prima pagina

Judecătorii  CC nu pot fi traşi la răspundere niciodată. Trăim într-o dictatură. Nu a lui Băsescu. Nu a guvernului. Nu a partidelor. Nici măcar a mogulilor. E altceva, nemaiauzit şi nemaivăzut.

Se acordă premierului EMIL BOC. Citim în ziarele de luni, 28 iunie, că propunerea PDL, condus de Emil Boc, la şefia TVR este Ada Meseşan, şefa biroului de presă al PDL. Tapajul cu depolitizarea TVR, bla-bla, a căzut

Ignorată, minimalizată, bagatelizată şi în mod cert neînţeleasă, criza se răzbună pe România cu o forţă nebănuită de guvernanţi. În consecinţă, exact când alte economii încep

La San Francisco văd la TV filmul lui Tudor Giurgiu. Iar câteva zile mai târziu, la Londra, la hotelul unde stăteam, printre DVD-urile de văzut în cameră, dau de 4,3,2 şi de Moartea domnului Lăzărescu. Dacă nu-şi scuipa Hănescu publicul la Wimbledon,

Recenta decizie a Curţii Constituţionale a arătat din nou limitele sistemului politic în care ne încăpăţânăm să băltim. Pe de o parte, e anormal ca judecătorii să decidă politica economică a ţării, iar pe de altă parte, e anormal ca un guvern să nu poată propune

Povara recesiunii economiei româneşti apasă acum exclusiv pe umerii românului care câştigă din muncă, fie că este angajatul statului sau al unei firme private. Înghesuit de nevoia de bani pentru a-şi plăti

Santajiştilor de la 1902 li se spunea „Castelanul“ şi „Muntean“. Lucrau la Adevărul, erau simpli jurnalişti şi au fost condamnaţi la 5 ani închisoare în urma celui mai de răsunet scandal de presă şi proces

Cum comentaţi starea actuală a mass-media româneşti, din punctul de vedere al acuzaţiilor de şantaj, de publicitate mascată, de trafic de influenţă al unora dintre personajele cunoscute din rândul presei?Este

„Pentru un militar nu mai este suficient să fie doar un simplu războinic, ci trebuie să devină un diplomat part-time, un politician part-time, un inginer part-time.“ (generalul William Caldwell). La începutul săptămânii

Ne-am jucat până acum cu cuvântul criză, utilizându-l în diferite contexte, mai degrabă forţate, în încercarea de a arăta situaţia dificilă prin care trece România. Era mai mult o încercare de a sublinia această dificultate decât o descriere completă a stării de fapt. Situaţia extrem de dificilă

Trăim la periferia civilizaţiei europene şi facem băşcălie şi de soarta noastră – ceea ce n-ar fi tocmai rău –, dar luăm peste picior şi puţinele adevăruri în care mai credem. Trăiesc într-o ţară cu demnităţi terfelite, dar cu demnitari geniali! Sunt aproape convins

O lectură politică a textelor lui Arthur Doyle nu ar fi lipsită de interes, în măsura în care apogeul imperiului este şi debutul declinului. Într-unul dintre eseurile sale, Jorge Luis Borges imagina, în tradiţia propriului său gust pentru paradox, o apărare a povestirii poliţiste. În centrul acestei încercări

Prin publicarea volumelor de corespondenţă a părinţilor săi, Sanda Golopenţia a dezvăluit drama unor oameni de excepţie şi a grupării ştiinţifice din care aceştia făceau parte. De mulţi ani, decenii întregi, urmăresc cu strângere de inimă distrugerea patrimoniului

Robin Hood-ul lui Ridley Scott, care a deschis festivalul de la Cannes anul acesta, nu e, aşa cum mă aşteptam, un Gladiator arcaş. Ar fi fost mai bine să fie. Gândită ca un soi de prequel la povestea pe care o ştim cu toţii – Robin, haiducul care ia de la bogaţi şi dă la săraci între două

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu e, pe merit, al treilea cotat în Europa. Diferenţa dintre Sibiu şi Bucureşti, de pildă, cu toate ale Capitalei, e uriaşă. În favoarea Sibiului. Nu ştiu (cu toate că aş vrea) cum face domnul Constantin Chiriac, de 17 ani încoace, să se întâmple la Sibiu

Nu cred că există în teatrul lumii o metaforă mai puternică şi proteică precum Livada lui Cehov. A trecut, de la crearea ei, prin fel de fel de interpretări. A servit şi celor care apărau progresul, şi partizanilor rezistenţei împotriva acestuia. Bolşevizarea ulterioară a Rusiei nu avea

Palatul vechi – Faţadele. Exteriorul palatului bancar se inspiră din arhitectura franceză a Renaşterii şi a Clasicismului, rezultând astfel un eclectism cu accente clasicizante. Clădirea are o volumetrie impunătoare şi compactă, cu proporţii extrem de agreabile, tratată unitar. Faţada principală,

1866-1914: domnia lui Carol I, principe al României (1866-1881), rege al României (1881-1914). 1880: Legea pentru înfiinţarea unei „bănci de scompt şi circulaţiune“ din 29 aprilie este actul de naştere al Băncii Naţionale a României, care avea capital subscris în proporţie de o treime de statul român şi

În toamna anului 1944, perspectivele economice ale României erau grave. Inflaţia începuse să ia avânt, iar la asta contribuiau din plin trupele sovietice de ocupaţie. După ce a semnat Convenţia de armistiţiu cu Puterile Aliate, pe 12 septembrie 1944, România trebuia să acopere întreţinerea trupelor roşii

Noiembrie 1970. Plecaseră dis-de-dimineaţă, într-un mijloc de toamnă neguros, străbătut de burniţi interminabile, şi schimbaseră deja două trenuri şi trei autobuze, zăbovind multe ceasuri prin gări şi autogări şi-n bifurcaţii de şosele. Nu erau însă Frăsinenii

Îndelung aşteptat, noul roman al lui Ioan Groşan a devenit, de vreo câţiva ani încoace, „lung prilej de vorbe şi de ipoteze“. La urma urmei, marele pariu al autorului Caravanei cinematografice a fost şi este în primul rând unul cu scepticii care văd în el un maestru al prozei scurte, nu şi un romancier pe măsură.

Citit pe nerăsuflate, ca toate romanele lui Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii îl face totuşi pe lectorul avizat să urmărească, dincolo de caruselul întâmplărilor şi faptelor, două puncte de maxim interes critic. Acestea răspund, de altfel, unui dublu pariu al prozatorului, iar în funcţie de modul

Poate cea mai notorie dintre scriitoarele Vieţii româneşti este Otilia Cazimir (1894–1967), cunoscută însă în special ca poetă, eventual ca publicistă „feministă“ sau ca traducătoare din literatura rusă, nu suficient ca prozatoare. De altfel, proza sa ficţională de dinainte de 1948  Din întuneric

Considerat aproape în unanimitate cel mai important critic român, G. Călinescu a fost, poate, şi cel mai defavorizat de interpretare. Dacă am sta să comparăm, contabiliceşte, numărul de studii şi volume consacrate autorului Istoriei literaturii române de la origini până în prezent cu cele dedicate rivalului