest lucru nu trebuie sa impiedice cumva a se spune adevarul despre perspectivele reale, si nu teoretice sau ipotetice, ca banii europeni sa fie si utilizati efectiv. Aici este si problema cu „accesarea“. Intre „accesare“ si utilizare este un drum foarte lung. Si oricum, in timp, poate fi vorba de ani. Iar pe parcurs fiecare poate dovedi altceva – mai precis, ceea ce vrea – din datele existente. Daca prin „accesare“ se vrea a se intelege trimiterea proiectelor este una, cu totul altceva este daca referirea se face la proiectele avizate si absolut altceva daca se are in vedere banul livrat si folosit. Asa se si explica faptul ca exista niste discrepante enorme intre ceea ce spun unii si, respectiv, altii in materie de „accesare“ de fonduri europene. Pot avea dreptate si cei care pretind ca s-a „accesat“ ceva, dar si cei care spun ca nu s-a „accesat“ nimic. Luand in considerare stadiul in care se gasesc procedurile, de pilda, in materie de autostrazi, folosirea propriu-zisa a banului european in domeniu nu poate fi avuta in vedere mai devreme de 2011, daca nu 2012. Iar in materie de mediu, desi sunt avizate proiecte de circa 1 miliard de euro, demararea lucrarilor pentru aceste proiecte folosind bani europeni este, cu o anumita probabilitate, doar 2010. Oricum, in ambele cazuri, 2009 nu intra in discutie.
Si, sa fie clar: in ambele cazuri este vorba de bani destinati a fi folositi de statul roman. Apropo de absorbtia fondurilor europene, macar acestea, al caror destinatar este statul roman in sine, sa ajunga a fi pana la urma folosite! Este vorba de vreo 45% din total. Tot ar fi ceva!
De rest – adica de banul european, care prin intermediul statului roman ar urma sa ajunga la diferite structuri private – este mult mai nerealist sa ne facem griji. Acest ban, in cea mai mare parte, nu va ajunge la destinatar. Prevazutii destinatari n-au nici experienta, nici expertiza spre a-l „accesa“ si cu atat mai putin au mijloacele financiare spre a ajunge sa se si serveasca efectiv de el. Aceasta nu inseamna insa ca banul respectiv va ramane neutilizat. Va fi preluat de capitalul strain cu subsidiare inscrise in Romania pentru expansiunea in Romania. Formula, pe cat de simpla, pe atat de usor sesizabila, iese la suprafata: banul pleaca „public“ din Uniunea Europeana si devine „privat“ in Romania, folosind asistenta pentru Romania drept paravan spre a-l „privatiza“, caci altfel, vai!, ar putea fi descalificat ca ajutor de stat potrivit insesi normelor europene. Si astfel se mai da o paine buna de mancat si bancilor straine din Romania, care reprezinta intermediarul indispensabil in afacere.
Desigur, banul este in final folosit pentru niste dezvoltari in Romania, si nu aiurea, dar dezvoltari ale unor firme straine, si nu romanesti. Atata doar, sa nu pizmuim statul roman, care ar primi bani neintermediati, de pilda pentru infrastructura sau mediu. Nu va grabiti cu aprecierile, caci si contractele pentru lucrarile finantate din acesti bani sunt preluate tot de companii neromanesti, in general din nucelul forte al Uniunii Europene.

