prima pagina
2009 Editia Scrisa
FEB
24
S  untem, de la inceputul lui 2009, in "Anul Darwin" (200 de ani de la nasterea savantului si 150 de la publicarea Originii speciilor). Ministerul Educatiei a facut, se pare, un gest rational si a reintrodus studiul teoriei evolutioniste in materia de biologie a clasei a VIII-a. Anul trecut, acest capitol fusese inlaturat, presupun, la presiunea Bisericii, iar un functionar al ministerului, chestionat atunci, a raspuns ca evolutionismul se studiaza "implicit"!
Adevarul este ca nu exista nicio alta teorie stiintifica importanta care sa fi fost si sa fie in continuare contestata cu mai multa vehementa in cercurile pseudospecialistilor si mai ales in cercurile religioase decat teoria lui Darwin. Ce om serios, ce Biserica, ce teolog s-ar gandi sa nege existenta electronilor, teoria cuantelor ori relativitatea lui Einstein? Cine ar contesta existenta gaurilor negre si chiar a Big Bang-ului? Paradoxul e, totusi, explicabil: se pare ca o viziune religioasa se poate concilia relativ usor cu fizica moderna, cu astrofizica, ba chiar poate iesi intarita din aceasta confruntare. Pe putini ii mai sperie, astazi, cu adevarat imensitatea spatiala si temporala a Universului (asa cum se intampla, totusi, pe vremea lui Galilei si Pascal); ba chiar exista un mijloc teoretic de a crea omului un loc nobil in el: asa-numitul "principiu antropic". Acesta spune, in esenta, ca simplul fapt ca discutam aceasta problema ar dovedi ca lumea a fost alcatuita astfel incat sa existam noi, fiinte care sa o discute.
Lucrurile stau mult mai putin favorabil noua cu teoria lui Darwin si mai ales cu nucleul ei dur - selectia naturala. Daca suntem produsul hazardului si al necesitatii - cum scria Jacques Monod -, hazardul mutatiilor genetice si necesitatea oarba a selectiei pentru supravietuire -, orice "inteligenta ecosistemica" se evapora. Actorii isi joaca rolul lor fara regizor si fara autor. Destinul si existenta omului devin arbitrare si fara alt sens decat acela pe care, eventual, omul insusi si-l da siesi, cu de la sine putere. De aceea, asa cum observa biologul Richard Dowkins - autorul cartii Iluzia Dumnezeu -, adeptii "planului inteligent" (intelligent design), pe scurt, creationistii si fundamentalistii religiosi au, in felul lor, dreptate: daca vrem sa ne includem intr-un plan providential, daca tinem ca Dumnezeu sa nu intre in somaj etern, teoria lui Darwin trebuie contestata, in pofida tuturor dovezilor covarsitoare in favoarea ei.
Intr-o recenta discutie on-line, pe site-ul HotNews.ro, purtata de cercetatorul român de la Harvard School of Medicine Mihnea Bostina, un aparator al darwinismului de altfel, sustine ca "opunerea darwinismului creationismului este o falsa problema" si ca, de asemenea, "in general, religia se impaca bine cu ideea de evolutie". Argumentul sau, de tip empiric, este ca exista destui biologi si geneticieni care au conceptii religioase. Argument slab: e ca si cand am spune ca, in situatia in care foarte multi oameni nu-si traiesc viata conform cu standardele morale pe care le afirma si le impartasesc, opozitia dintre teorie si viata ar fi "o falsa problema"! Duplicitatea in toate domeniile reprezinta, desigur, o realitate, ceea ce nu o face mai putin problematica.
Adevarul e ca depindem de sensul pe care il dam termenilor "evolutie" sau "religie" si, desigur, "dumnezeu": nu evolutionismul, in general, se opune ideii de "sens" al existentei, ci evolutionismul bazat pe mutatii si selectie naturala. Nu religia in sine e nonincorporabila acestei viziuni, ci teismul: adica religia revelata a Vechiului si Noului Testament, precum si a Islamului. In conformitate cu ea, omul nu este un rezultat al "hazardului si necesitatii", ci o creatie cu o menire in lume, supravegheat si protejat de un tata ceresc just si milostiv deopotriva. As fi foarte curios sa aflu cum poate un teist sa lase selectiei naturale locul acelui "si sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra", indiferent de modul in care am interpreta aceasta fraza. Nu faptul ca ne tragem "din maimute" e grav, ci faptul ca acest proces a fost "orb", neinteligent, fara sens, fara finalitate - o adaptare prin selectii naturale repetate, prin nimic deosebita in esenta de aceea prin care au aparut tantarii.
