Alegeri, baloane si mititei

Ca de fiecare data, campania electorala este un imens catalizator de energii. De la cei mai tineri militanti pana la cadrele deja consacrate, partidele isi trimit efectivele in cautarea cuceririi electoratului. Nimic nu este omis in aceasta campanie de seductie colectiva: balonase, pungi cu mancare, sepcute viu colorate, tricouri de pe care zambesc, telegenic, propriii nostri politicieni. Este ca si cum, o data la 4 ani, orasele si satele ar intra intr-o fervoare a sarbatorii, incercand sa fardeze, mediocru, realitatea mediocritatii administrative.

In mod previzibil, ideile sunt absente din acest peisaj exuberant. Scenariul unei emisiuni politice de pe o televiziune de stiri, ce reduce intregul discurs la o succesiune de gaguri si cantece in decorul unui ring de box, cu un moderator deghizat stangace in arbitru, aduce ceva din farmecul discret al  in viata noastra publica. Dificultatea pentru candidati nu este aceea de a imagina o alternativa credibila - sfidarea suprema este incadrarea exacta in timpul alocat. De pe margini, suporterii aduc un plus de optimism acestui exercitiu de democratie televizata.

Atunci cand se afla pe teren, in contact direct cu alegatorii, politicienii sunt la fel de imaginativi. Ceea ce conteaza este sloganul si abilitatea de a aduce un folos cuantificabil celor care vor veni la urne. In sectoarele Capitalei sau in spatiul rural, logica mitei electorale este recuperata, in ambalaj european. Distanta dintre cetatenie si pauperitate trece prin disponibilitatea omului politic de a deveni un protector generos al comunitatii pe care o va reprezenta. Anularea demnitatii civice este un pret nesemnificativ, in aceasta ecuatie a comunicarii publice.

Nu in cele din urma, campania localelor probeaza deficitul de consistenta ideologica al partidelor autohtone. Brandul si concertele nu pot suplini articulatia intelectuala. Distinctiile dintre partide sunt date de culori, iar nu de maniera de a privi viitorul comunitatii. In marele bal mascat in care Romania a plonjat, proiectul societal este cu desavarsire absent. Imaginea ideala a candidatului la primarie este aceea a unui inginer harnic, gata sa intervina, cum sugereaza o rima bucuresteana, in scopul reducerii facturii. Subsidiaritatea este o formula exilata in paginile de tratat universitar.

Politica, in acceptiunea ei de dialog in jurul binelui comun, este evacuata din spatiul public. Invectivele par sa indice supravietuirea unui instinct razboinic. Dar dezbaterea autentica nu se poate angaja intre edili pentru care infrastructura trece inaintea articularii propriei comunitati. Cetateanul este platitorul de impozite sau omul care viseaza la reducerea intretinerii. Vitalitatea sa intelectuala, spiritul critic sunt valori pe care nicio abordare actuala nu pare a le socoti relevante.

Nu este greu de anticipat, in acest context al trivializarii mediatice si precaritatii ideologice, care va fi profilul administrativ al multora dintre alesii locali. Desemnarea directa a presedintilor de consilii judetene poate anunta o noua era a tiraniei, in cazul multor comunitati locale. Efectul pervers al modernizarii institutionale devine vizibil si in acest punct: aplicat unei mase inerte de locuitori, principiul electiv poate fi baza legitimarii abuzului si autoritarismului. Chiar daca acestea imbraca imaginea benigna a omului din popor, parinte al patriei si judetului. O examinare, fie si superficiala, a carierei notabilitatilor locale evocate indica inadecvarea acestora la exigentele unei vieti europene, definibile in termenii autonomiei individului in raport cu un stat limitat. Himera europenizarii va fi contrapusa, in iunie 2008, soliditatii retelelor judetene predatand revolutia insasi.

Sentimentul apartenentei la comunitate nu poate fi incurajat prin degradare televizata sau patronaj politic maculant. Republica nu se poate intemeia pe compromiterea caramizilor pe care se fondeaza libertatea insasi. Ambalajul nu poate fi substituit, fraudulos, constiintei civice. O viata locala nevertebrata, expusa coruptiei politice, in forme mai mult sau mai putin rafinate, este incapabila sa genereze, in timp, anticorpii, limitand intruziunea statului tentat de extinderea sa ilimitata.

In spatele baloanelor si al calambururilor se plaseaza incapacitatea oraselor, judetelor si comunelor de a gestiona, eficient, educatia sau sanatatea. Optiunea din iunie 2008 este una care va decide, pe termen mediu, stilul politicii romanesti. Caci "baronii locali" sunt oglinda fidela a optiunilor unui corp electoral pentru care refuzul, rezistenta critica si controlul democratic sunt repere ce raman a fi descoperite intelectual si validate la urne.