 

Comentarii (3)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 19.03.2009 | T. Balaceanu a scris:
    Exceptional, foarte util acest articol, pentru nespecialisti ca mine. E singurul loc de unde am aflat care e mecanismul atat de complicat de accesare a banilor de la UE. Aspecte care ar trebui cunoscute de noi toti. Dar asta nu face sa-mi dispara gustul amar pe care mi-l lasa participarea d-lui Serbanescu la emisiunile-mocirla de la postul mogulului, alaturi de acel baiat slinos cu laptop.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 19.03.2009 | D.Drinceanu a scris:
    Completare: Sunt nevoit, incitat de concretetea articolului reputatului domn I. Serbanescu, sa fac o completare cu privire la finantare europeana a investitiilor: Renegocierea cu UE ar putea viza doua directii esentiale: 1. Marirea contributiei spre nivelul stipulat in Acordul SAPARD; 2. Sursele trebuie sa fie efective si nu probabile si posterioare, fiindca atunci nu ar mai fi vorba de complinirea unui gol in finantare, ci de o compensatie, o stimulare suplimentara pentru surse care, apriori ar fi existat. Ori nu este vorba de asa ceva. Asistam la o incompatibilitate intre scop si mijloace din start, de unde fictivitatea acestor fonduri. Pentru solutionare viabila UE ar urma sa aloce banii in banci din Romania, cu titlu expres, imediat dupa aprobare, anihiland etapele accesare si utilizare, care rup in doua un singur suvoi taman cand sa se pravaleasca in cascada. Banii efectiv alocati se vor utiliza, prin garantarea de catre statul roman si banca devenita finantator, prin virament, eliminand covarsitor riscul deturnarilor si subtilizarilor. Aceeasi garantie statala trebuie sa asigure UE asupra dublarii controlului pentru respectarea destinatiei un numar de ani stipulat de organismul finantator. Simplu si suplu, concret si stimulativ, cu adevarat. De ce sa franam atat de ,,subtil" totul prin cai...sofisticate, in fapt contradictorii si reciproc excluviste, impracticabile? Statul si bancile roamnesti mai au o atributie, singura care ii costa efectiv in aceasta atragere potentiala de fonduri si refacere a structurii economiei: sa acorde facilitati reale si serioase beneficiarilor, de natura sa stimuleze si sa recastige increderea beneficiarilor de credite pentru constituirea cotei de cofinantare renegociata cu UE: gratie de minimum 6-12 luni, in functie de punerea in functiune si dobanzi subventionate, ca parte pragmatica a programului anticriza si a celui de dezvoltare strategica, generala si sectoriala a tarii sau ca sprijin al IMM, prin care statul atrage fonduri gratuite! Sigur, cum sa renegociem cu UE cand asemenea program nu s-a elaborat, dezbatut si aprobat in Parlament si dupa ce am solicitat, iata, mai inainte, imprumutul, abandonand gratuitatile? Problemele interne pot fi mai usor si mai rapid rezolvate, dificultatea si marele merit ar fi concentrarea eforturilor diplomatice si nu numai-inclusiv ale societatii civile, etc-pentru renegocierea cu UE. Nu ne facem prea multe iluzii, dar, acum, cand se pune problema majorarii cotizatiilor la UE si FMI ce sa mai ateptam? Bine ar fi fost sa se fi inceput demersurile intai in acest sens cu UE, inca din ianuarie-am scris si insistat mult pe acest subiect la acea vreme!-si abia dupa aceea pentru un imprumut, fie el si ceva mai redus. ,,Ni se cuveneau" o parte din acele fonduri... gratuite si promise ca intr-o grandioasa campanie, asa cum prin planul Marshall alta tara a primit sprijin colosal(pentru care merite?).