Altfel stau lucrurile cu un deist care, asemenea lui Descartes, Leibniz sau filosofilor Luminilor, crede intr-o Inteligenta supramundana, care a creat legile Universului (inclusiv legea selectiei naturale), dupa care s-a retras cu discretie din lume, lasand-o pe aceasta sa functioneze singura. Si oamenii, si tantarii au aparut, dar, desigur, nimic nu se opunea in principiu ca ei sa nu apara, odata ce legea selectiei naturale ramane aceea pe care o cunoastem. Dar Dumnezeul filosofilor nu este si cel al Bibliei, iar, regretabil, intre cei doi, evolutionismul darwinist, daca vrea sa-si spuna "religios", il poate alege numai pe primul.
"Anul Darwin" ar putea insemna, atunci, sa recunoastem, in fine, evidenta: exista numai trei posibilitati oneste, niciuna incantatoare: 1) sa acceptam teoria lui Darwin, renuntand la Dumnezeul Bibliei si adoptand deschis deismul, agnosticismul sau de-a dreptul ateismul; lumea va risca, insa, sa devina lipsita de "sens" si de providenta; 2) sa-l pastram pe Dumnezeu pe tronul lui, adoptand, in contra tuturor dovezilor stiintifice, o varianta de creationism; 3) sa fim inconsecventi, "duplicitari", dar atunci s-o facem macar explicit si deschis. Probabil ca, in acest caz, vom pierde pacea unui crez unitar si vom avea parte de framantari si disperari, ca sa nu mai vorbim de reprosuri. Cititorul sa aleaga. Dar macar sa aleaga lucid si onest, fara a incerca sa nege si sa ascunda drama prin diferite subterfugii tactice si terminologice. Caci chiar si "duplicitatea" la care ma refeream, cu conditia de a fi recunoscuta, are nobletea ei existentiala si e preferabila tratarii opozitiei dintre darwinism si religie drept "o falsa problema"!
 Adauga comentariu
1 marghioltza
Nu cred ca disputa dintre darwinism si credinta este esentiala. Darwinismul, ca orice alta stiinta, admite premise si presupozitii nedemonstrabile, adica are suficient de multa doza de credinta pe care o pune in joc. Disputa are totusi loc sub cupola întrebarii care razbate din profunzimea articolului domnului Cornea: dar oare existenta are in general vreun sens?
2 ion adrian
Cred ca multe din problemele pe care le ridica opera lui Darwin si-ar gasi o abpordare mai buna daca "specialistii exegeti" ar intelege modestia si rezerva titlului dat de Darwin operei sale capitale:
Darwin, Charles (1859), On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (1st ed.), London: John Murray,
3 iodo
"sa-l pastram pe Dumnezeu pe tronul lui, adoptand, in ciuda tuturor dovezilor stiintifice, o varianta de creationism.." asta cu "in ciuda tuturor dovezilor stiintifice" nu prea o inteleg. dovada stiintifica mi se pare experiment reproductibil, ceea ce din cate stiu nu a fost inca posibil in cazul teoriei evolutiei.. aceasta teorie mi se pare mai degraba o interpretare a faptelor prin prisma unor premise care sunt presupuse adevarate, dar imposibil de demonstrat stiintific.. sa nu uitam ca nu toate lucrurile se potrivesc in teoria evolutie, existao gramada de verigi lipsa si lucruri inexplicabile.. daca totusi premisele de plecare sunt false, iar observatiile referitoare la viata s-ar putea integra si intr-un alt fel de model, al designului inteligent, de exemplu?
mi s-a parut interesanta argumentatia unui europarlamentar francez in legatura cu pericolul creationismului in europa: acela ca ar da nastere la propagarea unor idei fundamentaliste, in special de factura islamica, lucru ce ar putea constitui pe termen mediu si lung un atentat la sistemul educativ si stiintific, al gandirii si chiar al democratiei.. deci, pana la urma problema evolutionismului are o puternica nuanta politica..
e drept ca impunerea ideilor religioase fundamentaliste este periculoasa atunci cand poate da nastere la intoleranta si violenta, insa mi se pare ca si teoria evolutiei sa devina o doctrina intangibila, desi in punctul meu de vedere are destule elemente pseudo-stiintifice..
4 Scienceman
Asta e un articol bun, ba chiar foarte bun.
E bine sa vezi asa ceva scris pe tema darwinismului in limba romana. E semn ca cineva mai gandeste...
Parafrazand articolul de fatza, mi-as permite sa reformulez cateva raspunsuri in legatura cu opozitia dintre religie/morala si darwinism.
A) Dl Cornea a punctat excelent ca unul din punctele cheiei ale teoriei evolutiei consta in afirmatia ca procesul de evolutie este orb
(lipsit de sens si finalitate). Motivul este acela ca evolutia speciilor este determinata de un PROCES NATURAL (mai precis, de selectia naturala; selectia naturala ESTE un proces natural).
Ori este evident ca un proces natural nu are creier, atitudini, ambitii, clarviziuni, etc... pentru ca este proces natural; un proces natural nu poate fi decat orb. Selectia naturala in particular, ca proces natural, nu poate avea o semnificatie mai profunsa decat o cadere de apa, o aversa de ploaie sau o alunecare de teren.
Totusi, proces orb fiind, el are o consecinta remarcabila: face posibila evolutia de la simplu la complex, de la specii "inferioare" (bacterii) la specii superioare, printre care omul care este inzestrat cu creier, clarvizuni, ambitii si atitudini.
Cum este posibil ca un proces natural, care este ORB sa fie responsabil de un asa salt pe scara complexitatii?
Raspunsul este simplu: chiar daca este un proces orb, selectia natural NU este proces aleator: e un proces de SELECTIE, face diferenta intre prost si bun, intre letal si supravietuibil. Aleatoare sunt mutatiile genetice, nu selectia naturala.
B) Chiar daca aparitia omului este produsul unui proces natural, care ca orice proces natural este un proces NON-moral, asta nu inseamna
ca oamenii moralitatea este exclusa din legile naturii. Oamenii au ales sa se organizeze in societati pe baza unor legi morale.
Procesul de evolutie prin selectie naturala, fiind orb, trebuie intele ca fiind unul nedeterminist, in sensul de IMPREVIZIBIL. Aparitia moralitatii in istorie este una din aspectele imprevizibile ale procesului de evolutie: morala NU este prevazuta de un proces natural ca selectia naturala, dar nu este nici exclusa. Dimpotriva, organizarea societatilor omenesti pe principii morale, este de fapt o strategie de supravieturie avantajata chiar de selectia naturala, care in realitate tinde sa filtreze tendintele egoiste.
Exemplu: Un organism multi-celular ca si corpul omenesc, este un conglomerat de miliarde si miliarde de celule: daca aceste celule nu ar coopera, cum se explica atunci integritatea organismului?
Relatia dintre cooperativitate si selctia naturala este aceasi ca relatia dintre morala si selctia naturala, adica nu se exclud nici pe departe!
C) Am aratat mai sus ca desi procesul de evolutie este orb si lipsit de finalitate, morala si contractul social sunt beneficiari ai procesului de selectie naturala ca strategii de supravietuire.
Realitatea directa, consemnata de Darwnisti consta in aceea ca oamenii au intrat in istorie
5 Scienceman
CONTINUARE
C) Am aratat mai sus ca desi procesul de evolutie este orb si lipsit de finalitate, morala si contractul social sunt beneficiari ai procesului de selectie naturala ca strategii de supravietuire.
Realitatea directa, consemnata de Darwnisti consta in aceea ca oamenii au intrat in istorie pe cale naturala, dar pentru indivizii biologici exista o permaneta foame de moralitate (craving for morality).
Acesta este motivul pentru care teoria darwinismului social al lui spencer nu are temei stiintific: pentru ca societatile NU se organizeaza dupa principiul selectiei naturale (cum credea spencer) ca in teoria evolutiei speciilor a lui Darwin insusi, ci dupa pricipii morale: orice individ adera la o societate cu un contract social vizibil.
Din nefericire, continua confuziile intre teoria lui Spenser (a darwinismului solcial)
si teoria lui Darwin a evolutiei speciilor.
D) AM arata relatia dintre morala si principiul selectiei naturale ca principiu orb, lipsit de sens si fara finalitate. Am arat beneficiile evolutioniste ale ideei de morala.
Prin urmare am ajuns la concluzia ca nu exista nici un conflict intre darwinism si moralitate. Pentru a ajunge in pasul urmator sa sustin ca nu exista nici un conflict intre darwinism si religie, ar fi suficient pentru unii sa identifice moralitatea cu religia.
Insa acesta e un punct de la care prefer sa nu continui discutia.
Paradigma mea este: este religia un derivat al moralitatii (se poate morala fara religie?), sau moralitatea este un derivat din relilgie (nu exista moralitate fara religie)!
Dar acesta este un cu totul alt subiect de discutie, si care nu are absolut nici o legatura cu teoria evolutiei speciilor a lui Darwin!
|
Cautare:
Titlurile editiei tiparite "22"!
- Romania misto
- Contribuabilul, ultima solutie
- Curtea Constitutionala si lustratia
- Un Mausoleu si ce a mai ramas
-
22 PLUS: Repere intelectuale ale dreptei romanesti – Andrei Plesu
- Supliment: 1990/2010 – Expensive fiasco/Cheap succes
- Scrisori & net comment
Numarul curent
REVISTA "22" ŞI
Grupul pentru Dialog Social
SUSŢIN
Articole dupa autor:
Contact
Calea Victoriei 120,
Sector 1, Bucuresti Romania
- Tel: +4021 3112208;
- Fax: +4021 3141776
- Email: redactia@revista22.ro
- Pentru web "22" sau pentru publicitate online:
- Tel.: +40733 072 620
- Email: bernardnoghiu@revista22.ro
