prima pagina

Îmi imaginez figurile experţilor şi ale comisarilor europeni la lectura stenogramelor din dosarul Voicu, episodul dialogului dintre judecătorul Costiniu, afaceristul inculpat Căşuneanu şi politicianul PSD. Acel „Să

Pentru o dată, Ion Iliescu are dreptate: Cătălin Voicu, ale cărui conversaţii transcrise ne umplu astăzi de oroare, este „lăudăros şi guraliv“. Adică, în traducere liberă, fostul miliţian,

Niciun ziarist incomod pentru putere nu va fi surprins de dezvăluirile HotNews în cazul senatorului PSD Cătălin Voicu; dimpotrivă, se va simţi confirmat şi justificat de transcrierile care ilustrează ceea ce

Occidentalii, care, pe vremuri, ne-au înfiat satele ca să nu le dărâme Ceauşescu, ar trebui acum să înfieze casă cu casă ca să nu rămânem fără patrimoniu.

Celor care sunt obişnuiţi să detecteze trucurile prin care se urmăreşte manipularea mediatică nu se poate să le fi scăpat insistenţa de la finele acestei săptămâni cu care televiziunile au vorbit despre „pumnişorul“ premierului Emil Boc. Povestea pumnului cu care, se spune, a bătut în

Anul 2008 a fost un adevărat punct de inflexiune deoarece va rămâne probabil în istorie atât ca un vârf al creşterii economice, cât şi ca model de risipă absolută, producătoare de dezastre. Faptul că 2008

Schimbare de stil sau nu a preşedintelui Băsescu?Dacă e să judecăm orice schimbare a stilului preşedintelui, trebuie să recunoaştem că preşedintele se află la al doilea mandat şi ultimul,

Dincolo de măsuri – una, zece sau 28, câte a numărat recent premierul Emil Boc –, economia se sprijină printr-o raportare egală şi corectă a statului la agenţii economici. Deci, pe principii. Şi cel puţin

„Să lupţi împotriva unei insurgenţe este haotic şi greoi, e ca şi cum ai mânca o supă cu cuţitul.“ T.E. Lawrence. 2 februarie 2010. Mă aflam în inima Londrei, într-un amfiteatru al celebrei universităţi

Se acordă lui COZMIN GUŞĂ. Are, în fond, o traiectorie de om-mediocru-care-se-crede-însă-foarte-important (mai ales în emisiuni TV neroade). A cântat pe la toate mesele posibile: Năstase, Băsescu, Geoană, acum Sorin

Aud des, în ultima vreme, că sfârşitul crizei economice e o chestiune care nu ţine atât de realitatea economică, cât de încrederea oamenilor în viitor. Un fel de autoprofeţie împlinită. Dacă suntem suficient de mulţi care să credem că va fi bine, atunci va fi bine. De curând am vorbit la o conferinţă,

Care sunt implicaţiile şi miza pentru viitor ale studierii comunismului şi postcomunismului? Cu câteva săptămâni în urmă, la Institutul Harriman de la Universitatea Columbia din New York, a fost organizată o conferinţă internaţională cu titlul După comunism: împliniri şi dezamăgiri

Volumul lui Gabriel Andreescu L-am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (Polirom, 2009) îmbină în mod fericit mărturia cu analiza (citind-o, m-am gândit imediat la o altă carte de excepţie concepută pe acest model, cea a lui Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, apărută

O dezbatere privind descentralizarea în cultură, organizată de Societatea Academică din România în colaborare cu Ministerul Culturii, este relevantă pentru bazele de la care pleacă orice discuţie privind arta finanţată din fonduri publice. Presat de câţiva reprezentanţi ai unui ONG cu profil cultural

Nu sunt dintre aceia care cred că adevărul se găseşte în Arhivele Securităţii. Lectura volumului Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, 2010, editat de d-l Stelian Tănase, a confirmat însă un lucru: unele personalităţi nu dezamăgesc, chiar şi atunci când sunt supuse la proba de foc a

Doi dintre cei mai buni tineri actori ai momentului pot fi văzuţi în luna martie pe ecranele româneşti: Carrey Mulligan în An Education (Marea Britanie, regia Lone Scherfing, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film) şi Tahar Rahim în Un prophète (Franţa, regia Jacques Audiard, câştigător al marelui premiu al juriului

Bolşevismul, naţional-socialismul, diferitele variante de fascism şi corporatism sunt, înainte de a fi obiecte ale istoriei moderne, parte a unei genealogii intelectuale. În cazul acestor biserici totalitare care îşi organizează fidelii şi îşi extermină ereticii, rolul ideologiei este unul determinant. A ignora