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 18.03.2009 | D.Drinceanu a scris:
    Formalisme si fetisuri la inalte curti... Comentariul este legat de prioritatea pe care, firesc, ar fi trebuit sa o aiba fondurile de postaderare in relansarea investitiilor noastre, fonduri de care suntem lipsiti intr-un mod atat de vadit si care ne aseaza bugetul pe o altfel de baza. Guvernul nici nu trebuia sa ia in calcul din aceste asa-zise surse decat sume certe decontabile in anul current. Fonduri care, prin hotarare a consiliului ue si ca parte abia aderata si cotizanta, i s-ar cuveni realmente romaniei si care nu ne-ar fi pus intr-o situatie la fel de critica precum cea de astazi. pana ue nu va renegocia cu romania-pardon, cu reprezentantii ei oficiali, la varf, la nevoie prin dezbatere speciala in plenul de la bruxelles-conditiile concrete de accesare a fondurilor europene de investitii de orice fel ar fi ele(postaderare, structurale, etc), romania nu va putea sa recunoasca oficial ca realizabila o oferta standard, absolut formala si neadecvata celor 95% din populatie, care nu detin 50% din necesar(partea de cofinantare). Se integreaza acestei categorii si marea masa a potentialilor investitori, tineri intorsi sau pe cale de a o face din europa, care fie au societati cu cifra de afaceri redusa fie abia isi constituie noi societati si care sunt din start depunctati si eliminati de chiar bancile romanesti in acordarea de credite pentru incropirea cotei de cofinantare imensa impusa. Cofinantare pe care nu au cum sa si-o asigure pentru obiective serioase. Este vorba de fonduri care trec neutilizate prin cei trei -patru ani ramasi si care ar care ar schimba structura seconomiei, starea de spirit si materiala a viitoarei clase mijlocii, fonduri atat de necesare bugetului si tuturor. Cine nu are curajul si impulsul initiatic diplomatic de a renegocia ceea ce s-a ,,primit" fara intrebari fundamentale care sa adapteze un regulament ue la nevoile noastre? oricum, criza da suficient motiv prin precaritatea creditelor si scumpirea dobanzilor pentru a relua negocierile. Condamnabila ramane insa si acceptarea de catre partea romana a unui ciolan fictiv servit ca reversul unui vis imbietor care a adormit spiritul dintai. Pentru ca ne-a facut sa traim noi insine un alt vis pierdut. Va veni o zi in care romanii nu vor mai crede niciodata intr-un vis, fie el si european: un alt miraj, modern si zornaitor, al unui Apus care se lasa asteptat decenii, ba chiar secole...

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Acordul cu FMI: Corectitudinea politică şi capitalismul călcate în picioare

Împrumutul încheiat de România – sau mai precis spus pe care România a fost forţată prin şantaj să-l ...

Datoria externă de 73 de miliarde de euro: cine ar trebui şi cine îi va plăti?

Datoria externă a României a trecut de 72,5 miliarde de euro şi, în situaţia în care a ajuns economia, creşte ...

Poate fi „disciplinat“ capitalismul?

Conştientizarea cauzelor de sistem, şi nu tehnice ale crizei financiare internaţionale, amploarea neaşteptată ...

Dezvoltarea tarilor din Est ia o pauza

Criza a scos deja oameni in strada. Deocamdata, in Letonia si Bulgaria. Deocamdata, pentru ca pare in ce priveste criza ca ...

Sterling Resources: cine ia si cine da drepturile de autor?

Indiferent de ceea ce se va intampla pana la urma, mai precis daca va ramane fara obiect, in caz ca ordonanta guvernamentala ...

Toate articolele (316)

Economie

Editie scrisa | Lidia Moise

Un tehnocrat pentru continuarea reformelor

Criza financiară şi capacitatea ei de a spulbera monede, rezerve valutare şi uşurinţa cu care ...

Editie scrisa | Lidia Moise

Dilema pactului fiscal: răspundere colectivă sau imperialism

În ciuda iernii năprasnice, clubul european începe o săptămână febrilă. Nu ...

Editie scrisa | Lidia Moise

Risipa din conturile statului

Raportul Curţii de Conturi pentru anul 2010 punctează numeroase disfuncţionalităţi privind gestiunea ...

Editie scrisa | Lidia Moise

Ungaria devine Grecia Estului european

Din piaţa ungară lipsesc 10 miliarde de euro care ar fi putut susţine împrumuturile statului din ...

Editie scrisa | Lidia Moise

2012 va fi anul miracolelor

În 2012, furtuna europeană ar putea împrăştia recesiune în marile economii ale continentului, ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei